ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 923/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 10 ianuarie 2008, reclamantul O.S. a solicitat anularea adreselor din 14 decembrie 2007 și din 5 noiembrie 2007, emise de Direcția pentru Servicii Juridice din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, prin care i s-a comunicat că nu îndeplinește condițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997, prin urmare, nu-i poate fi eliberat un certificat de traducător autorizat și interpret, pentru limba germană.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2025 din 2 iulie 2008, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să emită un nou act, prin care să autorizeze reclamantul ca interpret și traducător de limbă germană, cu motivarea că acesta îndeplinește cerințele art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997, în condițiile în care, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, a absolvit un institut de învățământ superior, în limba pentru care a solicitat certificatul de traducător și interpret, respectiv limba germană.

Instanța a reținut de asemenea că, în speță, sunt incidente și dispozițiile art. 15 alin. (5) lit. e) și art. 70 alin. (2), raportat la art. 67 din Legea nr. 84/1995, a căror coroborare cu prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997 conduce la concluzia că diploma de masterat, deținută de reclamant, este echivalentul unei diplome de licență și atestă absolvirea unui institut de învățământ postuniversitar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, susținând că, în speță, nu sun incidente dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997 și cele ale art. 67 din Legea nr. 84/1995, în condițiile în care nu se poate pune semnul egalității între o diplomă de licență și o diplomă de masterat, cum, eronat, a reținut instanța de fond, dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997 având un caracter restrictiv, atunci când prevăd necesitatea unei diplome de licență sau echivalentul acesteia, în scopul realizării unei selecții riguroase în domeniul traducerilor autorizate. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Astfel, intimatul - reclamant se află în ipoteza prevăzută de art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997, în sensul că a absolvit un institut de învățământ superior în limba străină pentru care a solicitat autorizarea. De asemenea, potrivit art. 15 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 84/1995, noțiunea de învățământ superior include învățământul universitar și învățământul postuniversitar. Studiile efectuate de intimat, astfel cum rezultă din diplomele depuse în copie, la dosar, au fost obținute în cadrul învățământului postuniversitar. Chiar dacă dispozițiile art. 67 din Legea nr. 84/1995 prevăd că diplomele eliberate de instituțiile de învățământ universitar de lungă durată, până în anul 1999, inclusiv, sunt echivalente cu diplomele obținute în urma promovării examenului de licență, respectiv de diplomă, aceasta nu înseamnă că echivalența este redusă numai la aceste diplome.

Prin urmare, formularea art. 3 lit. c) din Legea nr. 178/1997 „diplomă de licență sau echivalentă care atestă absolvirea unui institut de învățământ superior”, duce la interpretarea extensivă a textului, prin aceasta înțelegându-se orice formă de absolvire a unui învățământ superior universitar și postuniversitar. Rezultă așadar că, în condițiile în care sunt acceptate studiile universitare de lungă durată, cu atât mai mult trebuie acceptate și studiile postuniversitare efectuate într-o limbă străină. Așa fiind, constatând că, în mod corect, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 2025 din 2 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.