ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6557/2010

Deliberând asupra contestației în anulare de față: Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 8064 pronunțată la 8 octombrie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 238/63/2005, instanța a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul P.M. precum și de pârâții Consiliul local al municipiului Craiova prin primar, Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 262 pronunțată la 8 septembrie 2008 de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Împotriva deciziei instanței supreme a formulat contestație în anulare P.M., întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc.

civ. Contestatorul P.M. a susținut că instanța a omis a cerceta motivul de recurs referitor la faptul că, în realitate, platforma gospodărească ocupă o suprafață de 18 mp, iar nu de 39 mp, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel, iar în recurs, nu s-a făcut nicio referire la această diferență, apreciindu-se doar că suprafața de teren pe care se află platforma gospodărească nu poate fi restituită în natură, fiind necesară unității deținătoare. In esență, contestatorul a concluzionat, în sensul că motivul de recurs ce viza natura juridică a acestei suprafețe de teren nu a fost analizat în recurs.

De asemenea a afirmat că instanța de recurs nu a cercetat nici critica referitoare la motivul de recurs, cu privire la faptul că, atât bazinul, cât și casa de pompe nu sunt funcționale în prezent, neavând nicio utilitate, fiind simple construcții dezafectate, care nu mai pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost edificate, în această situație fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. In detalierea acestui motiv, contestatorul a precizat că, astfel cum rezultă din raportul de expertiză, rezervorul de apă reprezintă o construcție dezafectată de peste 20 de ani, la fel ca și casa pompelor, așa încât terenul solicitat poate fi restituit, nefiind afectat de utilități, ci doar de construcții dezafectate.

In cuprinsul contestației in anulare, contestatorul P.M. a arătat că va dezvolta „motivele" acesteia, până la primul termen de judecată. La primul termenul de judecată, respectiv acela din 8 octombrie 2010, constatând lipsa nejustificată a părților, care nu au solicitat în scris judecata în lipsă, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus prin încheiere, suspendarea judecății contestației în anulare, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza fiind repusă pe rol, la cererea contestatorului P.M., la data de 3 decembrie 2010, fără însă a se dezvolta motivele contestației în anulare, astfel cum s-a indicat de către P.M. Contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 262 din 08 august 2009, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantul P.M.

și a admis apelul formulat de pârâții Consiliul local Craiova și Primarul municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 1397 din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj. A schimbat sentința sus menționată și a admis în parte contestația formulată de P.M. A dispus obligarea pârâților să restituie în natură, terenul în suprafață de 309,53 mp, identificat în schița anexă la raportul de expertiză, astfel cum a fost individualizat în dispozitivul deciziei. A constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul suprafeței de 330,47 mp, nerestituită din totalul de 640 mp, cât a solicitat prin notificarea nr. 339/N/2001. A menținut restul dispozițiilor sentinței civile.

Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova, reclamantul P.M. a declarat recurs, întemeiat în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând că în mod greșit, instanțele au considerat că se pot restitui în natură numai 348,53 mp respectiv 309,53 mp, din suprafața totală de 640 mp. A susținut recurentul-reclamant că, astfel cum rezultă din expertiza efectuată, platforma gospodărească este în realitate un loc de depozitare a gunoaielor neamenajat corespunzător, nefiind funcțională. S-a reținut, urmare expertizei, că atât bazinul, cât și casa de pompe nu sunt funcționale. Rezervorul de apă reprezintă o construcție dezafectată de peste 20 de ani, la fel ca și casa pompelor, recurentul-reclamant P.M.

solicitând restituirea terenului, deoarece aceste construcții sunt dezafectate. Recurentul-reclamant P.M. a precizat că instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul indicat de către reclamant nu este afectat de utilități, ci doar de simple construcții dezafectate, iar instanța de apel a confundat suprafețele, considerând că platforma gospodărească ocupă 39 mp, însă, în realitate aceasta ocupă 18 mp.

