ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2786/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul B.A. a chemat în judecată pârâții M.I.R.A. – I.G.P.F. și M.I.R.A. –

O.R.I., solicitând ridicarea consemnului nominal de nepermitere a intrării în

România, instituit pe numele lui B.A. și obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, la data de 17 aprilie 2008, la punctul de trecere a frontierei O.,

în calitate de cetățean moldovean, i s-a refuzat intrarea în România, Politia

de frontiera anulându-i viza de intrare în România ROU 00810045, valabilă de la

data de 29 februarie 2008 - 28 august 2008.

Motivul arătat în „Refuzul intrării la

frontieră” al P.F. Oancea din data de 17 aprilie 2008 este „C) nu posedă viză

valabilă”, deși în preambulul deciziei agentul arăta că viza ROU 00810045,

eliberată de Chișinău, este valabilă de la 29 februarie 2008 la 28 august 08,

pentru 90 zile.

A mai arătat că la momentul anulării

vizei, nu s-a adus la cunoștința reclamantului faptul că acesta urmează să fie

dat în consemn, în scopul refuzului intrării, drept dovada fiind actele care

i-au fost înmânate – „REFUZUL INTRĂRII LA FRONTIERA” din data de 17 aprilie 2008

și pașaportul cu viza anulată, în care nu se face nici o mențiune cu privire la

această măsură.

Printr-o petiție adresată I.J.P.F. Galați,

a solicitat să i se comunice motivul anulării vizei din data de 17 aprilie 2008,

motivul consemnului de refuz al intrării la frontieră, și durata acestui

consemn emis pe numele lui B.A.

Prin adresa nr. 819759 din 5 noiembrie

2008 I.J.P.F. Galați, ne-a comunicat că măsura anulării vizei și introducerea

consemnului nominal la frontiera a fost dispusă de O.R.I. și I.G.P.F.R.,

îndrumându-l să se adreseze pentru informațiile solicitate acestor două

instituții.

Intimatul I.G.P.F. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca urmare a faptului că refuzul

intrării la frontieră din data de 17 aprilie 2008, se datorează adresei nr. 2161673

din 31 martie 2008 din care rezultă că, la data de 20 martie 2008, D.G.A.C. din

cadrul M.A.E. a aprobat revocarea vizei de scurtă ședere a reclamantului, nr. 810045

din 27 februarie 2008.

Măsura interzicerii intrării în

România pe o perioadă de 15 ani, instituită de acest inspectorat, se datorează

solicitării S.R.I., în temeiul art. 8 alin. (1), art. 105 alin. (2) și art. 106

alin. (5) lit. a din O.U.G. nr. 194/2002, raportat la prevederile art. 3 din

Legea nr. 51/1991.

La termenul de judecată din data de 14

ianuarie 2009, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, a pârâtului S.R.I.,

instanța cerându-i să precizeze obiectul cauzei.

Pârâtul S.R.I. a invocat prin întâmpinare,

excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, a tardivității introducerii

acțiunii și a lipsei procedurii prealabile, iar pe fond, respingerea acțiunii

ca nefondată, deoarece acest pârât nu are decât atribuția de a realiza

propuneri cu privire la persoanele despre care există probe ca prezența lor pe

teritoriul României ar fi de natură să pericliteze siguranța națională. La

termenul de dezbateri, s-a invocat de către acest pârât și excepția lipsei de calitate

procesuală pasivă a pârâtului O.R.I.

La data de 11 februarie 2009,

reclamantul a formulat cererea de precizare a acțiunii, arătând faptul că

acțiunea sa vizează măsura privind interzicerea intrării în România, pe care o

contestă, și o apreciază ca fiind nelegala, măsură care vatămă drepturi, la

care se refera art. 1 din Legea 554/2005, a contenciosului administrativ,

respectiv, dreptul la libera circulație, prevăzut în D.U.D.O. și C.E.D.O., acte

internaționale ratificate de România.

La termenul de judecată din data de 22

aprilie 2009, instanța a dispus, în temeiul art. 16 din Legea 554/2004,

introducerea în cauză în calitate de pârât, a M.A.E.R., precum și a I.J.P.F. Galați,

dispunându-se citarea lor în această calitate.

I.J.P.F. Galați a invocat prin

întâmpinare, excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a sa, precum și să

se constate că nu poate efectua nici un demers prin care să i se ridice

consemnul nominal, fiind lipsit așadar, de capacitate procesuală pasivă.

Intimatul M.A.E.R. a invocat prin

întâmpinare, excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.

La dosar, s-a depus și înscrisul cu

caracter secret, de către pârâtul S.R.I.

