ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 794/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1809 din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul V.Ș. - prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect repararea prejudiciului cauzat membrilor de sindicat ca urmare a discriminării în raport cu demnitarii, cu magistrații, cu funcționarii publici și personalul contractual prin neacordarea majorărilor salariale de 5% - începând cu 01 ianuarie 2007, cu 2% începând cu 01 aprilie 2007 și cu 11% începând cu 01 octombrie 2007, plata dobânzilor legale, indexarea sumelor, datorate și efectuarea mențiunilor în dosarul personal.

Cu toate că reclamantul a susținut că prin excluderea polițiștilor de la majorările salariale respective s-a produs o discriminare, venind în contradicție cu dispozițiile art. 16, 20 din Constituția României, cu art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Carta Socială Europeană, și cu prevederile Directivei 2000/78/CE, instanța de fond a apreciat că exceptarea categoriei profesionale din care face parte reclamantul de la creșterile salariale pe anul 2007 s-a realizat în exercitarea competențelor legislative delegate, prin O.G. nr. 6, 10, 16 și 27/2007. De asemenea, instanța de fond a mai constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din O.G.

nr. 137/2000 ce definesc discriminarea, dispoziții interpretate în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” pentru V.Ș. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând în drept dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a arătat, în esență, că este neîntemeiată interpretarea instanței de fond conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor așa cum a fost ea aplicată funcționarilor publici prin Legea nr. 232 din 6 iulie 2007 pentru aprobarea O.G. nr. 6/2007, în sprijinul acestei susțineri fiind norma de trimitere cuprinsă în art. 43 din O.G.

nr. 38/2003. S-a reiterat prin cererea de recurs că în procesul de aplicare a legii Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române au produs o discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 prin excluderea polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale. Examinând cauza, în raport de obiectul cauzei care vizează anularea unei situații create prin discriminare, în concret înlăturarea excluderii funcționarilor publici cu statut special (polițiști) de la majorările salariale acordate în anul 2007 funcționarilor publici, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt incidente dispozițiile art. 312(5) teza a II-a C. proc. civ.

astfel că va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cele ce se vor puncta în continuare: Așa cum reiese atât din motivarea acțiunii cât și a cererii de recurs, se consideră că intimații-pârâți au produs o discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit art. 27(1) și (3) din ordonanța de guvern invocată, cererile pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare se judecă potrivit dreptului comun - în speță Legea nr. 554/2004, având în vedere calitatea de funcționar public cu statut special a reclamantului V.Ș.

- cu citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. În speță, citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu s-a dispus iar judecata s-a făcut în lipsa autorității în domeniul discriminării. De aceea, cauza va fi trimisă spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care după ce se va conforma dispozițiilor imperative ale art. 27(3) din O.G. nr. 137/2000, va analiza fondul pretențiilor deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” pentru V.Ș., împotriva Sentinței civile nr. 1809 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.