ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2436/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71 din 3

februarie 2004 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul V.I., la

pedeapsa de 10 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (1), (3) și (5), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și la 3 ani pedeapsa complimentară a

interzicerii dreptului de a fi administrator la o societate comercială, după

executarea pedepsei principale.

Același inculpat a mai fost

condamnat, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 10 ani închisoare și, alături, pedeapsa complimentară a

interzicerii dreptului de a fi administrator la o societate comercială timp de

3 ani după executarea pedepsei principale.

Totodată, au fost anulate facturile

falsificate și a fost obligat inculpatul să plătească părților civile T.V. și

SC M. SRL de câte 110.000 dolari S.U.A., sau echivalentul în lei la data

efectuării plății.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul V.I. are dublă cetățenie

română și americană, fiind asociat și administrator al SC F.C.O.P. SRL Ploiești

și reprezentantul societăților E.I.T.D. S.U.A., și R.I. Belize.

În cursul anului 2000, inculpatul a

cunoscut pe partea vătămată T.V., asociat și administrator al SC M.E.A. SRL (SC

M. SRL).

Cu ocazia discuțiilor purtate,

inculpatul i-a spus părții vătămate că dorește să facă import de păcură,

solicitându-i un împrumut pentru derularea afacerii, în schimbul unei cote din

profitul obținut. Drept urmare, în luna iulie 2000, partea vătămată a

împrumutat în trei tranșe suma totală de 110.000 dolari S.U.A. societăților E.I.T.,

pe o perioadă de 90 de zile cu o dobândă de 2 % pe an.

Restituirea împrumutului a fost

garantată cu tancul fluvial 7707, proprietatea societății menționate. La data

de 17 iulie 2000 a fost încheiat cel de-al doilea „Contract de împrumut maritim

cu dobândă” prin care partea vătămată a împrumutat R.I. suma de 25.000 dolari S.U.A.,

pe aceeași perioadă cu aceeași dobândă. Ulterior, la data de 27 iulie 2000, a

fost încheiat un nou contract potrivit căruia partea vătămată împrumuta aceeași

societate (R.I.) suma de 100.000 dolari S.U.A. pentru 90 de zile, cu dobânda de

2 % pe an.

S-a mai reținut că, în realitate,

suma împrumutată a fost de 60.000 dolari S.U.A., dar inculpatul a insistat,

tocmai pentru a câștiga încrederea părții vătămate, ca în contract să fie

menționată suma de 110.000 dolari S.U.A.

Restituirea acestui împrumut a fost

garantat cu tancul petrolier fluvial 7707, inculpatul susținând că această navă

este de asemenea, proprietatea societății E.I.

Din contractul de vânzare cumpărare

autentificat, la data de 12 august 1999, a rezultat în să că această navă era

proprietatea SC A.I. SRL Mangalia și care a vândut-o la data de 28 martie 2002,

către SC T.T. SA Constanța.

Pentru a-i întări părții vătămate convingerea

că cele trei nave ce au garantat restituirea împrumuturilor inculpatul i-a

prezentat trei polițe de asigurare încheiate la A.D.A.S. SA, societate care în

prezent și-a încetat activitatea.

În cursul lunii septembrie 2000 cele

trei contracte de împrumut au ajuns la scadență, dar întrucât inculpatul nu

avea banii necesari pentru restituirea creditelor, a conținut să o mențină în

eroare pe partea vătămată spunându-i că are serioase oportunități de afaceri

pentru importul de petrol din Rusia și Irak determinând-o să încheie un

contract în participațiune a SC F.C.O.P. SRL în nume propriu și în numele SC M.

SRL.

În cuprinsul contractului de

asociere în participațiune s-a menționat în mod expres că suma de 110.000 dolari

S.U.A. împrumutată anterior a fost transferată de societatea E.I. în contul SC F.C.O.P.

SRL, drept cotă de asociere a părții vătămate T.V. Din procesul verbal de

control al Gărzii Financiare, secția Cluj, încheiat la 23 mai 2002, rezultă

însă că această operațiune nu a fost realizată de inculpat.

Totodată, inculpatul a întocmit un

număr de 7 facturi în care a menționat că E.I. a prestat servicii de

consultanță în valoare de 89.925 dolari S.U.A. în favoarea SC F.C.O.P. SRL,

dispunând înregistrarea facturilor false în contabilitatea SC F.C.O.P. SRL.