Prin sentința civilă nr. 2348 din 17

mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și

fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, tardivității,

lipsei procedurii prealabile, astfel cum au fost invocate de pârâte, ca

neîntemeiate.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâții I.G.P.F., I.J.P.F. Galați,

M.A.E., O.R.I. și S.R.I.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

Referitor la excepțiile invocate,

prima instanță a apreciat că:

- în privința pârâtului S.R.I., Curtea

constată faptul că prin acțiunea precizată, s-a solicitat anularea tuturor

actelor care au stat la baza emiterii actelor administrative individualizate de

către reclamant. Or, propunerea acestui pârât reprezintă un act fundamentator,

astfel încât acest pârât are calitate procesuală pasivă;

- în privința pârâtului I.J.P.F. Galați,

Curtea constată faptul că prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat

anularea actelor administrative constând în refuzul de intrare pe teritoriul

țării, acte care au fost realizate de către acest pârât, astfel încât acesta

are calitate procesuală pasivă;

- în privința pârâtului M.A.E.R., s-a

constatat faptul că prin acțiunea precizată, s-a solicitat anularea inclusiv a

deciziei de anulare a vizei, emisă de către direcția acestui pârât, astfel

încât acesta are calitate procesuală pasivă;

- în privința pârâtului O.R.I., s-a

constatat faptul că prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat anularea

inclusiv a deciziei de anulare a vizei, precum și a actelor care au stat la

baza emiterii ei, astfel încât sub acest aspect, decizia respectivă s-a realizat

ca urmare a propunerii acestui pârât, fapt care atrage calitatea sa procesuală

pasivă.

În ceea ce privește excepția lipsei

procedurii prealabile, prima instanță a constatat faptul că actele depuse la

dosarul cauzei, atestă corespondența multiplă purtată de către reclamant, cu

pârâții în vederea reglementării situației sale, fapt care atestă realizarea

acestei proceduri prealabile reglementate de dispozițiile Legii nr. 554/2004,

astfel încât excepția este nefondată.

În ceea ce privește excepția de

tardivitate cu privire la petitul referitor la interzicerea accesului pe

teritoriul României, s-a reținut că prezenta acțiune a fost introdusă de

reclamant, anterior comunicării adresei prin care i s-a adus la cunoștință

această măsură, în funcție de care, între altele, acest reclamant și-a

modificat cererea de chemare în judecată, astfel încât excepția invocată este

nefondată.

Sub aspectul fondului, s-au reținut

următoarele considerente:

- în raport de probele administrate,

se atestă împrejurarea că reclamantul este perceput ca urmare a conduitei sale

efective, ca reprezentând un pericol pentru siguranța națională a României, concluzie

care decurge în mod deosebit din cuprinsul înscrisului secret depus de către

pârâtul S.R.I.;

- reclamantul nu a solicitat și nu

administrat nici o probă în cauză, care să determine concluzia că atitudinea sa

în raport cu statul român, nu a fost și nu este una de natură sa pericliteze

valorile constituționale ale acestuia;

- această situație de fapt a

determinat în aprecierea instanței de judecată, aplicarea în mod corect, de

către instituțiile publice pârâte în cauză, a procedurii administrative având

finalitatea interzicerii intrării acestuia în România, finalitate căreia i se

subsumează toate actele administrative contestate în speță de către reclamant.

A concluzionat prima instanță că

reclamantul se află într-una dintre situațiile reglementate de art. 8 din

O.U.G. nr. 194/2002, iar pârâtele nu au făcut decât să realizeze obligațiile

prevăzute de acest text legal, fie prin propunerea luării acestei măsuri, ceea

ce include și anularea vizei de intrare, fie prin executarea acestei măsuri,

concretizate inter alia, în actele administrative de nepermitere a accesului în

țară, la punctul de trecere a frontierei.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea recursului formulat

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că

hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

respectiv instanța s-a pronunțat și asupra aspectelor de fond fără a acorda

cuvântul părților și procurorului pe acest aspect.

Astfel, apreciază recurentul că

hotărârea pronunțată este nelegală, instanța încălcând principiile oralității

și contradictorialității cât și îngrădirea dreptului de apărare al

reclamantului, aspecte care atrag nulitatea hotărârii atacate.

Totodată, recurentul a precizat că în

privința capătului de cerere privind contestarea măsurii interdicției de

intrare în România, hotărârea fiind irevocabilă conform dispozițiilor art. 105 alin.

(5) din O.U.G. nr. 194/2002 și în consecință criticile formulate vizează

celelalte capete de cerere, respectiv măsura anulării vizei și măsura

nepermiteri intrării la frontieră.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (3) teza a Il-a C. proc. civ.

Intimații I.J.P.F. Galați și S.R.I. reprezentat

de O.J. - UM 0198 au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea

recursului formulat ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca

legală și temeinică.

Analizând sentința atacată, în raport

de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat.

Criticile recurentului vizând

încălcarea normelor procedurale vizând măsura anulării vizei și măsura

nepermiterii intrării la frontieră nu pot fi reținute întrucât astfel cum

rezultă din practicaua sentinței civile nr. 2348 din 17 mai 2010, dezbaterile

asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2010 fiind

consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, amânarea pronunțării fiind

dispusă în vederea asigurării posibilității părților de a depune note scrise.

Astfel fiind, instanța de control

judiciar constată că hotărârea atacată nu a fost pronunțată cu încălcarea

normelor procedurale prevăzute de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

respectiv instanța a rămas în pronunțare după ascultarea părților și a

reprezentantului ministerului public.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă

din formularea cererii, motivele de recurs vizează doar capetele din acțiunea

intimatului-reclamant referitoare la anularea vizei și refuzul intrării la

frontieră, măsuri accesorii interzicerii intrării în România, asupra căreia

instanța s-a pronunțat irevocabil prin sentința atacată aceasta fiind

irevocabilă, conform dispozițiilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările

ulterioare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că

în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.

5 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.P. -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva sentinței civile nr. 2348

din 17 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 mai 2011.