ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2353/2006

Deliberând a supra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 359 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a tentativei de omor deosebit de grav, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. b) și i) și art. 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. c) și d) C. pen. A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a aceleiași fapte în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. a) și i) C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) și art. 176 lit. c) și d) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.S., la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei.

În baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma tentativei. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G.S., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat arma Makarov cu amortizor și muniția aferentă (încărcător cu cinci cartușe calibrul 9 mm), folosite și destinate a fi folosite la comiterea infracțiunilor.

A descontopit rezultanta de 10 ani închisoare aplicată inculpatului G.S., prin sentința penală nr. 6666 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Constanța, definitivă la 6 februarie 2005 prin respingerea apelului, în pedepsele componente de: - 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 176 C. vamal; - 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.; - 9 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen; - 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. c) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit cele patru pedepse de mai sus cu pedepsele de 8 ani închisoare și 12 ani închisoare aplicate în cauză, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu 3 ani închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și măsurile de siguranță prevăzute de art. 117 C. pen., a expulzării de pe teritoriul României după executarea pedepsei și, respectiv, 118 lit. b) și e) C. pen., a confiscării armelor Baikal și Makarov, amortizoarelor și muniției aferente. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și, e) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a scăzut din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 27 martie 2004 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest. A anulat vechiul mandat de executare emis în baza sentinței penale nr. 666/2004 a Tribunalului Constanța și a dispus emiterea unui nou mandat, conform hotărârii atacate. S-a constatat că partea vătămată S.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul G.S. să plătească părții civile C.A.S. a Județului Brașov, suma de 138.656.912 lei (ROL) despăgubiri. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul G.S.

este cetățean moldovean și în data de 18 iulie 2003 a intrat în țară având cu el un pistol Makarov și un pistol Baikal cu munițiile aferente; după aproximativ o lună s-a stabilit în Brașov, unde a închiriat un apartament prin intermediul unui prieten rămas neidentificat. La data de 12 septembrie 2003, inculpatul a săvârșit o tentativă de omor asupra părții vătămate P.S.C., faptă pentru care ulterior, a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 666/2004 a Tribunalului Constanța. În seara zilei de 27 februarie 2004, după ce a trecut pe la punctele de lucru a două dintre cele trei case de schimb valutar al căror patron este, partea vătămată S.P. s-a întors la domiciliul situat în Brașov, unde a ajuns în jurul orei 19,05, având asupra sa o servietă în care se afla suma de 500.000.000 lei ROL.

După ce a intrat în scara blocului, a aprins lumina în holul de trecere spre casa scării, iar în momentul când a intrat din hol spre casa scării, unde lumina era stinsă, de al s-a apropiat inculpatul G.S. care îl aștepta, având asupra sa o geantă în care se afla pistolul Makarov cu calibrul de 9 mm pe care era montat un amortizor artizanal și fără a-i adresa vreun cuvânt, inculpatul a tras prin geantă (fără să scoată arma din geantă) trei focuri de armă care au nimerit-o pe partea vătămată în torace, abdomen și antebrațul stâng. În momentele ce au urmat, între partea vătămată și inculpat s-a declanșat o luptă, deoarece inculpatul a încercat să o deposedeze pe partea vătămată de servieta de bani, însă partea vătămată a opus rezistență și a încercat să se îndrepte spre scările ce duceau spre etajul întâi al blocului.

Lupta între cei doi pentru păstrarea și, respectiv obținerea genții a mai durat câteva momente în capătul inferior al scărilor ce fac legătura între parter și etajul I, după care, alarmat de strigătele de ajutor ale victimei și de zgomotul produs de focurile de armă, a intervenit martorul C.L.G., angajat al trupelor de jandarmi, care locuia într-un apartament la parterul scării blocului în care se desfășurau evenimentele. Martorul C.L.G. s-a îndreptat în fugă spre partea vătămată și inculpat, moment în care, văzându-l, acesta din urmă a renunțat la ideea de a mai sustrage geanta cu bani și s-a îndreptat spre ieșirea din scara blocului. În acest moment, martorul C.L.G. l-a lovit pe inculpat cu piciorul, inculpatul s-a dezechilibrat, lovindu-se de ușa care desparte holul de la intrarea în bloc de casa scării, iar urmare a impactului s-a spart geamul acestei uși.

