ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2969/2010

Asupra recursului penal de față constată: Prin Sentința penală nr. 41 din 1 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția penală, s-a dispus: I. În baza art. 292 C. pen. condamnarea inculpatului B.C., cetățean italian, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. În baza art. 293 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În baza art. 291 C. pen. inculpatul a fost condamnat și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore din data de 31 ianuarie 2006. II. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.C.A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals în declarații. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A.C.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

III. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul H.V. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de fals în declarații. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de fals privind identitatea. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de uz de fals. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului H.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 30 ianuarie 2006, organele de poliție din cadrul I.P.J.

Satu Mare au fost sesizate de Biroul Notarial P. - R. cu privire la suspiciunile existente în legătură cu identitatea unui cetățean italian care intenționa să vândă un teren în suprafață de 18.400 mp, proprietatea SC C. SRL Baia Mare, situat pe raza administrativă a orașului Satu Mare. Ca urmare, în aceeași zi, organele de poliție s-au deplasat la sediul Biroului notarial din Satu Mare, str. M.V., unde a fost identificat inculpatul B.C. - cetățean italian, ca fiind persoana care solicitase încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul teren aparținând SC C. SRL. În respectiva ocazie, a fost găsită asupra inculpatului o carte de identitate eliberată de autoritățile italiene pe numele L.A., dar care avea aplicată fotografia inculpatului.

De asemenea, a fost găsită și o ștampilă având impresiunile SC C. SRL Baia Mare. În cursul anchetei efectuate, s-a stabilit că activitatea infracțională desfășurată în vederea înstrăinării terenului din Satu Mare era rezultatul unei înțelegerii intervenite între inculpații din cauză, inițiativa infracțională aparținând inculpatului H.V. A rezultat că, în cursul anului 2005, inculpatul H.V. i-a propus inculpatului B.C. să vândă un teren din Satu Mare, despre care știa că aparține unui alt cetățean italian, urmând să primească în schimb suma de 1.000 euro. Cei doi se cunoșteau de mai mult timp, inculpatul B.C. fiind rezident în România din anul 1997 și se ocupase de administrarea unei firme având ca obiect de activitate, prestare servicii de taximetrie.

La solicitarea inculpatului H.V., coinculpatul B.C. i-a înmânat acestuia o fotografie și ștampila firmei SC M.I. SRL, ștampilă pe care el o deținea legal, în calitate de administrator al societății. Ulterior, B.C. a primit de la inculpatul H.V. un act de identitate pe numele și cu datele de identificare ale numitului L.A., reprezentant legal al SC C. SRL Baia Mare, societate care era proprietara unei suprafețe de 18.400 mp teren, pe raza orașului Satu Mare. Actul de identitate avea aplicată fotografia inculpatului. De asemenea, pe actul de identitate falsificat, inculpatul B.C. și-a înscris semnătura ca titular. Totodată, inculpatul a primit și ștampila modificată cu impresiunile firmei SC C. SRL.

În continuare, având asupra sa actul de identitate falsificat și ștampila societății, inculpatul B. s-a prezentat la Registrul Comerțului, unde a solicitat eliberarea unui duplicat de pe certificatul de înmatriculare al SC C. SRL. Cu complicitatea sau din neglijența unor angajați ai instituției, inculpatul B.C. a intrat în posesia unui duplicat al certificatului de înregistrare fiscală al firmei SC C. SRL. Respectivul certificat era necesar inculpaților pentru a se crea aparența deținerii legale a dreptului de proprietate asupra terenului de 18.400 mp și pentru a fi puse la dispoziția potențialilor cumpărători cât mai multe acte, în scopul inducerii ideii privind legalitatea tranzacției.

Întrucât eliberarea duplicatului nu era posibilă fără publicarea unui anunț privind pierderea certificatului de înmatriculare original, inculpații au formulat o asemenea declarație în ziarul I.Z., în ediția din 17 ianuarie 2006. Anunțul publicat a fost dezmințit de SC C. SRL, prin declarația din 25 ianuarie 2006, publicată în același ziar. După obținerea certificatului de înregistrare a societății deținătoare a terenului, inculpatul A.C.A. a efectuat demersuri în vederea identificării unor potențiali cumpărători. Și acest inculpat se cunoștea cu inculpatul H.V. și, conform propriei declarații, fusese solicitat de H.V. să se ocupe de vânzarea respectivului teren. În acest context, inculpatul A.C.A.

a luat legătura cu martorul M.T. din Baia Mare, acesta urmând să se intereseze de un eventual cumpărător. Pentru așa zisul serviciu de intermediere, inculpatul A.C.A. urma să primească 4.000 euro de la inculpatul H.V., iar din partea cumpărătorilor din Baia Mare suma de 1.000 de euro și ridicarea unei ipoteci deținută de martorul M.T., în baza unui împrumut mai vechi. În vederea încheierii tranzacției, inculpații B.C. și A.C.A. s-au deplasat la Baia Mare, stabilind cu martorii M.T. și K.Z. ca vânzarea să se realizeze pentru prețul de 70.000 euro. După ce s-au interesat la notar și au aflat că pentru încheierea vânzării era necesară și o procură din partea soției lui L.A., care deținea și ea calitatea de asociat la SC C. SRL, inculpații au plăsmuit o asemenea procură, act ce nu conținea însă toate elementele pe care le cuprinde în mod obișnuit o procură eliberată de autoritățile italiene.

