ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2398/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 19 din 5 februarie 2007,Curtea

de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă

acțiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâții M.A.I. – A.S.

și M.A.E.R. – D.A.C., împotriva măsurii interzicerii intrării în România și a

măsurii anulării vizei de intrare în România din 10 august 2006.

În motivarea sentinței se reține

că reclamantul, cetățean ucrainean, a formulat contestație împotriva măsurii

interzicerii intrării în România și a măsurii anulării vizei de intrare în

România nr. 358190 din 10 august 2006.

Instanța de Fond a stabilit că

A.S. a informat Ambasada Ucrainei din București, prin adresa din 9 noiembrie

2006, că reclamantului P.I. i-a fost anulată viza de intrare în România din 10

august 2006 eliberată acestuia de Consulatul României de la Cernăuți, de către M.A.E.R. și pusă în aplicare de I.G.P.F., la data de 9 septembrie 2006, pe

o perioadă de 15 ani.

Cu toate acestea,

reclamantul nu a fost în măsură să indice actele administrative emise conform

O.U.G. nr. 194/2002 modificată și completată, care să poată fi cenzurate de Instanță;

în consecință, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul P.I., arătând că Instanța de Fond nu s-a pronunțat

asupra capetelor de cerere din acțiunea sa și a calificat greșit obiectul

cererii sale. Astfel, deși contestația a fost formulată împotriva interzicerii

intrării în România și împotriva măsurii anulării vizei de intrare în România

din 10 august 2006, Instanța de Fond nu s-a pronunțat asupra acestor cereri, ci

a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că nu este vorba de acte

administrative ce pot fi atacate în contencios administrativ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul adresei din 9

noiembrie 2006 către Ambasada Ucrainei din București, a rezultat că referitor

la cetățeanul ucrainean P.I. s-au luat următoarele măsuri:

- în temeiul art. 32 alin.

(1) și (2) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în

România, cu modificările și completările ulterioare, viza de intrare în România

din 10 august 2006, eliberată celui în cauză de Consulatul României de la Cernăuți a fost revocată, măsura fiind dispusă de către M.A.E.R. și pusă în aplicare de I.G.P.F.,

conform art. 32 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002;

- în temeiul art. 8 alin.

(1) lit. c) coroborate cu art. 101 alin. (2) din același act normativ,

împotriva celui în cauză a fost instituită interdicția de intrare în România pe

o perioadă de 15 ani.

Față de această situație de

fapt Instanța de Fond avea obligația ca în temeiul rolului său activ, cu

referire specială la art. 13 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, să solicite autorităților pârâte întreaga documentație care a

stat la baza măsurilor administrative menționate și să verifice dacă aceste

măsuri au la bază decizii legal emise de către autoritățile competente, iar în

caz contrar să dispună anularea lor, în funcție și de eventualele precizări de acțiune

ale reclamantului - recurent.

Neprocedând în acest fel, Instanța

de Fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la interzicerea

intrării în România pe o perioadă determinată, măsură ce este de competența A.S.

și nici asupra legalității măsurii de anulare a vizei de intrare în România.

Pentru motivele menționate,

în baza art. 312 alin. (5) cu referire la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, constatându-se că Instanța de Fond a interpretat greșit

actele deduse judecății, apreciind că nu pot fi analizate pe calea

contenciosului administrativ, în speță fiind vorba de măsuri și acte administrative,

care au provocat reclamantului - recurent o vătămare în drepturile sale

prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.I.

împotriva sentinței nr. 19 din 5 februarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza pentru rejudecare la aceeași Instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2007.