Între timp, au mai ieșit din apartament și alți vecini. Inculpatul a reușit să fugă pe str. Ioan Slavici, îndreptându-se spre complexul I.T.C. de pe str. Alexandru Vlahuță, iar de acolo spre locuința închiriată, situată pe str. Fragilor. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viața în primejdie. În zilele ce au urmat, inculpatul G.S. a mai rămas în Brașov până spre sfârșitul lunii martie 2004 când s-a deplasat la Constanța și a mai săvârșit o faptă similară în localitatea Eforie Nord. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul G.S., criticând-o pentru individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov arată că, în raport de gravitatea deosebită a faptei și de împrejurarea că inculpatul a mai săvârșit ulterior o faptă similară, pedeapsa aplicată acestuia este nejustificat de blândă și nu corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Se mai arată în acest sens, că inculpatul a adoptat o poziție procesuală necorespunzătoare, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Inculpatul G.S. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, invocând circumstanțele personale, vârsta fragedă, recunoașterea săvârșirii faptelor și regretul sincer manifestat. Împrejurarea că inculpatul nu a avut traducător autorizat în cursul urmăririi penale cât și la judecarea în fond a cauzei nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 7 alin. (2) și art. 8 C. proc.

pen. La filele de la dosar urmărire penală se află două declarații olografe ale inculpatului G.S. în care acesta declară că înțelege limba română, putând să vorbească și să scrie în această limbă și nu dorește prezența unui traducător autorizat. Cu toate acestea, în apel, inculpatului i s-a asigurat un traducător autorizat, dată fiind susținerea acestuia că nu înțelege termenii juridici, pentru o exercitare cât mai eficientă a dreptului de apărare. Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a reținut următoarele: Prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în deplină concordanță cu probele administrate, iar faptele au fost în mod judicios calificate juridic.

Totodată, prima instanță a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. În raport de gradul de pericol social concret, deosebit de ridicat al faptelor relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, în loc public, prin folosirea unei arme militare, de urmările grave produse (partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viața în primejdie) și care s-ar fi putut produce pedepsele în cuantum apropiat maximului special prevăzut de lege sunt de natură a asigura reeducarea inculpatului, cât și realizarea scopului preventiv al pedepsei. Astfel, majorarea sau reducerea pedepselor aplicate de prima instanță sunt nejustificate.

Majorarea pedepsei aplicată inculpatului nu se impune în raport de persoana acestuia, care în ciuda faptului că mai săvârșit fapte similare (ulterior săvârșirii faptelor ce constituie obiectul prezentei cauze), iar pedepsele aplicate acestora au fost contopite cu pedepsele actuale, nu este cunoscut ca recidivist și a avut o conduită procesuală corespunzătoare cu organele judiciare. Săvârșirea mai multor fapte similare într-o perioadă relativ scurtă de timp demonstrează perseverența infracțională a inculpatului, periculozitatea acestuia ce a fost evidențiată în procesul de contopire a pedepselor prin sporirea pedepsei cele mai grele aplicate, de 12 ani închisoare, cu încă 3 ani și aplicarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare.

Împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie reprezintă maniera aleasă de acesta pentru a-și exercita dreptul de apărare, astfel că nu poate constitui un criteriu pentru aplicarea unor pedepse în cuantum egal cu maximul special prevăzut de lege. Nici reducerea pedepsei aplicate inculpatului nu se impune, dată fiind gravitatea deosebit de mare a faptelor comise și periculozitatea inculpatului care, a acționat în mod premeditat, în public și a urmărit rezultatele produse, aplicarea unei pedepse mai mici nefiind suficientă pentru reeducarea lui și realizarea scopului pedepsei, conform dispozițiilor art. 52 C. pen. Prin decizia penală nr. 312/ Ap din 5 octombrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul G.S. împotriva sentinței nr. 359/2005 a Tribunalului Brașov. A fost dedusă prevenția pentru apelantul inculpat la zi și a fost menținută starea de arest a acestuia. Apelantul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul G.S. Parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate. Se solicită aplicarea unor pedepse maxime, având în vedere multitudinea faptelor comise, într-un interval de timp relativ scurt, gravitatea acestora, aspecte care denotă periculozitatea inculpatului, care a avut o atitudine procesuală parțial sinceră, recunoscând parțial faptele comise.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Inculpatul G.S. a criticat hotărârile pronunțate în cază sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Un prim motiv de recurs se referă la faptul că nu a avut parte de un proces echitabil, fiindu-i încălcat dreptul de exprimare în limba maternă, inculpatul fiind cetățean moldovean și deși înțelege limba română nu cunoaște termenii de specialitate juridică. Sub acest aspect, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., inculpatul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Al doilea motiv de recurs se referă la greșita sa condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie, având în vedere că aceasta nu a fost probată, nu s-a făcut dovada că inculpatul cunoștea ce sumă de bani era în geantă, de pe care nu au fost prelevate amprente, iar martorii au arătat că nu au putut vedea fața atacatorului, datorită slabei luminozități din scara blocului. În drept, acest motiv de recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt. În final, inculpatul a criticat hotărârile pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate pe care le consideră prea severe în raport cu circumstanțele personale: este tânăr și a recunoscut și regretat faptele săvârșite.

În drept, se invocă art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de parchet și inculpat, cât și prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluțiile instanței de fond și a celei de apel fiind legale și temeinice. Astfel, se constată că în cauză, pe baza probatoriului administrat (inclusiv a declarațiilor de recunoaștere a faptelor de către inculpat) a fost stabilită corect situația de fapt, anterior expusă, faptelor săvârșite de inculpat fiindu-le date încadrări corespunzătoare. Se constată că procesul penal s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea acestuia.

