ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5695/2010

Deliberând asupra recursului civil de față;

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția civilă, la data de 19

octombrie 2009, reclamantul I.N.E.P. din cadrul M.A.I. a solicitat instanței să

dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia a

pârâtului P.C.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că

pârâtul a fost expulzat din Italia, în baza Decretului Prefectului Provinciei

Terni la 18 septembrie 2009.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 972 din 2

noiembrie 2009 a respins cererea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut că pârâtul a intrat regulamentar în Italia, la 12 septembrie 2009,

fiind expulzat la 13 septembrie 2009, întrucât a călătorit fără a avea bilet de

tren.

In speță, instanța de fond a apreciat că, în raport

de prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului la liberă

circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult

3 ani în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost returnată

dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel

stat;

b) cu privire la persoana a cărei prezență pe

teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o

desfășoare ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz,

relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

S-a reținut că aplicarea unor măsuri restrictive a

dreptului fundamental la libera circulație se realizează, dacă acestea sunt

necesare pentru asigurarea securității naționale, menținerii ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, pentru aplicarea

acestora fiind necesar a se respecta principiul proporționalității întemeiat pe

comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o

amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental

al societății, în speță măsura restrângerii dreptului la circulație nefiind în

acord cu gravitatea faptei pentru care s-a dispus măsura de către autoritățile

italiene.

Împotriva sentinței Tribunalului a declarat apel

reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea apelului, reclamantul a susținut că, în

conformitite cu prevederile obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1367/2009

pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români

aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul

italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu,

coroborate cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, I.N.E.P. este

obligat să înainteze dosarul instanței competente, autoritățile judecătorești

urmând a pronunța o decizie privind interzicerea deplasării cetățenilor expulzați

din Italia, pe o perioadă determinată.

Apelantul-reclamant arată că pârâtul a încălcat o

interdicție anterioară de intrare pe teritoriul statului italian și a muncit

ilegal în acest stat, că a fost returnat și s-a reîntors, atitudine ce aduce

atingere relațiilor bilaterale dintre acest stat și România și critică

ignorarea de către instanța de apel a dispozițiilor obiectivului nr. 2 lit. d)

din H.G. nr. 1367/2009 și a Decretului Prefecturii Provinciei Terni.

Se invocă prevederile art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE

în condițiile în care, prin Decretul emis de autoritățile italiene împotriva

pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei

pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei

privative de libertate.

Prin decizia nr. 2/A din 7 ianuarie 2010, Curtea de

Apel Alba Iulia, secția civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de I.E.P.A.B.D.

din M.A.I., în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

astfel cum a fost modificată și completată.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs

reclamantul criticând-o ca nelegală, întrucât instanța de apel nu a avut în

vedere că aceasta ; făcut dovada imposibilității de a achita taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar, măsura anulării apelului ca netimbrat, nefiind corect

aplicată.

Au fost reiterate criticile din apel referitoare la

ignorarea prevederilor obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1367/2009 centru

aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în

Italia și a Decretului Prefecturii Provinciei Terni.

S-a susținut de către recurentă că, în raport de

situația concretă a pârâtului, care a săvârșit pe teritoriul Italiei o faptă

antisocială, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul

acelui stat, se impune pentru a se asigura securitatea națională,

siguranța publică, menținerea ordinii publice, recurenta-reclamantă D.E.P.A.B.D.

învederând, în motivele sale de recurs, că aplicarea măsurii restrângerii

dreptului la liberă circulație, reprezintă garanția respectării acestor

valori.

Astfel, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate și admiterea cererii astfel cum a

fost formulată.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

considerentele ce succed.

Astfel cum rezultă din conținutul cererii formulată

de D.E.P.A.B.D., înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la 6 ianuarie

2010, este de observat că reclamanta a solicitat amânarea cauzei pentru

imposibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru, după data de 1 februarie

2010.

Această cerere a fost motivată de

apelanta-reclamantă, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin.

(2) din H.G. nr. 1367/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea D.E.P.A.B.D.,

publicată în Monitorul Oficial nr. 802/25.11.2009, această instituție nu a

devenit operațională din punct de vedere financiar.

Hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar,

de anulare a apelului ca netimbrat este nelegală, cererea de amânarea a cauzei

pentru acest motiv, fiind greșit respinsă de instanța de apel, cu ignorarea

situației obiective, determinată de înființarea D.E.P.A.B.D., constituită prin

comasarea prin fuziune a I.N.E.P. și C.N.A.B.D.E.P. care s-au desființat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că prevederile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 6/1997 privind plata taxei judiciare de timbru nu au

fost corect aplicate, în raport de motivul invocat de recurentă, urmare

reorganizării I.N.E.P., conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009,

întrucât patrimoniul acestuia a fost preluat de D.E.P.A.B.D., iar citarea

reclamantei cu obligația de a timbru legal apelul nu s-a realizat corect, pe

numele D.E.P.A.B.D. care a preluat atribuțiile fostului I.N.E.P.

Ca atare, constatând incidente prevederile art. 312 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și

va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D.

din M.A.I. împotriva deciziei nr. 2/A din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie

2010.