ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3330/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 11 iunie 2010, reclamantul V.N. a chemat în judecată

Ministerul Justiției, solicitând a se constata refuzul nejustificat al pârâtului

de a-i soluționa cererea de autorizare ca interpret și traducător din limba

română în limba rusă și din rusă în română, urmând a se dispune și obligarea autorității

la plata unor daune materiale și morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că, deși este absolvent al Universității de Stat din Republica

Moldova, pârâtul nu l-a autorizat ca traducător și interpret de limba rusă,

solicitând în mod abuziv echivalarea diplomei de licență.

Prin sentința nr. 239

din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că refuzul pârâtului de a soluționa

cererea de autorizare este justificat prin faptul că reclamantul, deși i s-a

pus în vedere necesitatea completării documentației, nu a înțeles să depună înscrisurile

solicitate.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul V.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

arătat că una din cerințele invocate de pârât ca nefiind îndeplinită, respectiv

echivalarea diplomei de licență, contravine prevederilor Acordului între

România și Republica Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor,

ratificat prin Legea nr. 39/1999, precum și dispozițiilor tratatului încheiat

între cele două state privind asistența juridică în materie civilă și penală,

ratificat prin Legea nr. 177/1997.

În aceste împrejurări,

reclamantul a susținut că refuzul pârâtului de a emite autorizația de

traducător și interpret este nejustificat, în sensul în care este definită

această sintagmă de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ. recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, potrivit art.

2 lit. i) din Legea contenciosului administrativ constituie refuz nejustificat

de a soluționa o cerere exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de

a nu rezolva cererea unei persoane.

Or, nesoluționarea cererii

reclamantului nu se încadrează în noțiunea de „refuz nejustificat”, pârâtul solicitând

în repetate rânduri completarea documentației depuse, cu respectarea

condițiilor de formă prevăzute de legislația specială aplicabilă.

Astfel, potrivit Legii

nr. 178/1997, pentru autorizarea interpreților și traducătorilor, modificată și

completată, activitatea de interpret și/sau de traducător se efectuează de

persoane atestate în profesie și autorizate de Ministerul Justiției, una dintre

condițiile ce trebuie îndeplinită în vederea autorizării fiind deținerea unei diplome

de licență sau echivalentă din care să rezulte specializarea în limba străină

respectivă, ori care atestă că a absolvit un institut de învățământ superior în

limba străină pentru care se solicită autorizarea.

Prin ordinul

Ministrului Justiției nr. 1054/2005 a fost aprobat Regulamentul de aplicare a

Legii nr. 178/1997, care conferă autorității prerogativa de a verifica

conținutul dosarului depus pentru autorizare, precum și autenticitatea și

valabilitatea documentelor prezentate, pentru a se constata dacă sunt îndeplinite

cerințele legale pentru autorizare.

În cauză, instanța de

fond a reținut în mod corect că nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâtului

în condițiile în care i-a fost solicitată reclamantului în mai multe rânduri

completarea documentelor prin depunerea unei copii legalizate a atestatului de

echivalare emis la 16 februarie 2010 de Ministerul Educației, Cercetării și

i

novării, precum și a unei adeverințe

din care să rezulte că limba de predare la universitatea din Republica Moldova

a fost rusa.

În raport de cele

expuse mai sus, criticile aduse sentinței apar ca neîntemeiate, Curtea urmând a

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de către V.N.

împotriva sentinței civile nr. 239/CA din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2011.