ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5695/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția civilă, la data de 19 octombrie 2009, reclamantul I.N.E.P. din cadrul M.A.I. a solicitat instanței să dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului P.C. In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia, în baza Decretului Prefectului Provinciei Terni la 18 septembrie 2009. Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 972 din 2 noiembrie 2009 a respins cererea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul a intrat regulamentar în Italia, la 12 septembrie 2009, fiind expulzat la 13 septembrie 2009, întrucât a călătorit fără a avea bilet de tren.

In speță, instanța de fond a apreciat că, în raport de prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane: a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat; b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

S-a reținut că aplicarea unor măsuri restrictive a dreptului fundamental la libera circulație se realizează, dacă acestea sunt necesare pentru asigurarea securității naționale, menținerii ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, pentru aplicarea acestora fiind necesar a se respecta principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății, în speță măsura restrângerii dreptului la circulație nefiind în acord cu gravitatea faptei pentru care s-a dispus măsura de către autoritățile italiene. Împotriva sentinței Tribunalului a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea apelului, reclamantul a susținut că, în conformitite cu prevederile obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1367/2009 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, coroborate cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, I.N.E.P. este obligat să înainteze dosarul instanței competente, autoritățile judecătorești urmând a pronunța o decizie privind interzicerea deplasării cetățenilor expulzați din Italia, pe o perioadă determinată.

Apelantul-reclamant arată că pârâtul a încălcat o interdicție anterioară de intrare pe teritoriul statului italian și a muncit ilegal în acest stat, că a fost returnat și s-a reîntors, atitudine ce aduce atingere relațiilor bilaterale dintre acest stat și România și critică ignorarea de către instanța de apel a dispozițiilor obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1367/2009 și a Decretului Prefecturii Provinciei Terni. Se invocă prevederile art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE în condițiile în care, prin Decretul emis de autoritățile italiene împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.

Prin decizia nr. 2/A din 7 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de I.E.P.A.B.D. din M.A.I., în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată și completată. Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală, întrucât instanța de apel nu a avut în vedere că aceasta ; făcut dovada imposibilității de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, măsura anulării apelului ca netimbrat, nefiind corect aplicată. Au fost reiterate criticile din apel referitoare la ignorarea prevederilor obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1367/2009 centru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia și a Decretului Prefecturii Provinciei Terni.

S-a susținut de către recurentă că, în raport de situația concretă a pârâtului, care a săvârșit pe teritoriul Italiei o faptă antisocială, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul acelui stat, se impune pentru a se asigura securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, recurenta-reclamantă D.E.P.A.B.D. învederând, în motivele sale de recurs, că aplicarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație, reprezintă garanția respectării acestor valori. Astfel, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.

Astfel cum rezultă din conținutul cererii formulată de D.E.P.A.B.D., înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la 6 ianuarie 2010, este de observat că reclamanta a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru, după data de 1 februarie 2010. Această cerere a fost motivată de apelanta-reclamantă, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea D.E.P.A.B.D., publicată în Monitorul Oficial nr. 802/25.11.2009, această instituție nu a devenit operațională din punct de vedere financiar. Hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar, de anulare a apelului ca netimbrat este nelegală, cererea de amânarea a cauzei pentru acest motiv, fiind greșit respinsă de instanța de apel, cu ignorarea situației obiective, determinată de înființarea D.E.P.A.B.D., constituită prin comasarea prin fuziune a I.N.E.P.

și C.N.A.B.D.E.P. care s-au desființat. Așa fiind, Înalta Curte constată că prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 6/1997 privind plata taxei judiciare de timbru nu au fost corect aplicate, în raport de motivul invocat de recurentă, urmare reorganizării I.N.E.P., conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009, întrucât patrimoniul acestuia a fost preluat de D.E.P.A.B.D., iar citarea reclamantei cu obligația de a timbru legal apelul nu s-a realizat corect, pe numele D.E.P.A.B.D. care a preluat atribuțiile fostului I.N.E.P. Ca atare, constatând incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. din M.A.I. împotriva deciziei nr. 2/A din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.