Din acest motiv, notarul public P.E.S. a avut suspiciuni cu privire la legalitatea tranzacției și a anunțat organele de poliție în vederea verificării identității persoanei care solicitase întocmirea actului autentic. Inculpații H.V. și A.C.A. nu au recunoscut comiterea faptelor. Inculpatul H.V. a susținut că nu a avut nicio implicare în activitatea infracțională, poziție menținută atât în cursul urmăririi penale, cât și prin declarația formulată în fața instanței. La rândul său, inculpatul A.C.A. a declarat că el doar a intermediat vânzarea terenului și aceasta la cererea inculpatului H.V. și nu a cunoscut că actele doveditoare ale proprietății erau false. Susținerile formulate în apărare au fost înlăturate de instanță, reținându-se că declarațiile celor doi coinculpați erau contrazise de declarațiile inculpatului B.C.

S-a reținut de către instanță că, din interpretarea coroborată a tuturor declarațiilor date de inculpatul B.C. în cursul anchetei penale, rezulta că inițiativa infracțională aparținuse inculpatului H.V. care, prin intermediul inculpatului B.C. și cu ajutorul inculpatului A.C., încercase înstrăinarea frauduloasă a unui teren aparținând părții vătămate SC C. SRL, administrată de cetățeanul italian L.A. Declarațiile inculpatului B.C. din cursul urmăririi penale au fost valorificate de prima instanță care a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite a inculpatului, citat corespunzător la toate adresele cunoscute din țară, inclusiv cu mandat de aducere, precum și prin scrisoare recomandată la domiciliul din Italia.

Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat că faptele descrise în rechizitoriu au fost comise de inculpați cu forma de vinovăție cerută de lege și că acestea realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de fals privind identitatea, fals în declarații, uz de fals și tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, având în vedere valoarea de circulație a terenului ce formase obiectul tranzacției frauduloase, prevăzute de art. 293 C. pen., art. 292 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu mențiunea că pentru toate infracțiunile de fals, inculpații H.V.

și A.C.A. urmau să răspundă în calitate de instigator și, respectiv, complice, corespunzător participației avute. Pentru inculpații H.V. și A.C.A. a fost reținută în încadrarea juridică a faptelor și incidența prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., starea de recidivă postexecutorie fiind atrasă de existența unor multiple condamnări anterioare la pedepse cu închisoarea mai mari de 6 luni. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în cauză, s-a avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, forma de participație și periculozitatea socială a fiecărui inculpat. Ca urmare, aplicându-se pedepse pentru fiecare infracțiune în parte, în limita sau orientate spre minimul special prevăzut de lege, s-a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante, stabilite conform art. 34 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, precum și inculpații H.V., A.C.A. și B.C. Prin apelul procurorului, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru omisiunea de aplicare a pedepsei complimentare în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților, obligatorie în cauză conform art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., cât și pentru omisiunea de anulare a înscrisurilor falsificate, complementar rezolvării acțiunii penale. Critica inculpaților a vizat greșita condamnare pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, iar în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei și înlocuirea modalității de executare a pedepsei, în privința inculpaților A.C.A.

și, respectiv, B.C., prin reținerea de circumstanțe atenuante. Prin Decizia penală nr. 40/A/2010 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul parchetului și desființată sentința primei instanțe numai în ceea ce privește omisiunea de aplicare pentru inculpați a pedepselor complimentare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și de anulare a înscrisurilor falsificate, conform art. 445 C. proc. pen., iar în rejudecare: Au fost descontopite pedepsele rezultante de 5 ani închisoare aplicate inculpaților B.C., A.C.A. și H.V. și repuse în individualitatea lor pedepsele componente; în baza art. 20 rap.

la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. au fost condamnați inculpații A.C.A. și H.V. la pedepsele de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu pedepsele stabilite de prima instanță pentru celelalte infracțiuni concurente, urmând ca inculpații B.C.

A.C.A. și H.V. să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea actului de identitate emis de autoritățile italiene și completat pe numele L.A., duplicatul certificatului de înregistrare fiscală al SC C. SRL Baia Mare, cerere eliberare acte - formular nr. 9 în original, înregistrat la 18 ianuarie 2006 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cerere de întocmire a actelor notariale, făcându-se totodată aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen. în privința respectivelor înscrisuri.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost respinse apelurile formulate de inculpații B.C. A.C.A. și H.V., ca nefondate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și a vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză. De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați. În considerentele deciziei din apel au fost examinate criticile inculpaților invocate în susținerea cererilor de achitare și motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea instanței de fond.

