ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2969/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2969/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față constată:

Prin Sentința penală nr. 41 din 1 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția penală, s-a dispus:

I. În baza art. 292

C. pen. condamnarea inculpatului B.C., cetățean italian, la pedeapsa de 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 293 C.

pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 291 C.

pen. inculpatul a fost condamnat și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul

la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului B.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore din data de 31

ianuarie 2006.

II. În baza art. 26

C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul A.C.A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru

complicitate la infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru complicitate

la infracțiunea de fals privind identitatea.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru complicitate la

infracțiunea de uz de fals.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru

tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului A.C.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

III. În baza art. 25

C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul H.V. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru instigare la

infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 25 C.

pen. rap. la art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru instigare la

infracțiunea de fals privind identitatea.

În baza art. 25 C.

pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul

a fost condamnat și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru instigare la

infracțiunea de uz de fals.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru

tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului H.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a luat act că

inculpatul este arestat în altă cauză. Au fost obligați inculpații la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 30

ianuarie 2006, organele de poliție din cadrul I.P.J. Satu Mare au fost sesizate

de Biroul Notarial P. - R. cu privire la suspiciunile existente în legătură cu

identitatea unui cetățean italian care intenționa să vândă un teren în

suprafață de 18.400 mp, proprietatea SC C. SRL Baia Mare, situat pe raza

administrativă a orașului Satu Mare.

Ca urmare, în aceeași

zi, organele de poliție s-au deplasat la sediul Biroului notarial din Satu

Mare, str. M.V., unde a fost identificat inculpatul B.C. - cetățean italian, ca

fiind persoana care solicitase încheierea contractului de vânzare-cumpărare

pentru imobilul teren aparținând SC C. SRL.

În respectiva ocazie,

a fost găsită asupra inculpatului o carte de identitate eliberată de

autoritățile italiene pe numele L.A., dar care avea aplicată fotografia

inculpatului.

De asemenea, a fost

găsită și o ștampilă având impresiunile SC C. SRL Baia Mare.

În cursul anchetei

efectuate, s-a stabilit că activitatea infracțională desfășurată în vederea

înstrăinării terenului din Satu Mare era rezultatul unei înțelegerii

intervenite între inculpații din cauză, inițiativa infracțională aparținând

inculpatului H.V.

A rezultat că, în

cursul anului 2005, inculpatul H.V. i-a propus inculpatului B.C. să vândă un

teren din Satu Mare, despre care știa că aparține unui alt cetățean italian,

urmând să primească în schimb suma de 1.000 euro.

Cei doi se cunoșteau

de mai mult timp, inculpatul B.C. fiind rezident în România din anul 1997 și se

ocupase de administrarea unei firme având ca obiect de activitate, prestare

servicii de taximetrie.

La solicitarea

inculpatului H.V., coinculpatul B.C. i-a înmânat acestuia o fotografie și

ștampila firmei SC M.I. SRL, ștampilă pe care el o deținea legal, în calitate

de administrator al societății.

Ulterior, B.C. a

primit de la inculpatul H.V. un act de identitate pe numele și cu datele de

identificare ale numitului L.A., reprezentant legal al SC C. SRL Baia Mare,

societate care era proprietara unei suprafețe de 18.400 mp teren, pe raza

orașului Satu Mare.

Actul de identitate

avea aplicată fotografia inculpatului.

De asemenea, pe actul

de identitate falsificat, inculpatul B.C. și-a înscris semnătura ca titular.

Totodată, inculpatul

a primit și ștampila modificată cu impresiunile firmei SC C. SRL.

În continuare, având

asupra sa actul de identitate falsificat și ștampila societății, inculpatul B.

s-a prezentat la Registrul Comerțului, unde a solicitat eliberarea unui

duplicat de pe certificatul de înmatriculare al SC C. SRL.

Cu complicitatea sau

din neglijența unor angajați ai instituției, inculpatul B.C. a intrat în

posesia unui duplicat al certificatului de înregistrare fiscală al firmei SC C.

SRL.

Respectivul

certificat era necesar inculpaților pentru a se crea aparența deținerii legale

a dreptului de proprietate asupra terenului de 18.400 mp și pentru a fi puse la

dispoziția potențialilor cumpărători cât mai multe acte, în scopul inducerii

ideii privind legalitatea tranzacției.

