ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 794/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1809 din 20 aprilie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul V.Ș. - prin

Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex", în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect repararea

prejudiciului cauzat membrilor de sindicat ca urmare a discriminării în raport

cu demnitarii, cu magistrații, cu funcționarii publici și personalul

contractual prin neacordarea majorărilor salariale de 5% - începând cu 01

ianuarie 2007, cu 2% începând cu 01 aprilie 2007 și cu 11% începând cu 01

octombrie 2007, plata dobânzilor legale, indexarea sumelor, datorate și

efectuarea mențiunilor în dosarul personal.

Cu toate că

reclamantul a susținut că prin excluderea polițiștilor de la majorările

salariale respective s-a produs o discriminare, venind în contradicție cu

dispozițiile art. 16, 20 din Constituția României, cu art. 14 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului, Carta Socială Europeană, și cu prevederile Directivei 2000/78/CE,

instanța de fond a apreciat că exceptarea categoriei profesionale din care face

parte reclamantul de la creșterile salariale pe anul 2007 s-a realizat în

exercitarea competențelor legislative delegate, prin O.G. nr. 6, 10, 16 și

27/2007.

De asemenea, instanța

de fond a mai constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din

O.G. nr. 137/2000 ce definesc discriminarea, dispoziții interpretate în acord

cu Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor

„Pro Lex” pentru V.Ș. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recurentul a arătat, în

esență, că este neîntemeiată interpretarea instanței de fond conform căreia

polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor așa cum a fost ea aplicată

funcționarilor publici prin Legea nr. 232 din 6 iulie 2007 pentru aprobarea

O.G. nr. 6/2007, în sprijinul acestei susțineri fiind norma de trimitere

cuprinsă în art. 43 din O.G. nr. 38/2003.

S-a reiterat prin

cererea de recurs că în procesul de aplicare a legii Ministerul Administrației

și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române au produs o

discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 prin excluderea

polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale.

Examinând cauza, în

raport de obiectul cauzei care vizează anularea unei situații create prin

discriminare, în concret înlăturarea excluderii funcționarilor publici cu

statut special (polițiști) de la majorările salariale acordate în anul 2007

funcționarilor publici, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt

incidente dispozițiile art. 312(5) teza a II-a C. proc. civ. astfel că va

admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, pentru cele ce se vor puncta în continuare:

Așa cum reiese atât

din motivarea acțiunii cât și a cererii de recurs, se consideră că

intimații-pârâți au produs o discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr.

137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Potrivit art. 27(1)

și (3) din ordonanța de guvern invocată, cererile pentru acordarea de

despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea

situației create prin discriminare se judecă potrivit dreptului comun - în

speță Legea nr. 554/2004, având în vedere calitatea de funcționar public cu

statut special a reclamantului V.Ș. - cu citarea obligatorie a Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării.

În speță, citarea

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu s-a dispus iar judecata

s-a făcut în lipsa autorității în domeniul discriminării.

De aceea, cauza va fi

trimisă spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, care după ce se va conforma dispozițiilor imperative

ale art. 27(3) din O.G. nr. 137/2000, va analiza fondul pretențiilor deduse

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” pentru

V.Ș., împotriva Sentinței civile nr. 1809 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.