ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3 din 22
iunie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, în baza art. 11 pct.
2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat
inculpatul U.I.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin.
(2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
Totodată, s-a dispus restituirea
cartelei SIM.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că, pe data de 14 februarie 2005, după terminarea cursurilor la Școala
profesională din cadrul Liceului industrial Turceni, inculpatul U.I.M. a mers
acasă, însă în jurul orelor 17,00, s-a deplasat la locuința prietenului său O.G.
Pe uliță, s-a întâlnit cu martorul J.F.,
ele la liceul sus-menționat, căruia i-a spus că intenționează să apeleze
telefonul de urgență 112 și să amenințe cu existența unei bombe.
În prezența martorului, inculpatul a
format numărul de telefon 112, spunând că „la Palatul Cotroceni este o bombă”,
după care a închis fără să dea detalii.
Amenințarea a fost considerată
reală, astfel încât I.P.J. Gorj a raportat evenimentul la P.M. din cadrul
Ministerului Administrației și Internelor și la D.I.G.P.R., pentru luarea
măsurilor operative ce se impuneau.
Inculpatul fiind audiat și-a
recunoscut fapta pe care a regretat-o, situația de fapt expusă fiind probată cu
procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor J.F. și O.G.,
dovada de ridicare a cartelei SIM, ancheta socială, adresa nr. 24184 din 7
martie 2005 a I.P.J. Gorj.
Instanța de fond a apreciat că
activitatea inculpatului, chiar dacă a creat panică și a determinat intervenția
organelor specializate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, lipsind intenția și
scopul terorist, condiții impuse de textul legal incriminator și nu a
reprezentat o amenințare în sensul acestei legi.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând motivele
prevăzute de art. 385
9
pct. 17, 17
1
și 18 C. proc. pen.,
solicitând casarea sentinței penale și, în principal, condamnarea inculpatului
pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, iar
în subsidiar, schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului pentru
infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 539/2004.
În ședința publică, procurorul a
susținut recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând
însă desființarea sentinței în ceea ce privește temeiul achitării, apreciind că
se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la
art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, fapta constituind
contravenția prevăzută de art. 2, pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 37 alin.
(2) din Legea nr. 535/2004, constituie infracțiune „amenințarea adresată unui
stat, unei organizații internaționale sau a unei persoane fizice ori juridice
cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare, a altor materiale
radioactive sau a materialelor explozive în scop terorist”.
Așa cum rezultă din materialul
probator administrat în cauză, acțiunea inculpatului nu a constat în
amenințarea, în scop terorist cu folosirea de materiale explozive, ci doar în
alarmarea, fără motiv întemeiat, cu privire la existența unei bombe, faptă ce
atrage incidența dispozițiilor art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991,
republicată, potrivit cărora, constituie contravenție, „alarmarea publicului, a
organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de
menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz,
prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat”.
Prin urmare, având în vedere că
inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea
penală, împrejurare ce constituie caz de casare, conform art. 385
9
alin.
(1) pct. 13 C. proc. pen., se va admite recursul și se va sesiza organul
competent pentru aplicarea sancțiunii contravenționale.
Văzând și dispozițiile art. 192 pct.
3 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Casează sentința penală nr. 3 din 22
iunie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, în ceea ce
privește temeiul achitării.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită inculpatul U.I.M.,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.
Sesizează Primăria comunei Turceni
pentru aplicarea sancțiunii contravenționale prevăzută de art. 2 pct. 13 din
Legea nr. 61/1991 modificată.
Cheltuielile judiciare rămân în
sarcina statului.
Pronunțată în ședință publică, azi
28 martie 2006.