ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2409/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 19 octombrie 2005, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.A. împotriva rezoluției nr. 1379/II/2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 162/P/1997 din 23 septembrie 1997, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii T.S. și N.M.

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, 291, 26 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de L.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, 291, 215 alin. (2) și (3) C. pen. S-a stabilit că persoana vătămată L.A. a sesizat organele de urmărire penală, la data de 25 martie 1997, cu privire la faptul că fratele său, L.T., a falsificat semnăturile tatălui lor de pe o procură și două contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1995 și 1996, acte întocmite și autentificate de notarii T.S. și N.M. Cercetările penale efectuate nu au confirmat săvârșirea faptelor sesizate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză. După respingerea de către procuror a plângerilor formulate împotriva acestei soluții (lucrările nr. 9858/4352/2997, 3891/1143/1998, 3055/5055/2003), petiționarul s-a adresat, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată, solicitând desființarea rezoluției de neurmărire penală. Prin sentința penală nr. 80 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului L.A., apreciind ca legală și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 162/P/1997 din 23 septembrie 1997 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de petiționar, prin decizia penală nr. 2053 din 24 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 6215/2004.

O altă plângere formulată de petiționar împotriva soluției de neurmărire penală, la data de 25 august 2004, a fost soluționată de Curtea de Apel Galați prin sentința penală nr. 86/ F din 28 octombrie 2004. Apreciindu-se că din analiza materialului aflat la dosarul cauzei nu rezultă că petiționarul ar fi formulat plângere, în condițiile art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 162/P/1997 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dosarul a fost scos de pe rol și înaintat acestui organ judiciar, în vederea soluționării plângerii lui L.A. de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Prin rezoluția nr. 1379/II/2/2004 din 30 martie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de L.A.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 162/P/1997. S-a arătat că instanța de judecată s-a pronunțat deja asupra legalității și temeiniciei acestei soluții penale, sentința penală nr. 80 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați fiind definitivă prin decizia penală nr. 2053 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; în consecință, în cauză existând autoritate de lucru judecat, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., sunt aplicabile prevederile art. 278 1 alin. (1 1 ) C. proc.

pen., conform cărora persoana în privința căreia instanța, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1). Investită cu plângerea petiționarului împotriva rezoluției nr. 1379/II/2/2004 din 30 martie 2005, Curtea de Apel Galați a constatat că aceasta este legală și temeinică, în cauză existând, într-adevăr, autoritate de lucru judecat prevăzută de dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., prin soluționarea definitivă a plângerii persoanei vătămate formulată împotriva soluției de neurmărire penală nr. 162/P/1997 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen legal petiționarul L.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor pentru infracțiunile săvârșite, cu obligarea acestora la repararea prejudiciului ce i s-a cauzat. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Instanța de fond, respingând, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul L.A. a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Rezoluția nr. 1379/II/2/2004 din 30 martie 2003 prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 162/P/1997 din 23 septembrie 1997 a constatat în mod corect existența autorității de lucru judecat prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., ca o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Așa fiind, instanța de fond a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 278 1 alin. (1 1 ) și alin. (8) lit. a) C. proc. pen. De altfel, punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată și de intervenția în cauză a prescripției răspunderii penale, pentru infracțiunile sesizate, potrivit dispozițiilor art. 121, 122 lit. d) C. pen.

În consecință, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul petiționarului L.A. și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.A. împotriva sentinței penale nr. 71 din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2006.