ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2786/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.A. a chemat în judecată pârâții M.I.R.A. – I.G.P.F. și M.I.R.A. – O.R.I., solicitând ridicarea consemnului nominal de nepermitere a intrării în România, instituit pe numele lui B.A. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 17 aprilie 2008, la punctul de trecere a frontierei O., în calitate de cetățean moldovean, i s-a refuzat intrarea în România, Politia de frontiera anulându-i viza de intrare în România ROU 00810045, valabilă de la data de 29 februarie 2008 - 28 august 2008. Motivul arătat în „Refuzul intrării la frontieră” al P.F.

Oancea din data de 17 aprilie 2008 este „C) nu posedă viză valabilă”, deși în preambulul deciziei agentul arăta că viza ROU 00810045, eliberată de Chișinău, este valabilă de la 29 februarie 2008 la 28 august 08, pentru 90 zile. A mai arătat că la momentul anulării vizei, nu s-a adus la cunoștința reclamantului faptul că acesta urmează să fie dat în consemn, în scopul refuzului intrării, drept dovada fiind actele care i-au fost înmânate – „REFUZUL INTRĂRII LA FRONTIERA” din data de 17 aprilie 2008 și pașaportul cu viza anulată, în care nu se face nici o mențiune cu privire la această măsură. Printr-o petiție adresată I.J.P.F. Galați, a solicitat să i se comunice motivul anulării vizei din data de 17 aprilie 2008, motivul consemnului de refuz al intrării la frontieră, și durata acestui consemn emis pe numele lui B.A.

Prin adresa nr. 819759 din 5 noiembrie 2008 I.J.P.F. Galați, ne-a comunicat că măsura anulării vizei și introducerea consemnului nominal la frontiera a fost dispusă de O.R.I. și I.G.P.F.R., îndrumându-l să se adreseze pentru informațiile solicitate acestor două instituții. Intimatul I.G.P.F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca urmare a faptului că refuzul intrării la frontieră din data de 17 aprilie 2008, se datorează adresei nr. 2161673 din 31 martie 2008 din care rezultă că, la data de 20 martie 2008, D.G.A.C. din cadrul M.A.E. a aprobat revocarea vizei de scurtă ședere a reclamantului, nr. 810045 din 27 februarie 2008. Măsura interzicerii intrării în România pe o perioadă de 15 ani, instituită de acest inspectorat, se datorează solicitării S.R.I., în temeiul art. 8 alin. (1), art. 105 alin. (2) și art. 106 alin. (5) lit. a din O.U.G.

nr. 194/2002, raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1991. La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2009, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, a pârâtului S.R.I., instanța cerându-i să precizeze obiectul cauzei. Pârâtul S.R.I. a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, a tardivității introducerii acțiunii și a lipsei procedurii prealabile, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece acest pârât nu are decât atribuția de a realiza propuneri cu privire la persoanele despre care există probe ca prezența lor pe teritoriul României ar fi de natură să pericliteze siguranța națională. La termenul de dezbateri, s-a invocat de către acest pârât și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului O.R.I.

La data de 11 februarie 2009, reclamantul a formulat cererea de precizare a acțiunii, arătând faptul că acțiunea sa vizează măsura privind interzicerea intrării în România, pe care o contestă, și o apreciază ca fiind nelegala, măsură care vatămă drepturi, la care se refera art. 1 din Legea 554/2005, a contenciosului administrativ, respectiv, dreptul la libera circulație, prevăzut în D.U.D.O. și C.E.D.O., acte internaționale ratificate de România. La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2009, instanța a dispus, în temeiul art. 16 din Legea 554/2004, introducerea în cauză în calitate de pârât, a M.A.E.R., precum și a I.J.P.F. Galați, dispunându-se citarea lor în această calitate. I.J.P.F.

Galați a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a sa, precum și să se constate că nu poate efectua nici un demers prin care să i se ridice consemnul nominal, fiind lipsit așadar, de capacitate procesuală pasivă. Intimatul M.A.E.R. a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei de calitate procesuală pasivă. La dosar, s-a depus și înscrisul cu caracter secret, de către pârâtul S.R.I. Prin sentința civilă nr. 2348 din 17 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, tardivității, lipsei procedurii prealabile, astfel cum au fost invocate de pârâte, ca neîntemeiate. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâții I.G.P.F., I.J.P.F.

Galați, M.A.E., O.R.I. și S.R.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepțiile invocate, prima instanță a apreciat că: - în privința pârâtului S.R.I., Curtea constată faptul că prin acțiunea precizată, s-a solicitat anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii actelor administrative individualizate de către reclamant. Or, propunerea acestui pârât reprezintă un act fundamentator, astfel încât acest pârât are calitate procesuală pasivă; - în privința pârâtului I.J.P.F.