Prin decizia nr. 8064 din 8 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, și-a motivat soluția de respingere a recursului declarat de reclamant, constatând că potrivit art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate, care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Instanța supremă a reținut că, în adresa nr. 33185 din 10 mai 2007 emisă de Primăria municipiului Craiova, Direcția Servicii Publice, se arată că platforma gospodărească situată în Craiova, reprezintă o construcție de utilitate publică, care servește la colectarea deșeurilor menajere depuse de locatarii Asociației de proprietari nr. 1 și care figurează în inventarul domeniului public al Primăriei municipiului Craiova. Instanța de recurs a arătat că la pct. 10.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, se stipulează că oportunitatea aplicării măsurii de restituire în natură a terenului notificat pe care se află edificate construcții care nu mai sunt necesare unității deținătoare, revine exclusiv unității deținătoare.

Or, din dovezile administrate rezultă că unitatea deținătoare a apreciat că platforma este afectată utilității publice a municipiului Craiova. Așa fiind, suprafața de teren pe care se află situată această platformă nu poate fi restituită în natură, platforma fiind necesară unității deținătoare. împrejurarea că, așa cum s-a arătat în raportul de expertiză, și cum a invocat recurentul-reclamant, această platformă „nu este special amenajată în acest sens din punct de vedere sanitar, fiind un posibil focar de infecție", nu constituie o chestiune de drept, care să poată fi dedusă analizei instanței de recurs, iar întinderea suprafeței acestei platforme nu constituie un aspect care să permită aprecieri de legalitate a soluției date de instanța de apel.

Cât privește susținerile referitoare la faptul că instanța de recurs nu a cercetat și nu a analizat în ce măsură bazinul cât și casa de pompe nu sunt funcționabile, și aplicabilitatea art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, este de observat că acest motiv a fost analizat de instanța de recurs, conform considerentelor de la filele 5-6 din decizia nr. 8064 din 8 octombrie 2009 a instanței supreme, ce face obiectul contestației în anulare de față. Instanța de recurs a avut în vedere criticile formulate prin recursul declarat de reclamantul P.M., așa încât nu se poate reține omisiune de examinare a unui motiv de recurs. Contestația în anulare, reglementată de legiuitor, ca o cale extraordinară de atac de retractare poată fi admisă, în temeiul art. 318 alin. (1), teza finală C. proc.

civ. dacă instanța de recurs a omis, în mod efectiv a cerceta vreunul dintre motivele invocate, iar această omisiune trebuie să se fi produs din greșeală. Însă, în cazul în care instanța de recurs a analizat, într-adevăr doar un motiv de casare, pe care 1-a găsit nefondat, și a arătat, motivându-și soluția, de ce nu pot fi analizate și celelalte critici - în speță cele privind întinderea suprafeței, neanalizarea acestei critici nu se datorează unei omisiuni săvârșite din eroare de instanță, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece, astfel cum este de observat, această cale de atac nu poate fi utilizată, pentru a deschide calea examinării din nou, a unor „greșeli de judecată", într-un nou recurs la recurs, care tinde a schimba soluția instanței de recurs, fără un suport legal.

Această rațiunea este evidentă, deoarece în speță, instanța de recurs a motivat explicit că întinderea suprafeței acestei platforme nu constituie un aspect care să-i permită aprecieri vizând legalitatea soluției pronunțată de instanța de apel, aceste critici îmbrăcând forma unor motive de netemeinice, ce nu pot forma obiect al examinării legalității unei decizii, în recurs. Față de cele reținute, Înalta Curte constată că nu se poate constata incidența motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ., deoarece criticile expuse de recurentul-reclamant au fost analizate prin prima motivelor de nelegalitate a deciziei supusă recursului, calea de atac fiind nefondată și respinsă ca atare, prin decizia civilă nr. 8064 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge contestație în anulare formulată de contestatorul P.M. împotriva deciziei civile nr. 8064 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.