ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 113/2011

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: 1. Tribunalul Mureș, secția penală, prin sentința penală nr. 255 din 3 noiembrie 2009 pronunțată în dosar nr. 104.1/102/2008 a condamnat pe inculpatul O.D., agent șef de poliție în cadrul Poliției Municipiului Târnăveni, pentru săvârșirea în exercitarea atribuțiilor de serviciu în noaptea de 9 septembrie 2005 – alături de coinculpatul P.I.M. civil - a infracțiunilor de violare de domiciliu și purtare abuzivă prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 250 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen., la pedepsele de 1 an și 2 luni și respectiv 1 an și 8 luni închisoare, aplicându-se în final prin contopire pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81 și următoarele C. pen.

[coinculpatul P.I.M., civil fiind condamnat la rândul său pentru săvârșirea la aceiași dată și în aceleași împrejurări a infracțiunilor concurente de violare de domiciliu și vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) și art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) și d) și art. 33 lit. a) C. pen., la pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și respectiv 1 an și 8 luni închisoare, aplicându-se în final prin contopire pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare a cărei executare a fost de asemenea suspendată condiționat potrivit art. 81 și următoarele C. pen.] Pe latura civilă în conformitate cu dispozițiile art. 15 C. proc.

pen. s-a luat act că persoanele vătămate R.I. și T.V. nu s-au constituit în cauză părți civile. Au fost obligați fiecare din inculpați - potrivit art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., - la plata sumei de câte 390 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Instanța a reținut în fapt că în cursul anului 2005, inculpatul O.D. a făcut parte din poliția judiciară a I.P.J. Mureș, fiind titularul postului agent șef la Centrul zonal de poliție rurală Gănești din cadrul Poliției Municipiului Târnăveni, având ca atribuții principale de serviciu și luarea de măsuri pentru depistarea și reținerea persoanelor urmărite conform fișei postului – aflată la dosar.

În aceeași perioadă persoana vătămată R.I., recidivist postcondamnatoriu pentru comiterea a numeroase sustrageri de articole de cult, din biserici ortodoxe și alte bunuri patrimoniale era suspectat de participare în calitate de coautor la săvârșirea unei alte infracțiuni de furt din sediul Primăriei Cucerdea județul Mureș. De precizat că în pofida susținerilor în acest sens în apărare făcute de inculpat la data respectivă, nu fusese emis oficial ordin de dare în urmărire a persoanei vătămate. În seara zilei de 9 septembrie 2005 inculpatul P.I.M. a observat persoana vătămată în timp ce intra în locuința cumnatului acesteia T.D.V., plecat la muncă în Italia, în acea perioadă, situată în sat Seulia de Mureș și a anunțat telefonic de această împrejurare lucrătorii postului de poliție Cucerdea.

Inculpatul P.I.M. era interesat în prinderea persoanei vătămate întrucât bănuia că ar fi comis un furt din barul societății administrate de soția sa. În baza informației amintite în vederea prinderii persoanei vătămate din dispoziția ofițerului de serviciu din cadrul Poliției Municipiului Târnăveni, s-a format o echipă operativă alcătuită din lucrători de poliție înarmați respectiv: agentul șef de poliție O.D. și agentul șef M.I. din cadrul Biroului de Poliție rurală Târnăveni, agent P.C.R. și agent șef G.I., doi din cadrul postului de poliție Cucerdea care s-au deplasat în satul Seulia de Mureș la imobilul împrejmuit aparținând familiei T.D.V. În locuința amintită dormeau nepoții persoanei vătămate T.F.L.

și O., precum și concubina acestuia cu mama T.I.L. Singurul lucrător de poliție care a intrat neinvitat în curte și ulterior la pătrunderea în locuință a fost inculpatul O.D. La pătrunderea în locuința inculpatului amintit, persoana vătămată - astfel cum a rezultat ulterior din plângerea și declarațiile acesteia în coroborare cu depozițiile martorilor T.F., L., O. și I.L. - a sărit pe o fereastră în curtea imobilului, fiind întâmpinat la colțul casei de inculpatul P.I.M., înarmat cu o furcă care nu era din gospodărie, armă cu care i-a aplicat mai multe lovituri peste brațul stâng. A intervenit și l-a imobilizat inculpatul O.D. care i-a aplicat în cursul operațiunii de încătușare mai multe lovituri cu pumnul.

