ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1190/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1274 din 13

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

4776/2005, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului M.D.G. la 2 ani închisoare

cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 11 iulie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă, bunul fiind restituit.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 1 iulie 2005, partea

vătămată E.R.E. a sesizat secția 14 poliție despre faptul că în aceeași zi, în

jurul orei 18,00, în timp ce se afla lângă ușa de acces de la scara blocului de

domiciliu, două persoane necunoscute i-au smuls de la gât un lănțișor de aur.

Din probele administrate în cauză a

rezultat că, în data de 1 iulie 2005, în jurul orei 18,00, inculpatul M.D.G. se

deplasa pe str. Sg. Nițu Vasile, ocazie cu care a observat-o pe partea vătămată

E.R.E., care purta un lănțișor la gât. În momentul în care aceasta se pregătea

să intre în scara blocului de domiciliu, aflat pe aceeași stradă, inculpatul

s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls de la gât un lanț de aur, în

greutate de 5,80 grame, după care a părăsit locul în fugă, cu lanțul asupra sa.

În aceeași zi, inculpatul s-a

întâlnit cu martorul T.A. și, întrucât nu avea asupra sa actul de identitate,

l-a rugat pe acesta să amaneteze lanțul sustras de la partea vătămată, fără a-i

relata modul în care a dobândit bunul.

Lanțul de aur furat de la partea

vătămată a fost amanetat de T.A., la Casa de Amanet SC G.L. SRL în aceeași zi,

obținându-se suma de 160 RON, care a revenit integral inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei în sensul că nu au fost avute în vedere toate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și a omisiunii instanței de

fond de a dispune confiscarea sumei de 160 RON primită de inculpat de la

martorul T.A., în temeiul art. 118 lit. d) C. pen.

Împotriva sentinței penale a primei

instanțe a declarat apel și inculpatul M.D.G. criticând-o pentru netemeinicie

sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pe care a considerat-o prea

aspră în raport cu circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel București, secția I penală,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a casat în

parte sentința apelată și rejudecând a majorat pedeapsa aplicată inculpatului

de la 2 ani la 3 ani închisoare, dispunând în baza art. 118 lit. d) C. pen.,

confiscarea specială de la inculpat a sumei de 160 RON.

Prin aceeași decizie s-a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei

aplicată inculpatului, fără a ține seama de toate criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv gradul relativ de ridicat de pericol social concret al

infracțiunii comise, împrejurările în care s-a consumat fapta, atitudinea

procesuală a inculpatului, aspecte care dacă ar fi fost avute în vedere ar fi

format convingerea primei instanțe că pedeapsa spre care s-a orientat este

insuficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C.

pen.

Ca urmare, instanța de control

judiciar a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare este în

măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte

penale.

Cât privește cel de-al doilea motiv

de apel al parchetului s-a reținut că hotărârea primei instanțe este nelegală

sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., în

privința sumei de 160 RON, dobândită de inculpat din valorificarea bunului

sustras și care nu a servit la acoperirea prejudiciului, astfel că s-a dispus

confiscarea specială de la inculpat a acestei sume.

Referitor la apelul declarat de

inculpat s-a apreciat ca fiind nefondat, gradul de pericol social concret al

faptei comise și periculozitatea inculpatului impunând aplicarea unei pedepse

sporite și nicidecum reducerea sancțiunii penale.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, pe care o

consideră exagerată și a cărei redozare în sensul diminuării cuantumului

acesteia a solicită.

Recursul este nefondat.

Verificând hotărârea atacată,

respectiv actele și lucrările de la dosar, în raport de critica invocată cât și

din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată, că la individualizarea pedepsei pe care a

aplicat-o inculpatului instanța de apel a respectat toate criteriile impuse de

legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere atât pericolul

social concret al faptei comise, împrejurările în care s-a consumat

infracțiunea, în plină zi, în loc public, în timp ce partea vătămată se

pregătea să intre în blocul în care locuia, dar și datele ce caracterizează persoana

inculpatului.

Astfel, lipsa antecedentelor penale,

atitudinea procesuală relativ sinceră a inculpatului, comportarea bună a

acestuia anterior săvârșirii faptei au fost avute în vedere de instanțe care au

reținut în favoarea recurentului circumstanțele atenuante cărora le-au acordat

eficiența cuvenită.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată de instanța de apel este în măsură să satisfacă

scopul sancțiunii penale prevăzută de art. 52 C. pen., fiind corect individualizată

astfel că o redozare a acesteia nu se impune.

Așa fiind, recursul declarat de

inculpat apare ca nefondat astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.D.G. împotriva deciziei penale nr. 997 din 14

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada arestării preventive de la 11 iulie 2005 la 23 februarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 februarie 2006.