Întrucât eliberarea

duplicatului nu era posibilă fără publicarea unui anunț privind pierderea

certificatului de înmatriculare original, inculpații au formulat o asemenea

declarație în ziarul I.Z., în ediția din 17 ianuarie 2006.

Anunțul publicat a

fost dezmințit de SC C. SRL, prin declarația din 25 ianuarie 2006, publicată în

același ziar.

După obținerea

certificatului de înregistrare a societății deținătoare a terenului, inculpatul

A.C.A. a efectuat demersuri în vederea identificării unor potențiali

cumpărători.

Și acest inculpat se

cunoștea cu inculpatul H.V. și, conform propriei declarații, fusese solicitat

de H.V. să se ocupe de vânzarea respectivului teren.

În acest context,

inculpatul A.C.A. a luat legătura cu martorul M.T. din Baia Mare, acesta urmând

să se intereseze de un eventual cumpărător.

Pentru așa zisul

serviciu de intermediere, inculpatul A.C.A. urma să primească 4.000 euro de la

inculpatul H.V., iar din partea cumpărătorilor din Baia Mare suma de 1.000 de

euro și ridicarea unei ipoteci deținută de martorul M.T., în baza unui împrumut

mai vechi.

În vederea încheierii

tranzacției, inculpații B.C. și A.C.A. s-au deplasat la Baia Mare, stabilind cu

martorii M.T. și K.Z. ca vânzarea să se realizeze pentru prețul de 70.000 euro.

După ce s-au

interesat la notar și au aflat că pentru încheierea vânzării era necesară și o

procură din partea soției lui L.A., care deținea și ea calitatea de asociat la

SC C. SRL, inculpații au plăsmuit o asemenea procură, act ce nu conținea însă

toate elementele pe care le cuprinde în mod obișnuit o procură eliberată de

autoritățile italiene.

Din acest motiv,

notarul public P.E.S. a avut suspiciuni cu privire la legalitatea tranzacției

și a anunțat organele de poliție în vederea verificării identității persoanei

care solicitase întocmirea actului autentic.

Inculpații H.V. și

A.C.A. nu au recunoscut comiterea faptelor.

Inculpatul H.V. a

susținut că nu a avut nicio implicare în activitatea infracțională, poziție

menținută atât în cursul urmăririi penale, cât și prin declarația formulată în

fața instanței.

La rândul său, inculpatul

A.C.A. a declarat că el doar a intermediat vânzarea terenului și aceasta la

cererea inculpatului H.V. și nu a cunoscut că actele doveditoare ale

proprietății erau false.

Susținerile formulate

în apărare au fost înlăturate de instanță, reținându-se că declarațiile celor

doi coinculpați erau contrazise de declarațiile inculpatului B.C.

S-a reținut de către

instanță că, din interpretarea coroborată a tuturor declarațiilor date de

inculpatul B.C. în cursul anchetei penale, rezulta că inițiativa infracțională

aparținuse inculpatului H.V. care, prin intermediul inculpatului B.C. și cu

ajutorul inculpatului A.C., încercase înstrăinarea frauduloasă a unui teren

aparținând părții vătămate SC C. SRL, administrată de cetățeanul italian L.A.

Declarațiile inculpatului

B.C. din cursul urmăririi penale au fost valorificate de prima instanță care a

constatat imposibilitatea audierii nemijlocite a inculpatului, citat

corespunzător la toate adresele cunoscute din țară, inclusiv cu mandat de

aducere, precum și prin scrisoare recomandată la domiciliul din Italia.

Pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării

judecătorești, prima instanță a constatat că faptele descrise în rechizitoriu

au fost comise de inculpați cu forma de vinovăție cerută de lege și că acestea

realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de fals privind

identitatea, fals în declarații, uz de fals și tentativă la înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, având în vedere valoarea de circulație a terenului

ce formase obiectul tranzacției frauduloase, prevăzute de art. 293 C. pen.,

art. 292 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2)

și (5) C. pen., cu mențiunea că pentru toate infracțiunile de fals, inculpații

H.V. și A.C.A. urmau să răspundă în calitate de instigator și, respectiv,

complice, corespunzător participației avute.

Pentru inculpații

H.V. și A.C.A. a fost reținută în încadrarea juridică a faptelor și incidența

prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., starea de recidivă postexecutorie fiind

atrasă de existența unor multiple condamnări anterioare la pedepse cu

închisoarea mai mari de 6 luni.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate în cauză, s-a avut în vedere gravitatea

faptelor săvârșite, forma de participație și periculozitatea socială a fiecărui

inculpat.