În schimb, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. se cereau a fi stabilite și prin interzicerea unor drepturi civile, după executarea pedepsei principale, conform art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. S-a arătat că în cauză era obligatorie pedeapsa complimentară, prevăzută ca sancțiune de norma incriminatoare, pedeapsă a cărei aplicare era justificată și în raport de cuantumul pedepsei principale stabilită pentru infracțiunea de bază. De asemenea, s-a constatat că hotărârea primei instanțe era nelegală și pentru omisiunea de anulare a înscrisurilor falsificate folosite în cauză de inculpați, înscrisuri care constituiau și mijloace frauduloase în vederea înstrăinării terenului aparținând părții vătămate.

Ca urmare, numai în aceste limite a fost modificată sentința primei instanțe, fiind înlăturată solicitarea subsidiară a inculpaților A.C.A. și B.C. privind reducerea pedepsei și înlocuirea modalității de executare. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. S-a susținut că instanțele anterioare ar fi stabilit o stare de fapt neconformă probatoriului administrat, vinovăția inculpatului fiind reținută pe baza declarațiilor unui coacuzat, inculpatul B.C., care nu a fost audiat decât în cursul urmăririi penale, în lipsa unui avocat și interpret de limbă italiană. S-a arătat că pe baza acestor declarații nu putea fi angajată răspunderea penală a inculpatului, din nicio altă probă administrată în proces nerezultând ca inculpatul să fi fost implicat în vreun fel în activitatea infracțională.

Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului nu este fondat. Din situația de fapt corect reținută de prima instanță, pe baza unei analize complete a probelor administrate, rezultă că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul H.V. constă în aceea că, prin intermediul inculpatului B.C. și cu ajutorul inculpatului A.C.A., și-a materializat intenția privind înstrăinarea frauduloasă a unui teren aparținând părții vătămate SC C. SRL, administrată de cetățeanul italian L.A. Susținând că nu a avut nicio implicare în activitatea infracțională desfășurată de inculpatul B.C., inculpatul invocă pe de o parte caracterul viciat al declarațiilor formulate de acest inculpat, audiat exclusiv în cursul urmăririi penale, iar pe de altă parte, insuficiența în ansamblu a probelor în acuzare.

Înalta Curte constată însă că probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpatul a participat la comiterea faptelor, acționând ca instigator la infracțiunile de fals săvârșite de inculpatul B.C. și coautor în ceea ce privește infracțiunea scop. Așa cum s-a arătat și de instanțele anterioare nu există motive plauzibile pentru înlăturarea din examinare a declarațiilor incriminatoare ale inculpatului B.C., dar nici ale inculpatului A.C.A., din interpretarea coroborată a acestor declarații rezultând că inițiativa infracțională a aparținut inculpatului H.V. care a și conceput modalitatea în care urmau a fi derulate activitățile necesare în vederea înstrăinării frauduloase a terenului aparținând părții vătămate.

Conform declarațiilor inculpatului B.C., H.V. a fost cel care i-a înmânat actul de identitate falsificat pe numele cetățeanului italian L.A. și tot acesta i-a predat și ștampila modificată cu impresiunile SC C. SRL Baia Mare în vederea apostilării cererilor formulate în numele societății. Același inculpat era deținătorul informației privitoare la apartenența dreptului de proprietate asupra suprafeței de 14.800 mp teren și tot el l-a cooptat și pe inculpatul A.C.A. în activitatea infracțională, stabilind cu acesta ca, în schimbul găsirii unui cumpărător pentru teren, să primească suma de 4.000 euro. Declarațiile inculpatului A.C.A. privitoare la rolul și contribuția inculpatului H.V. în derularea activității infracționale au fost menținute pe tot parcursul procesului penal, neinvocându-se și nefiind identificată vreo situație care să justifice înlăturarea lor din examinare.

Referitor la inculpatul B.C., se constată că, într-adevăr, acesta nu l-a indicat de la început pe inculpatul H.V. ca fiind cel care inițiase și concepuse întreaga activitate infracțională. În primele declarații, inculpatul B.C. a ascuns identitatea coinculpatului H.V. însă, ulterior, a revenit, aducând completări importante declarațiilor inițiale, explicându-și conduita prin temerea reală pe care o avea față de inculpatul H.V. De asemenea, se constată că audierea inculpatului B.C. în faza de urmărire penală a avut loc în condiții procedurale, acesta declarând că vorbește și înțelege pe deplin limba română, locuind în mod neîntrerupt în țară din anul 1997, și nu dorește să fie asistat în cauză de interpret sau avocat.

În condițiile în care asistența juridică nu era obligatorie în cauză, conform art. 171 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod justificat au fost valorificate în proces declarațiile acestui inculpat. De asemenea, este de menționat că soluția de condamnare pronunțată în cauză nu s-a întemeiat numai pe declarațiile acestui inculpat, așa cum s-a susținut de către apărare, ci și pe declarațiile coinculpatului A.C.A., declarațiile celor doi coacuzați coroborându-se cu declarațiile persoanelor audiate ca martor și celelalte elemente vizând materialitatea faptelor cauzei. Pe baza celor arătate, se constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corecte stabilite în cauză, probele administrate demonstrând participarea inculpatului la activitatea infracțională desfășurată în circumstanțele descrise în sentința instanței de fond.

În raport de considerentele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.V., urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. în ceea ce privește plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva Deciziei penale nr. 40/A/2010 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2010.