Galați, Curtea constată faptul că prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat anularea actelor administrative constând în refuzul de intrare pe teritoriul țării, acte care au fost realizate de către acest pârât, astfel încât acesta are calitate procesuală pasivă; - în privința pârâtului M.A.E.R., s-a constatat faptul că prin acțiunea precizată, s-a solicitat anularea inclusiv a deciziei de anulare a vizei, emisă de către direcția acestui pârât, astfel încât acesta are calitate procesuală pasivă; - în privința pârâtului O.R.I., s-a constatat faptul că prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat anularea inclusiv a deciziei de anulare a vizei, precum și a actelor care au stat la baza emiterii ei, astfel încât sub acest aspect, decizia respectivă s-a realizat ca urmare a propunerii acestui pârât, fapt care atrage calitatea sa procesuală pasivă.

În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, prima instanță a constatat faptul că actele depuse la dosarul cauzei, atestă corespondența multiplă purtată de către reclamant, cu pârâții în vederea reglementării situației sale, fapt care atestă realizarea acestei proceduri prealabile reglementate de dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel încât excepția este nefondată. În ceea ce privește excepția de tardivitate cu privire la petitul referitor la interzicerea accesului pe teritoriul României, s-a reținut că prezenta acțiune a fost introdusă de reclamant, anterior comunicării adresei prin care i s-a adus la cunoștință această măsură, în funcție de care, între altele, acest reclamant și-a modificat cererea de chemare în judecată, astfel încât excepția invocată este nefondată.

Sub aspectul fondului, s-au reținut următoarele considerente: - în raport de probele administrate, se atestă împrejurarea că reclamantul este perceput ca urmare a conduitei sale efective, ca reprezentând un pericol pentru siguranța națională a României, concluzie care decurge în mod deosebit din cuprinsul înscrisului secret depus de către pârâtul S.R.I.; - reclamantul nu a solicitat și nu administrat nici o probă în cauză, care să determine concluzia că atitudinea sa în raport cu statul român, nu a fost și nu este una de natură sa pericliteze valorile constituționale ale acestuia; - această situație de fapt a determinat în aprecierea instanței de judecată, aplicarea în mod corect, de către instituțiile publice pârâte în cauză, a procedurii administrative având finalitatea interzicerii intrării acestuia în România, finalitate căreia i se subsumează toate actele administrative contestate în speță de către reclamant.

A concluzionat prima instanță că reclamantul se află într-una dintre situațiile reglementate de art. 8 din O.U.G. nr. 194/2002, iar pârâtele nu au făcut decât să realizeze obligațiile prevăzute de acest text legal, fie prin propunerea luării acestei măsuri, ceea ce include și anularea vizei de intrare, fie prin executarea acestei măsuri, concretizate inter alia, în actele administrative de nepermitere a accesului în țară, la punctul de trecere a frontierei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În motivarea recursului formulat întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., respectiv instanța s-a pronunțat și asupra aspectelor de fond fără a acorda cuvântul părților și procurorului pe acest aspect. Astfel, apreciază recurentul că hotărârea pronunțată este nelegală, instanța încălcând principiile oralității și contradictorialității cât și îngrădirea dreptului de apărare al reclamantului, aspecte care atrag nulitatea hotărârii atacate. Totodată, recurentul a precizat că în privința capătului de cerere privind contestarea măsurii interdicției de intrare în România, hotărârea fiind irevocabilă conform dispozițiilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 și în consecință criticile formulate vizează celelalte capete de cerere, respectiv măsura anulării vizei și măsura nepermiteri intrării la frontieră.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (3) teza a Il-a C. proc. civ. Intimații I.J.P.F. Galați și S.R.I. reprezentat de O.J. - UM 0198 au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Criticile recurentului vizând încălcarea normelor procedurale vizând măsura anulării vizei și măsura nepermiterii intrării la frontieră nu pot fi reținute întrucât astfel cum rezultă din practicaua sentinței civile nr. 2348 din 17 mai 2010, dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, amânarea pronunțării fiind dispusă în vederea asigurării posibilității părților de a depune note scrise. Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată nu a fost pronunțată cu încălcarea normelor procedurale prevăzute de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv instanța a rămas în pronunțare după ascultarea părților și a reprezentantului ministerului public.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din formularea cererii, motivele de recurs vizează doar capetele din acțiunea intimatului-reclamant referitoare la anularea vizei și refuzul intrării la frontieră, măsuri accesorii interzicerii intrării în România, asupra căreia instanța s-a pronunțat irevocabil prin sentința atacată aceasta fiind irevocabilă, conform dispozițiilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva sentinței civile nr. 2348 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.