ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1962/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare la data de 29 septembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a chemat în judecată pe debitoarea SC B. SRL Bercu, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 153,00 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante și echivalentului în lei a sumei de 223,23 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R.

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 10 septembrie 2009 inclusiv, pentru neplata în termenele și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului și mai departe până la achitarea integrală a debitului și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,30 lei. Prin Sentința civilă nr. 5286 din 20 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 9149/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea, reținându-se că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 264/CA/2009-P.I. din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele: Prin acțiunea formulată de către reclamantă, întemeiată pe dispozițiile din O.U.G. nr. 119/2007, s-a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 15.3,00 euro cu titlu de debit și 223,23 euro reprezentând penalități de întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată ca urmare a faptului de debitoarea a încheiat cu reclamanta contractul din 13 iulie 2006, având ca obiect încasarea în 4 rate trimestriale a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare și eliberarea rovinietelor aferente.

Contractul din 13 iulie 2006 încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și, deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite. Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Oradea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ. Având în vedere obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare în favoarea judecătoriei, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată. Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. În cauză, obiectul somației îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/ 2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare. Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

În cauză nu poate fi vorba de un contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier. În consecință, este vorba de un contract de natură comercială, astfel că litigiul în cauză, în raport cu valoarea obiectului și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., competența aparține judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și SC B. SRL în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.