Pe baza acestor facturi a fost

transferată suma menționată într-un cont al societății E.I. deschis la B.R. din

Budapesta, ulterior fiind transferată în Iordania și apoi ridicați de inculpat.

În perioada următoare de timp,

inculpatul a amânat-o pe partea vătămată în ce privește realizarea afacerii,

dar a asigurat-o de reușita operațiunii. La un moment dat inculpatul a încheiat

și un contract cu S.O.M.O. Irak, pentru livrarea de țiței, contract încheiat

însă pe numele altei societăți, și anume SC H.R.S.O. SRL Ploiești. Cu toate

acestea, inculpatul nu a achiziționat nici o cantitate de petrol și nu a

restituit părții vătămate sumele de bani dovedite în împrejurările descrise.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerilor părții vătămate, sesizării Gărzii Financiare,

copiilor facturilor falsificate, copiilor dispozițiilor de plată valutară

externă, copiilor contractelor de împrumut, polițelor de asigurare, copiei

contractului de asociere în participațiune, adreselor I.N.C. Constanța,

declarațiilor martorilor B.V.D., C.C.D. și V.V., probe coroborate cu

declarațiilor inculpatului.

Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori, prin decizia penală nr. 49/ A din 21 februarie 2006, a respins,

ca tardiv, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs învederând că întârzierea în declararea apelului a fost

determinată de o cauză temeinică de împiedicare, întrucât a locuit la diferite

persoane în urma îndepărtării de către proprietarul imobilului din domiciliul

indicat. Prin același recurs inculpatul a mai solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.,

în art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și

reindividualizarea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 363 C. proc. pen.,

termenul de apel este de 10 zile, termen care curge de la pronunțare pentru

partea care a fost în prezentă la dezbateri sau la pronunțare, iar pentru

părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și

pentru inculpatul deținut termenul curge de la comunicarea copiei de pe

dispozitiv.

Potrivit dovezilor de comunicare

existente la dosarul cauzei, inculpatului i-a fost comunicată copia de pe

dispozitivul hotărârii la data de 9 februarie 2004, dată de la care curge

termenul de recurs.

Apelul declarat de inculpat a fost

înregistrat la Administrația Penitenciarului, la data de 21 septembrie 2005, în

condițiile în care inculpatul fusese arestat la 15 septembrie 2005.

Deși cererea de apel a fost făcută

în termenul de 10 zile calculat de la data începerii executării pedepsei,

cererea de repunere în termen este nefondată.

Conform art. 364 alin. (1) C. proc.

pen., apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este

considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că

întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.

O asemenea cerere nu poate fi admisă

în cazul în care inculpatul, judecat în lipsă, nu a dovedit existența vreunei

cauze care să-l fi împiedicat de a declara apel în termenul prevăzut de lege,

calculat de la data comunicării legale a hotărârii.

Din actele aflate în dosarul

instanței de fond rezultă că inculpatul a fost prezent în instanță la termenul de

judecată din 2 septembrie 2003 și la termenul din 16 septembrie 2003, termen la

care a și fost audiat în prezența apărătorului ales.

Or, atâta vreme cât inculpatul a

fost prezent la două termene de judecată, chiar dacă ulterior acesta nu s-a mai

prezentat în instanță aceasta nu mai este obligată să-l mai citeze decât în

condițiile în care și-a schimbat adresa. Potrivit art. 177 alin. (3) C. proc.

pen., în caz de schimbare a adresei arătate în declarația inculpatului, acesta

este citat la o nouă adresă numai dacă a încunoștiințat instanța de judecată de

schimbare intervenită.

Inculpatul nu a respectat aceste

dispoziții legale, sau a încunoștiințat asupra unei eventuale schimbări a

adresei sale și deși nu se poate imputa instanței de fond faptul că nu l-a mai

citat și nici comunica copiei hotărârii pronunțate în cauză la adresa indicată de

însuși inculpatul.

Ca atare, cererea de repunere în

termen nu este justificată, apelul formulat de inculpat a fost introdus mult

peste termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., motiv pentru care recursul declarat

va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din

același cod.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 49 din 21 februarie 2006

a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 septembrie 2005 la 13

aprilie 2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 aprilie 2006.