Într-adevăr, recurentul inculpat este cetățean moldovean, însă acestuia nu i-a fost încălcat dreptul de exprimare în limba rusă pe parcursul procesului penal. Potrivit art. 8 C. proc. pen., părților care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română li se asigură în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoștință de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum și dreptul de a pune concluzii în instanță prin interpret. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești efectuată în primă instanță, recurentului inculpat nu i s-a asigurat traducerea prin intermediul unui interpret, însă acest lucru nu poate fi imputat organelor judiciare în condițiile în care recurentul a declarat că înțelege limba română, putând să vorbească și să scrie în această limbă și nu dorește prezența unui traducător.

Astfel, în faza de urmărire penală, inculpatul a făcut aceste precizări cu prilejul celor două declarații olografe. De asemenea, în fața instanței de fond, inculpatul a declarat că înțelege limba română, nefiind necesară desemnarea unui traducător, declarație care a fost consemnată în încheierea de ședință din 10 martie 2005. Mai mult decât atât, acest aspect a fost rezolvat și cu prilejul soluționării apelului declarat de inculpat, când apărătorul acestuia a arătat că față de împrejurarea că inculpatul a arătat că declarațiile de la dosar urmărire penală au fost scrise personal de acesta, nu înțelege să invoce nulitatea sentinței pronunțate (oricum nulitatea este relativă, conform art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen.) și nu se impune desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal. De menționat este faptul că atât în fața instanței de apel, cât și în fața instanței de recurs, recurentului i s-a asigurat folosirea unui interpret de limbă rusă. În aceste condiții, se constată că primul motiv de recurs invocat a fost practic, soluționat definitiv de către instanța de apel, intrând în puterea lucrului judecat. De asemenea, se constată că și motivele de recurs invocate de inculpat referitoare la solicitarea de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, nu pot fi primite de către Înalta Curte. Astfel, apărarea inculpatului că nu ar fi săvârșit această infracțiune, neurmărind sustragerea sumelor de bani aflate în geanta pe care partea vătămată S.P.

(patron al unor case de schimb valutar) o avea asupra sa, a fost înlăturată ca nesinceră de către prima instanță, fiind făcută pro causa, în vederea diminuării răspunderii penale. Din probele administrate în cauză (declarații de parte vătămată, declarație de martori, proces-verbal de cercetare la fața locului, inclusiv declarația inculpatului dată în prima instanță la termenul din 7 aprilie 2005, prin care arată că recunoaște faptele descrise în rechizitoriu), rezultă cu certitudine că inculpatul a acționat cu intenția de a sustrage servieta cu bani, aspect care rezultă din momentele în care a așteptat-o pe partea vătămată în casa scării, cu lumina stinsă și cu mâna pe trăgaciul armei cu amortizor, armă care se afla în geanta pe care o ținea pe umăr.

Se constată, mai presus de orice îndoială, că recurentul inculpat a săvârșit tentativa la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., faptă rămasă în faza de tentativă datorită, pe de o parte, rezistenței părții vătămate, care s-a „luptat” cu inculpatul, cât și a intervenției martorului C.L.G. De altfel, se constată că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea pentru această faptă a fost invocată doar în recurs, motivele de apel formulate, referindu-se doar la greșita individualizare a pedepselor aplicate. Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului G.S. au fost corect individualizate în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, au fost avute în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, modul de acționare și împrejurările comiterii, faptul că atât infracțiunea de omor cât și cea de tâlhărie au rămas în faza tentativei, urmările socialmente periculoase ale faptelor cât și circumstanțele personale ale inculpatului, car este tânăr, a mai suferit condamnări pentru fapte asemănătoare, atât în România cât și în Republica Moldova și a avut o atitudine procesuală parțial sinceră. Într-adevăr, inculpatul a recunoscut împrejurarea că a acționat cu intenția de a-și însuși banii de la partea vătămată, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată îi datora 500 Euro, pentru că nu i-ar fi obținut un pașaport fals, dar declarațiile acestuia sunt un atribut al dreptului la apărare, ceea ce nu poate conduce automat la aplicarea unor pedepse mai severe.

În raport de circumstanțele reale și personale anterior expuse s-au aplicat pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, iar după aplicarea dispozițiilor art. 36 și 34 C. pen., a mai fost aplicat un spor de pedeapsă, avându-se în vedere periculozitatea sporită a inculpatului și multitudinea faptelor comise într-o perioadă de timp relativ scurtă. Înalta Curte constată că nu există temeiuri nici pentru majorarea pedepselor aplicate, nici pentru reducerea acestora, cuantumul acestora și modalitatea de executare fiind în concordanță cu scopul educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, în raport de considerentele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse, ca nefondate, recursurile formulate de parchet și de inculpat. Se va deduce durata prevenției la zi pentru inculpat, din durata pedepsei aplicate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 312/ Ap din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 martie 2004 la 11 aprilie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON, cheltuieli judiciare către stat. Onorariul pentru interpretul de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2006.