În continuare persoana vătămată a fost condusă la sediul postului de poliție din localitate. Întrucât acuza dureri puternice la brațul stâng persona vătămată a fost transportată imediat la Spitalul Municipal Târnăveni, iar apoi la Spitalul Mureș, fiind internat prin serviciul de urgență în data de 10 septembrie 2005 cu diagnosticul „fracturi în dublu etaj ulna stâng luxație cap radial stâng. Traumatism toraco-abdominal. Traumatism cranio-facial cu plagă la nivelul bazei inferioare”. S-a intervenit chirurgical la data de 14 septembrie 2005 practicându-se reducerea și osteosinteza ulnei și imobilizare gipsată b-ap-p. A fost externat la data de 20 septembrie 2005 cu diagnosticul fractură în curs de consolidare, evoluție favorabilă.

La data de 10 noiembrie 2005, fiind deținut în Penitenciarul Tg.Mureș, persoana vătămată a depus plângere penală la Judecătoria Tg.Mureș prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor O.D. și P.I.M. în legătură cu evenimentele din seara zilei de 9 septembrie 2005 pe care le-a expus în sesizarea amintită în sensul că „ au pătruns fără drept în jurul orelor 23,20 în locuința sa din localitatea Sulia de Mureș și l-au agresta, aplicându-i mai multe lovituri cu un par, lovituri care au avut drept urmare vătămarea gravă a antebrațului, care a necesitat pentru vindecare și o intervenție chirurgicală”. A fost constituit astfel dosarul de urmărire penală nr. 855/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, în care a fost dispusă în final soluția de trimitere în judecată prin rechizitoriul din 17 ianuarie 2008 sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 250 alin. (1) și (5) și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu inculpatul O.D.

și respectiv art. 192 alin. (1) și (2) și art. 182 alin. (1) C. pen. cu inculpatul P.I.M. [existența acestei din urmă infracțiuni fiind întemeiată pe raportul medico-legal de constatare nr. 4241/21. 12.2006, efectuat în cursul urmăririi penale ce a concluzionat pe baza actelor medicale depuse de persoana vătămată că „numitul R.I. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 9 septembrie 2005 prin loviri directe repetate cu corp dur, necesitând pentru vindecare 70-80 zile de îngrijire medicală”] Inculpatul O.D. a solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., susținând în apărare că nu a existat intenție infracțională întrucât a acționat în exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu în vederea reținerii unei persoane urmărite local și general potrivit art. 2 lit. c) și art. 6 din Instrucțiunile Ministerului de Interne nr. S/1060 din 13 ianuarie 2000 în subsidiar, a cerut achitarea în baza art. 10 lit. b) 1 raportat la art. 18 1 C. pen. prin aprecierea faptelor ilicite imputate ca fiind lipsite de pericol social infracțional. Coinculpatul P.I.M. a cerut achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. c), d) sau b) 1 C. proc.

pen., cu motivarea în principal că nu a participat la imobilizarea și lovirea persoanei vătămate și respectiv lipsește intenția infracțională, iar în subsidiar că faptele deduse judecății în raport cu împrejurările în care au fost comise și persoana celui vătămat-recidivist multiplu postexecutoriu condamnat ulterior pentru săvârșirea sustragerii ce a ocazionat reținerea sa în noaptea de 9.95.2005 sunt lipsite de pericol social infracțional. Instanța a respins ca neîntemeiate cererile și susținerile în apărare amintite statuând pe baza probelor în acuzare anterior expuse că faptele deduse judecății există ca atare fiind săvârșite cu vinovăție de inculpați și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 250 alin. (1) și (5), art. 192 alin. (1) și (2) și art. 182 alin. (1) C. pen., impunându-se condamnarea acestora prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. 2. Împotriva sentinței penale nr. 255 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Mureș, secția penală, au declarat în termen apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și partea vătămată R.I. pentru agravarea răspunderii penale a inculpaților și coinculpatul O.D., care a reiterat cererile și susținerile în apărare invocate la judecata cu prima instanță, privind achitarea sa în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) sau art. 10 lit. b) 1 rap. la art. 18 1 C. pen. Curtea de Apel Tg.Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 29/A din 23 aprilie 2010 pentru considerentele arătate în sentință a respins ca nefondate apelurile în cauză, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. c), C. proc.

pen. 3. Nemulțumiți de decizia amintită, în considerarea criticilor de netemeinicie și nelegalitate ce au format obiectul examinării la judecata în primă instanță și ulterior al controlului judiciar în apel, au declarat în termen recursuri în cauză, partea vătămată R.I. și inculpatul O.D., (fiind invocate cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și respectiv art. 385 9 pct. 18 și 17 1 C. proc. pen.). Partea vătămată, potrivit declarației personale premergătoare dezbaterilor și-a retras recursul declarat, astfel încât referitor la această cale de atac se va lua act de solicitarea titularului sus-menționată în conformitate cu dispozițiile art. 385 4 alin. (2) teza II-a raportat la art. 369 alin. (1) C. proc.

