ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.03.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2006

HOTĂRÂRE
28.03.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din 22

iunie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, în baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul U.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin.

(2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Totodată, s-a dispus restituirea

cartelei SIM.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, pe data de 14 februarie 2005, după terminarea cursurilor la Școala

profesională din cadrul Liceului industrial Turceni, inculpatul U.I.M. a mers

acasă, însă în jurul orelor 17,00, s-a deplasat la locuința prietenului său O.G.

Pe uliță, s-a întâlnit cu martorul J.F.,

ele la liceul sus-menționat, căruia i-a spus că intenționează să apeleze

telefonul de urgență 112 și să amenințe cu existența unei bombe.

În prezența martorului, inculpatul a

format numărul de telefon 112, spunând că „la Palatul Cotroceni este o bombă”,

după care a închis fără să dea detalii.

Amenințarea a fost considerată

reală, astfel încât I.P.J. Gorj a raportat evenimentul la P.M. din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor și la D.I.G.P.R., pentru luarea

măsurilor operative ce se impuneau.

Inculpatul fiind audiat și-a

recunoscut fapta pe care a regretat-o, situația de fapt expusă fiind probată cu

procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor J.F. și O.G.,

dovada de ridicare a cartelei SIM, ancheta socială, adresa nr. 24184 din 7

martie 2005 a I.P.J. Gorj.

Instanța de fond a apreciat că

activitatea inculpatului, chiar dacă a creat panică și a determinat intervenția

organelor specializate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, lipsind intenția și

scopul terorist, condiții impuse de textul legal incriminator și nu a

reprezentat o amenințare în sensul acestei legi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând motivele

prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 17

1

și 18 C. proc. pen.,

solicitând casarea sentinței penale și, în principal, condamnarea inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, iar

în subsidiar, schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 539/2004.

În ședința publică, procurorul a

susținut recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând

însă desființarea sentinței în ceea ce privește temeiul achitării, apreciind că

se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, fapta constituind

contravenția prevăzută de art. 2, pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 37 alin.

(2) din Legea nr. 535/2004, constituie infracțiune „amenințarea adresată unui

stat, unei organizații internaționale sau a unei persoane fizice ori juridice

cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare, a altor materiale

radioactive sau a materialelor explozive în scop terorist”.

Așa cum rezultă din materialul

probator administrat în cauză, acțiunea inculpatului nu a constat în

amenințarea, în scop terorist cu folosirea de materiale explozive, ci doar în

alarmarea, fără motiv întemeiat, cu privire la existența unei bombe, faptă ce

atrage incidența dispozițiilor art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991,

republicată, potrivit cărora, constituie contravenție, „alarmarea publicului, a

organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de

menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz,

prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat”.

Prin urmare, având în vedere că

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea

penală, împrejurare ce constituie caz de casare, conform art. 385

9

alin.

(1) pct. 13 C. proc. pen., se va admite recursul și se va sesiza organul

competent pentru aplicarea sancțiunii contravenționale.

Văzând și dispozițiile art. 192 pct.

3 C. proc. pen.

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Casează sentința penală nr. 3 din 22

iunie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, în ceea ce

privește temeiul achitării.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită inculpatul U.I.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.

Sesizează Primăria comunei Turceni

pentru aplicarea sancțiunii contravenționale prevăzută de art. 2 pct. 13 din

Legea nr. 61/1991 modificată.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-26
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2616/2006
Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 28/P/2005, întocmit de către Serviciul Teritorial Craiova din cadrul D.I.I.C.O.T., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatu
ÎCCJ 2005-11-25
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6659/2005
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 522 din 7 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit.
ÎCCJ 2006-01-31
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1505 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b)
ÎCCJ 2004-02-04
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 684/2004
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 945 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2126 din 8 mai 2003 a
ÎCCJ 2008-12-03
0,90
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3988/2008
frontieră a sosit și a verificat realitatea celor sesizate. Inculpatul J.O. a acceptat propunerea, astfel că inculpatul V.A. a achiziționat o cartelă P.O., a introdus-o în mobilul acestuia și i-a dictat conținutului apelului la nr. 112 din
Sursă