ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4963/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului București,

la 10 octombrie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative a cerut, în temeiul Legii nr. 248/2005,

restrângerea exercitării dreptului pârâtului H.M. la liberă circulație în

Belgia pentru o perioadă de cel mult trei ani.

În cuprinsul acțiunii, reclamanta a

arătat că, la data de 25 septembrie 2007, pârâtul a fost returnat din Belgia,

în baza acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1361

din 25 octombrie 2007, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamantă cu motivarea că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege pentru restrângerea exercitării dreptului fundamental la liberă

circulație.

Curtea de Apel București, secția a

III-a, prin decizia civilă nr. 17 A din 14 ianuarie 2008, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul

București. În motivarea deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele din

sentința primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte susținând că, în

temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005, instanța trebuia să dispună

restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație.

Recursul declarat de reclamantă nu

este întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o

perioadă de cel mult trei ani numai în condițiile și cu privire la următoarele

categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz,

relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Direcția Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să

respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual

al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală

și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă că,

pentru ședere ilegală, pârâtul a fost returnat, la data de 25 septembrie 2007,

din Belgia, în baza acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.

Nu a fost depusă la dosar nicio

dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfășurat-o sau ar urma să o

desfășoare în străinătate a adus atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnat.

Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin

comportamentul individual, a reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005

atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă

cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

17 A din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 septembrie 2008.