ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2171/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2171/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 362 din 27

octombrie 2005, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul

V.C.,

la:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune dar

sub încadrarea prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. b) și alin. (2

2

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 20 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 20

de ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei,

conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive

de la 5 martie 2003, la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 lei vechi.

S-a constatat că în cauză nu există

constituire de parte civilă.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C.

proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a mijloacelor materiale de

probă și anume: una geacă cu două fețe culoare gri, o pereche de pantaloni

jeans din velur de culoare bleumarin, marca OMEGA; o pereche de pantofi de

culoare maron nr. 40, un fes de culoare cachi și o teslă.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 16.000.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 2 martie 2005,

inculpatul V.C. s-a deplasat în zona autogării din municipiul Drobeta Turnu

Severin, de unde a luat un taxi (condus de numitul M.V.I.) și după ce a trecut

pe la domiciliu, de unde a luat o teslă și un cuțit pe care le-a pus într-un

rucsac, s-a deplasat în comuna Husnicioara – jud. Mehedinți, oprind în

apropierea locuinței victimei C.I.

Victima locuia singură și avea

obiceiul de a împrumuta cu bani pe vecinii săi, inclusiv pe mama inculpatului.

Inculpatul știa că recent, mama sa

restituise victimei o sumă de 3.000.000 lei, dată cu titlu de împrumut.

În momentul în care a ajuns în

apropierea locuinței victimei, inculpatul i-a cerut taximetristului să-l

aștepte, motiv pentru care i-a lăsat drept garanție o pereche de cercei și

cartea de identitate.

Imediat, inculpatul s-a îndreptat

către locuința victimei și după ce a escaladat gardul de la grădină, a forțat

fereastra de la o cameră, pătrunzând în interiorul locuinței.

După pătrunderea în locuință,

inculpatul a început să caute bani.

Datorită zgomotelor făcute de

inculpat, victima care dormea în altă cameră, s-a trezit și s-a deplasat către

acel loc, iar în momentul în care a deschis ușa s-a întâlnit cu inculpatul care

intenționa să intre peste ea.

Văzându-l, victima l-a recunoscut pe

inculpat și a început să țipe după ajutor, fapt ce a făcut ca acesta

(inculpatul) să o împingă pe victimă căreia, după ce a căzut jos, i-a aplicat

mai multe lovituri cu un cuțit pe care îl avea asupra sa.

După ce s-a asigurat că victima a

decedat, inculpatul a acoperit ferestrele, continuând să caute bani.

În urma acestei activități,

inculpatul a găsit suma de 100.000 lei pe care și-a însușit-o, după care a

părăsit locuința prin același loc pe unde a pătruns.

Când a ajuns la locul unde trebuia

să se întâlnească cu taximetristul a constatat că acesta plecase, împrejurare

în care inculpatul s-a deplasat pe jos până la locuința sa din Drobeta Turnu

Severin, unde a ajuns în jurul orelor 3,30 – 4,00.

În ziua următoare, respectiv 3

martie 2005, inculpatul l-a căutat pe taximetristul M.V.I. căruia i-a dat suma

de 200.000 lei pentru a i se înapoia cerceii și cartea de identitate, lăsate

drept gaj în seara comiterii faptei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul V.C. pe care a criticat-o referitor la:

- greșita încadrare juridică a

faptelor de violare de domiciliu și tâlhărie, solicitând a se dispune

schimbarea încadrării juridice din aceste 2 fapte, într-o singură infracțiune

complexă de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- greșita încadrare a faptei de

omor, în sensul că în mod eronat a fost reținută dispoziția prevăzută la lit.

a) a art. 176 C. pen., întrucât uciderea victimei nu s-a produs prin acte de

cruzime;

- pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea de omor deosebit de grav, care este prea severă, impunându-se

redozarea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 39 din 1 februarie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul V.C.,

a desființat hotărârea atacată sub aspectul soluționării laturii penale a

cauzei și rejudecând a decis:

- schimbarea încadrării juridice

dată inițial faptelor comise de inculpat din infracțiunile prevăzute de art. 192

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 211 alin. (2

1

)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., într-o singură infracțiune complexă, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., și condamnarea acestuia, în baza acestui din urmă text de lege, la o

pedeapsă de 10 ani închisoare;

- condamnarea inculpatului, la

pedeapsa de 20 de ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, deosebit

de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- executarea de către inculpat, în

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a pedepsei celei mai grea și

anume 20 de ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen., și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelată.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, în continuare, la zi, durata reținerii și arestării

preventive.