pen. Motivul substanțial de recurs privind achitarea în temeiul art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. d), c), C. proc. pen. – corespunzător cazului de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., invocat de inculpatul O.D. nu se regăsește în cauză. Lipsa intenției ca element constitutiv al faptelor de putere abuzivă și violare de domiciliu imputate inculpatului O.D.

este justificată de acesta pe considerentul că în noaptea de 9 septembrie 2005 a întreprins activitate de identificare, reținere și încătușare a unei persoane suspectă de săvârșirea unei infracțiuni, ce fusese dată anterior în urmărire locală și generală prin adresele nr. 3070/N/2005 a Serviciului Investigații Criminale din cadrul IPJ Mureș și respectiv a Poliției Municipiului Târnăveni către IPJ Mureș (f,112-114 d.u.p.) fiind aplicabile astfel dispozițiile legale în acest sens ale art. 2 lit. c) și art. 6 din Instrucțiunile Ministerului de Interne nr. S/1060 din 13 ianuarie 2000 (f.80 d.u.p.). Susținerile în apărare arătate privind executarea unui ordin de serviciu legal sunt neîntemeiate întrucât persoana vătămată R.I., astfel cum rezultă din chiar înscrisurile oficiale invocate a fost dat în urmărire ulterior săvârșirii faptelor deduse judecății ce au avut loc la 9 septembrie 2005 prima solicitare în acest sens nr. 3070/N/ către I.G.P.R.

- Direcția de Investigații Criminale fiind făcută la 14 septembrie 2005 (f.112). Este întemeiat însă motivul de achitare prev. de art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., rap. la art. 18 1 C. pen. Conform art. 18 1 alin. (1) C. pen., „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret , fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de – se arată în alin. (2) al textului de lege amintit – modul și mijloacele de săvârșire a forței, de scopul urmărit. De împrejurările cu care partea a fapta a fost comisă în care partea a fost comisă.

De asemenea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și consecința făptuitorului. Este stabilit în cauză - inclusiv cu recunoașterea și susținerile părții vătămate în recurs care a arătat că a fost lovit numai de către inculpatul P.I.M., recurentul-inculpat fiind nevinovat - că agentul șef de poliție O.D. alături de ceilalți colegi de serviciu s-a deplasat la locurile în care se afla persoana vătămată R.I., inculpat-multirecidivist, implicat în săvârșirea unei alte sustrageri din sediul Primăriei Cucerdea, faptă ilicită aflată în curs de cercetare penală pentru care partea vătămată a și fost trimis în judecată și condamnat ulterior, din ordinul ofițerului de serviciu al Poliției Târnăveni; a pătruns singur în locuința numitului T.D.V.

pentru a avea discuții cu nepoții părții vătămate despre eventualitatea ascunderii acestuia în locuința respectivă fără ca persoanele amintite să formuleze vreo rezoluție expresă în momentul respectiv ori plângere penală ulterioară; partea vătămată a fugit pe o fereastră, fiind lovit cu o furcă de inculpatul P.I.M. apărut intempestiv în curtea respectivă, întrucât îl suspecta la rândul său pe numitul R.I. de sustragerea și a altor bunuri din barul soției acestuia; violențele fizice minore executate de inculpatul O.D. au fost impuse de imobilizarea, încătușarea și conducerea părții vătămate la sediul postului de poliție din localitate; părții vătămate, urmare vătămării corporale produse de inculpatul P.I.M.

a fost transportată imediat la spital pentru acordarea asistenței medicale de specialitate. În considerarea împrejurărilor amintite, a datelor personale pozitive privind pe inculpat în vârstă de 43 ani, având până la acest moment o activitate profesională apreciabilă ca agent șef de poliție judiciară se poate concluziona că faptele comise de acesta în noaptea de 9 septembrie 2005 de pătrunderea fără drept urmat în locuința numitului T.D.V. și lovirea ușoară a părții vătămate în vederea reținerii acesteia pentru săvârșirea în stare de recidivă a unei infracțiuni de furt calificat sunt lipsite în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social concret specific infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (1) și (2) și art. 250 alin. (1) și (5) C. pen.

Ca atare în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului O.D., casându-se sesizarea și sentința numai cu privire la învinuirile aduse acestuia referitor la care se va dispune achitarea potrivit art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., și art. 18 1 C. pen., și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei conform art. 91 1 C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor anterioare pronunțate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de partea vătămată R.I. împotriva deciziei penale nr. 29/A din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Admite recursul declarat de inculpatul O.D. împotriva aceleiași decizii. Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.255 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Mureș numai cu privire la inculpatul O.D. În baza art. 345 alin. (3) cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (1) și (5) și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 91 1 C. pen. aplică inculpatului O.D. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O.D., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.