ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3330/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 iunie 2010, reclamantul V.N. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând a se constata refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de autorizare ca interpret și traducător din limba română în limba rusă și din rusă în română, urmând a se dispune și obligarea autorității la plata unor daune materiale și morale. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, deși este absolvent al Universității de Stat din Republica Moldova, pârâtul nu l-a autorizat ca traducător și interpret de limba rusă, solicitând în mod abuziv echivalarea diplomei de licență.

Prin sentința nr. 239 din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că refuzul pârâtului de a soluționa cererea de autorizare este justificat prin faptul că reclamantul, deși i s-a pus în vedere necesitatea completării documentației, nu a înțeles să depună înscrisurile solicitate. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul V.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a arătat că una din cerințele invocate de pârât ca nefiind îndeplinită, respectiv echivalarea diplomei de licență, contravine prevederilor Acordului între România și Republica Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, ratificat prin Legea nr. 39/1999, precum și dispozițiilor tratatului încheiat între cele două state privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997.

În aceste împrejurări, reclamantul a susținut că refuzul pârâtului de a emite autorizația de traducător și interpret este nejustificat, în sensul în care este definită această sintagmă de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 2 lit. i) din Legea contenciosului administrativ constituie refuz nejustificat de a soluționa o cerere exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Or, nesoluționarea cererii reclamantului nu se încadrează în noțiunea de „refuz nejustificat”, pârâtul solicitând în repetate rânduri completarea documentației depuse, cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de legislația specială aplicabilă.

Astfel, potrivit Legii nr. 178/1997, pentru autorizarea interpreților și traducătorilor, modificată și completată, activitatea de interpret și/sau de traducător se efectuează de persoane atestate în profesie și autorizate de Ministerul Justiției, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinită în vederea autorizării fiind deținerea unei diplome de licență sau echivalentă din care să rezulte specializarea în limba străină respectivă, ori care atestă că a absolvit un institut de învățământ superior în limba străină pentru care se solicită autorizarea. Prin ordinul Ministrului Justiției nr. 1054/2005 a fost aprobat Regulamentul de aplicare a Legii nr. 178/1997, care conferă autorității prerogativa de a verifica conținutul dosarului depus pentru autorizare, precum și autenticitatea și valabilitatea documentelor prezentate, pentru a se constata dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru autorizare.

În cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâtului în condițiile în care i-a fost solicitată reclamantului în mai multe rânduri completarea documentelor prin depunerea unei copii legalizate a atestatului de echivalare emis la 16 februarie 2010 de Ministerul Educației, Cercetării și i novării, precum și a unei adeverințe din care să rezulte că limba de predare la universitatea din Republica Moldova a fost rusa. În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței apar ca neîntemeiate, Curtea urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către V.N. împotriva sentinței civile nr. 239/CA din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2011.