S-a decis ca onorariul de avocat, în

sumă de 100 RON, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se

plătească din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că apelul declarat de inculpat este fondat numai sub

aspectul vizând greșita încadrare juridică dată infracțiunilor prevăzute de art.

192 alin. (2) C. pen., și art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

2

) lit.

c) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., întrucât în

cauză s-a săvârșit o singură infracțiune complexă și anume aceea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., deoarece conținutul material al infracțiunii

de violare de domiciliu se regăsește în conținutul infracțiunii complexe de tâlhărie,

sens în care urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor în

discuție și inculpatul urmează a fi condamnat.

În ce privește încadrarea juridică

dată faptei de omor s-a arătat că este corectă, având în vedere faptul că

inculpatul a săvârșit fapta prin aplicarea victimei a unui număr de 11 lovituri

de cuțit, ceea ce justifică reținerea dispozițiilor de la lit. a) de la art. 176

C. pen. (cruzimi), cât și pentru a ascunde comiterea infracțiunii de tâlhărie,

situație în care sunt aplicabile dispozițiile de la lit. d) ale art. 176 C.

pen.

Cu privire la critica privind

pedepsele aplicate s-a arătat că „se vor avea în vedere criteriile înscrise în art.

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite,

deosebit de ridicat, decurs din urmările produse, moartea unei persoane, pe de

o parte, dar și unele elemente ce privesc persoana făptuitorului, relativ

sincer în raport cu învinuirile ce i-au fost aduse, și aflat în stare de

recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pe de altă

parte”.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul pe care a criticat-o după cum urmează:

- prin intermediul apărătorului

desemnat din oficiu cu privire la pedeapsa de executat, pe care o consideră ca

fiind prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor

de individualizare;

- personal, susținând că nu este

autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, impunându-se achitarea.

Recursul declarat de inculpatul V.C.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză și care

confirmă că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în

judecată, fapte care au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare,

pentru care i-a aplicat pedepse, cu respectarea prevederilor art. 72 și 52 C.

pen., cu corecturile, justificate, aduse de instanța de apel.

În ce privește criticile formulate

de inculpat sunt de arătat următoarele:

Faptul că acesta este autorul

faptelor pentru care a fost trimis în judecată, rezultă din materialul probator

administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății și anume:

procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșele

fotografice, actele medico-legale, procesul-verbal de ridicare de obiecte,

raportul de expertiză și nu în ultimul rând declarațiile persoanelor audiate în

calitate de martori, respectiv M.V.I., P.M.I., A.E. și V.P. și parțial cu

declarațiile inculpatului care a avut atitudine oscilantă pe tot parcursul

procesului penal.

Întrucât probele la care s-a făcut

referire mai sus duc la convingerea că inculpatul este autorul faptei, având în

vedere și faptul că acesta nu a putut infirma prin probe, acuzațiile ce i s-au

adus, urmează a se constata că această critică, și anume că nu este autorul

faptelor, este nefondată și a fi înlăturată ca atare.

În ce privește cea de a doua critică

și anume severitatea pedepselor aplicate ori a pedepsei de executat se constată

că este, de asemenea, nefondată.

La dozarea și stabilirea pedepselor

instanțele au dat o interpretare și eficiență cuvenită criteriilor arătate în art.

72 C. pen., în sensul că s-a apreciat corect gradul de pericol social al

faptelor deduse judecății, rezultat din modalitatea și împrejurările în care au

fost comise, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului care pe

întreg parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, mergând până la

a nega că este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dar și

de faptul că acesta are statutul de recidivist, situație ce impune aplicarea

unui tratament sancționator mai sever pentru realizarea prevederilor art. 52 C.

pen.

Pentru considerentele ce preced,

având în vedere că verificând decizia atacată în raport și de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul

declarat de inculpatul V.C. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 39 din 7 februarie

2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 5 martie 2005,

la 4 aprilie 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

aprilie 2006.