Ca urmare,

aplicându-se pedepse pentru fiecare infracțiune în parte, în limita sau

orientate spre minimul special prevăzut de lege, s-a dispus executarea în regim

de detenție a pedepsei rezultante, stabilite conform art. 34 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, precum și

inculpații H.V., A.C.A. și B.C.

Prin apelul

procurorului, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru omisiunea de

aplicare a pedepsei complimentare în ceea ce privește infracțiunea de

înșelăciune reținută în sarcina inculpaților, obligatorie în cauză conform art.

65 alin. (2) și (3) C. pen., cât și pentru omisiunea de anulare a înscrisurilor

falsificate, complementar rezolvării acțiunii penale.

Critica inculpaților

a vizat greșita condamnare pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, iar în

subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei și înlocuirea modalității de

executare a pedepsei, în privința inculpaților A.C.A. și, respectiv, B.C., prin

reținerea de circumstanțe atenuante.

Prin Decizia penală

nr. 40/A/2010 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost admis apelul parchetului și desființată sentința primei

instanțe numai în ceea ce privește omisiunea de aplicare pentru inculpați a

pedepselor complimentare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

și de anulare a înscrisurilor falsificate, conform art. 445 C. proc. pen., iar

în rejudecare:

Au fost descontopite

pedepsele rezultante de 5 ani închisoare aplicate inculpaților B.C., A.C.A. și

H.V. și repuse în individualitatea lor pedepsele componente; în baza art. 20

rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 20 rap.

la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

au fost condamnați inculpații A.C.A. și H.V. la pedepsele de 5 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele

aplicate în cauză cu pedepsele stabilite de prima instanță pentru celelalte

infracțiuni concurente, urmând ca inculpații B.C. A.C.A. și H.V. să execute

fiecare pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 445

C. proc. pen., s-a dispus anularea actului de identitate emis de autoritățile

italiene și completat pe numele L.A., duplicatul certificatului de înregistrare

fiscală al SC C. SRL Baia Mare, cerere eliberare acte - formular nr. 9 în

original, înregistrat la 18 ianuarie 2006 la Oficiul Registrului Comerțului de

pe lângă Tribunalul Satu Mare, cerere de întocmire a actelor notariale,

făcându-se totodată aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen. în

privința respectivelor înscrisuri.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse

apelurile formulate de inculpații B.C. A.C.A. și H.V., ca nefondate.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra

existenței faptelor și a vinovăției inculpaților au fost corect reținute de

prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate

în cauză.

De asemenea, s-a

constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost

corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților

realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost

condamnați.

În considerentele

deciziei din apel au fost examinate criticile inculpaților invocate în

susținerea cererilor de achitare și motivele pentru care nu au fost primite

apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea instanței de

fond.

În schimb, instanța

de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. se cereau a fi stabilite și

prin interzicerea unor drepturi civile, după executarea pedepsei principale,

conform art. 65 alin. (2) și (3) C. pen.

S-a arătat că în

cauză era obligatorie pedeapsa complimentară, prevăzută ca sancțiune de norma

incriminatoare, pedeapsă a cărei aplicare era justificată și în raport de

cuantumul pedepsei principale stabilită pentru infracțiunea de bază.

De asemenea, s-a

constatat că hotărârea primei instanțe era nelegală și pentru omisiunea de

anulare a înscrisurilor falsificate folosite în cauză de inculpați, înscrisuri

care constituiau și mijloace frauduloase în vederea înstrăinării terenului

aparținând părții vătămate.

Ca urmare, numai în

aceste limite a fost modificată sentința primei instanțe, fiind înlăturată

solicitarea subsidiară a inculpaților A.C.A. și B.C. privind reducerea pedepsei

și înlocuirea modalității de executare.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.V., invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

S-a susținut că

instanțele anterioare ar fi stabilit o stare de fapt neconformă probatoriului

administrat, vinovăția inculpatului fiind reținută pe baza declarațiilor unui

coacuzat, inculpatul B.C., care nu a fost audiat decât în cursul urmăririi

penale, în lipsa unui avocat și interpret de limbă italiană.

S-a arătat că pe baza

acestor declarații nu putea fi angajată răspunderea penală a inculpatului, din

nicio altă probă administrată în proces nerezultând ca inculpatul să fi fost

implicat în vreun fel în activitatea infracțională.

