ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2399/2006

Asupra recursului de față,

In baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 1549 din 7

decembrie 2005, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul S.F., în baza art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

Inculpatul este arestat în altă

cauză.

Partea vătămată nu s-a constituit parte

civilă.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

confiscat de la inculpat suma de 1.360.000 lei obținută din săvârșirea

infracțiunii.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că la

data de 17 mai 2005, aflându-se pe Calea Griviței în București, inculpatul S.F.

a smuls de la gâtul părții vătămate L.D. un lănțișor din aur, fugind și apoi,

împreună cu martorul C.F. a amanetat bunul contra sumei de 1.360.000 lei.

Potrivit relațiilor furnizate de

Casa de Amanet K.G., lănțișorul din aur 14 K în greutate de 6,50 gr. a fost

valorificat prin vânzare.

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul

S.F. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei și efectuarea operațiunii

de contopire pentru pedepsele aplicate pentru infracțiuni concurente, judecate

în dosare diferite.

Prin decizia penală nr. 57 din 1

februarie 2006, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului, ca

nefondat, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată iar contopirea

pedepselor nerezolvabilă în calea de atac promovată numai de inculpat, fiind

contrară principiului enunțat prin art. 372 C. proc. pen., respectiv neagravarea

situației în propriul apel.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată de către inculpat cu recurs, nemotivat în scris însă susținut oral în

sensul reducerii pedepsei.

Curtea, examinând hotărârea

criticată pe baza materialului probator de la dosar și în raport de cazurile de

casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în

considerare din oficiu, constată că recursul inculpatului S.F. nu este fondat.

În cauză, situația de fapt a fost

corect stabilită și aceasta rezultă din plângerea și declarațiile părții

vătămate, declarația martorului C.F. care l-a ajutat pe inculpat să amaneteze

bunul, procesul-verbal de consemnare a procedurii recunoașterii inculpatului

din grup de către partea vătămată, toate coroborate cu declarațiile

recurentului inculpat, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, cu

motivarea comiterii acesteia pentru că urma să fie arestat în executarea unei

pedepse aplicate pentru o altă tâlhărie.

Încadrarea juridică este legală.

La aplicarea pedepsei s-a ținut

seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și, în

considerarea împrejurărilor săvârșirii infracțiunii, prin violență de o

intensitate redusă, și vârstei inculpatului (tânăr, 25 ani), aceasta a fost

fixată la nivelul minimului special prevăzut de lege, respectiv 5 ani.

Reducerea pedepsei sub minimul

special legal nu s-ar putea realiza decât prin reținerea circumstanțelor

atenuante, care, însă, nu se regăsesc în cauză.

Inculpatul a mai fost condamnat în

repetate rânduri, încă de la vârsta minoratului, pentru infracțiuni contra

patrimoniului, în deosebi tâlhărie, ca din cauză fiind săvârșită chiar în ziua

în care rămânea definitivă ultima hotărâre a sa de condamnare la 8 ani

închisoare tot pentru tâlhărie.

Așa fiind, neconstatând din oficiu

motive de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii atacate, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat.

Inculpatul este arestat în altă

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 57/ A din 1 februarie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 220 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 aprilie 2006.