ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1962/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Satu Mare la data de 29 septembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin

Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a chemat în

judecată pe debitoarea SC B. SRL Bercu, solicitând emiterea unei

ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea

acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 153,00 euro, plătibil

la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei

achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate

ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România

rămase restante și echivalentului în lei a sumei de 223,23 euro,

plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii

anterioare scadenței ratei reprezentând penalități de întârziere

calculate până la data de 10 septembrie 2009 inclusiv, pentru neplata în

termenele și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului

și mai departe până la achitarea integrală a debitului și a

cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,30 lei.

Prin Sentința civilă nr.

5286 din 20 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 9149/296/2009 al

Judecătoriei Satu Mare s-a admis excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și s-a

declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea

Curții de Apel Oradea, reținându-se că sunt aplicabile

prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 264/CA/2009-P.I.

din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis excepția de necompetență

materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare,

reținând următoarele:

Prin acțiunea formulată de

către reclamantă, întemeiată pe dispozițiile din O.U.G. nr.

119/2007, s-a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care

să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 15.3,00 euro cu

titlu de debit și 223,23 euro reprezentând penalități de

întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată ca urmare a

faptului de debitoarea a încheiat cu reclamanta contractul din 13 iulie 2006,

având ca obiect încasarea în 4 rate trimestriale a sumelor datorate cu titlu de

tarif de utilizare și eliberarea rovinietelor aferente.

Contractul din 13 iulie 2006

încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru

utilizarea rețelei de drumuri naționale și, deși C.N.A.D.N.R.

SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c)

din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu are ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici

achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat

actului administrativ care să atragă competența instanței

de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din

Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura

unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o

societate comercială, prin care autoritatea percepe societății

comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Oradea a sesizat Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia,

potrivit art. 22 C. proc. civ.

Având în vedere obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte

stabilește competența materială de soluționare în favoarea

judecătoriei, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, este necontestat

că obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl

formează cererea de emitere a ordonanței privind somația de

plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G. nr. 5/2001

privind procedura somației de plată.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr.

5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța

competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă

instanță.

În cauză, obiectul

somației îl formează obligații contractuale neonorate de

debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/

2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de

transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate

trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un

asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare

și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor

trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

În cauză nu poate fi vorba de

un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c)

fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și

completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se

referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu

are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci

eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de

utilizare a infrastructurii de transport rutier.

În consecință, este vorba

de un contract de natură comercială, astfel că litigiul în

cauză, în raport cu valoarea obiectului și cu dispozițiile art. 2

alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit.

a) și art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența aparține

judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Cluj și SC B. SRL în favoarea

Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.