Examinând hotărârea atacată în raport de critica

formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

inculpatului nu este fondat.

Din situația de fapt

corect reținută de prima instanță, pe baza unei analize complete a probelor

administrate, rezultă că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul

H.V. constă în aceea că, prin intermediul inculpatului B.C. și cu ajutorul

inculpatului A.C.A., și-a materializat intenția privind înstrăinarea

frauduloasă a unui teren aparținând părții vătămate SC C. SRL, administrată de

cetățeanul italian L.A.

Susținând că nu a

avut nicio implicare în activitatea infracțională desfășurată de inculpatul

B.C., inculpatul invocă pe de o parte caracterul viciat al declarațiilor

formulate de acest inculpat, audiat exclusiv în cursul urmăririi penale, iar pe

de altă parte, insuficiența în ansamblu a probelor în acuzare.

Înalta Curte constată

însă că probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpatul a

participat la comiterea faptelor, acționând ca instigator la infracțiunile de

fals săvârșite de inculpatul B.C. și coautor în ceea ce privește infracțiunea

scop.

Așa cum s-a arătat și

de instanțele anterioare nu există motive plauzibile pentru înlăturarea din

examinare a declarațiilor incriminatoare ale inculpatului B.C., dar nici ale

inculpatului A.C.A., din interpretarea coroborată a acestor declarații

rezultând că inițiativa infracțională a aparținut inculpatului H.V. care a și

conceput modalitatea în care urmau a fi derulate activitățile necesare în

vederea înstrăinării frauduloase a terenului aparținând părții vătămate.

Conform declarațiilor

inculpatului B.C., H.V. a fost cel care i-a înmânat actul de identitate

falsificat pe numele cetățeanului italian L.A. și tot acesta i-a predat și

ștampila modificată cu impresiunile SC C. SRL Baia Mare în vederea apostilării

cererilor formulate în numele societății.

Același inculpat era

deținătorul informației privitoare la apartenența dreptului de proprietate

asupra suprafeței de 14.800 mp teren și tot el l-a cooptat și pe inculpatul

A.C.A. în activitatea infracțională, stabilind cu acesta ca, în schimbul găsirii

unui cumpărător pentru teren, să primească suma de 4.000 euro.

Declarațiile

inculpatului A.C.A. privitoare la rolul și contribuția inculpatului H.V. în

derularea activității infracționale au fost menținute pe tot parcursul

procesului penal, neinvocându-se și nefiind identificată vreo situație care să

justifice înlăturarea lor din examinare.

Referitor la

inculpatul B.C., se constată că, într-adevăr, acesta nu l-a indicat de la

început pe inculpatul H.V. ca fiind cel care inițiase și concepuse întreaga activitate

infracțională.

În primele

declarații, inculpatul B.C. a ascuns identitatea coinculpatului H.V. însă,

ulterior, a revenit, aducând completări importante declarațiilor inițiale,

explicându-și conduita prin temerea reală pe care o avea față de inculpatul

H.V.

De asemenea, se

constată că audierea inculpatului B.C. în faza de urmărire penală a avut loc în

condiții procedurale, acesta declarând că vorbește și înțelege pe deplin limba

română, locuind în mod neîntrerupt în țară din anul 1997, și nu dorește să fie

asistat în cauză de interpret sau avocat.

În condițiile în care

asistența juridică nu era obligatorie în cauză, conform art. 171 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că în mod justificat au fost valorificate în proces

declarațiile acestui inculpat.

De asemenea, este de

menționat că soluția de condamnare pronunțată în cauză nu s-a întemeiat numai

pe declarațiile acestui inculpat, așa cum s-a susținut de către apărare, ci și

pe declarațiile coinculpatului A.C.A., declarațiile celor doi coacuzați coroborându-se

cu declarațiile persoanelor audiate ca martor și celelalte elemente vizând

materialitatea faptelor cauzei.

Pe baza celor

arătate, se constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost

corecte stabilite în cauză, probele administrate demonstrând participarea

inculpatului la activitatea infracțională desfășurată în circumstanțele

descrise în sentința instanței de fond.

În raport de

considerentele arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul H.V., urmând a face aplicarea dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. în ceea ce privește plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva Deciziei penale nr.

40/A/2010 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Constată că

inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 septembrie 2010.