ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 779/2012

instanței de apel

Prin decizia nr. 133

din 28 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantul I.D. împotriva

sentinței civile nr. 401 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj. A

respins apelul declarat de pârâta C.E.R. SA. A schimbat în parte sentința în

sensul că a obligat pârâta să înainteze Primăriei Fărcășești și Primăriei

Rovinari notificarea formulată de reclamant privind acordarea de măsuri

reparatorii pentru suprafețele de 625 m.p. și, respectiv 984 m.p. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001

au fost corect aplicate de tribunal.

Expertul a

identificat o suprafață de 1.609 m.p. teren intravilan care nu se află în

folosința pârâtelor, ci este inclusă în terenurile aparținând localităților

Fărcășești și Rovinari, diferită de suprafața ce a făcut obiectul legii

fondului funciar.

Măsurile reparatorii

în contradictoriu cu celelalte pârâte nu puteau fi acordate în contradictoriu

cu celelalte pârâte, așa cum a solicitat reclamantul. Doar identificarea

terenului ca fiind intravilan și ca aparținând reclamantului anterior trecerii

în proprietate de stat nu naște obligația de a acorda măsuri reparatorii,

cererea trebuind să fie formulată în contradictoriu cu unitatea deținătoare.

Critica reclamantului

privind acordarea de măsuri reparatorii pentru anexele gospodărești cu privire

la care nu s-a dispus prin sentința civilă nr. 2552 din 2 aprilie 2008 a Judecătoriei Târgu Jiu a fost considerată neîntemeiată. În această hotărâre s-a reținut, cu

putere de lucru judecat, că Decretul nr. 278/1977 nu și-a produs efectul de

trecere în proprietatea statului a construcțiilor, care au rămas în

proprietatea reclamantului. În calitate de titular al dreptului de proprietate,

reclamantul a solicitat să i se recunoască gospodăria într-o zonă nepoluată,

cererea sa vizând și magazia și saivanul pentru porci.

2.1. Motive

Reclamantul și pârâta

C.E.R. SA au declarat recurs.

Criticile formulate

de reclamant vizează următoarele aspecte:

Instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nelegală întrucât trebuia să oblige C.E.R. SA la

restituirea în natură a terenului de 555 m.p. În momentul în care reclamantul a formulat notificarea nu cunoștea situația juridică a imobilelor expropriate,

cât anume este liber din teren.

Chiar dacă

reclamantul ar vrea despăgubiri bănești, cât timp terenul este liber și

neafectat de utilități nu poate opta pentru despăgubiri, ci se impune

restituirea în natură.

Prin raportul de

expertiză s-a stabilit că terenul este liber și neafectat de utilități.

Hotărârea este

nelegală și cât privește neacordarea despăgubirilor prin echivalent pentru

imobilele construcții constând într-o magazie de lemn acoperită cu țiglă și un

saivan de porci construit din lemn și acoperit cu țiglă, aflate în intravilanul

satului Fărcășești.

Reclamantul nu a fost

niciodată despăgubit pentru magazie și saivan.

Pârâta C.E.R. SA a

invocat nelegalitatea și „netemeinicia” hotărârii întrucât în mod greșit s-au

acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 555 m.p. care este proprietatea unității pârâte.

În baza decretului de

expropriere reclamantului i-au fost expropriate construcții în suprafață de 109 m.p. și un teren în suprafață de doar 250 m.p. Nu există nici un act de preluare abuzivă în care

să fie înscrisă suprafața de 305 m.p.

Restul terenului până

la 3,18 ha., în care intră și suprafața de 305 m.p. a fost situat în extravilanul localității și în acest caz se aplică art. 8 din Legea nr. 10/2001.

2.2. Analiza

recursurilor

Recursurile nu sunt

întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Suprafața de teren de

555 m.p. nu este liberă, în sensul art. 11 din Legea nr. 10/2001, în așa fel

încât să se impună restituirea în natură. Terenul a fost expropriat prin

Decretul nr. 278 din 12 noiembrie 1977 în scopul executării unor lucrări

industriale necesare pentru punerea în exploatare a rezervoarelor de cărbune

din bazinul Oltenia.

Din raportul de

expertiză rezultă că această suprafață de teren este afectată de construcția

unei benzi pentru transportul cărbunelui, folosită de C.E.R. SA, nefiind considerată

nici de expert „liberă”.

Prin urmare, scopul

exproprierii a fost realizat. Or, art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

stabilește că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent pentru întregul imobil. Pe cale de consecință, instanțele de fond au

făcut aplicarea corectă a textului enunțat.

Nu este întemeiată

nici critica având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru magazie și saivan.

În considerentele deciziei nr. 110 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova s-a arătat, cu autoritate de lucru judecat, că imobilul construcție

proprietatea reclamantului nu a fost demolat, astfel încât măsura exproprierii

nu și-a produs efectele și cu privire la acesta. În aceste condiții, nu ar

putea fi stabilită o altă situație de fapt și de drept care contravină

hotărârii menționate decât cu nesocotirea autorității de lucru judecat a

acesteia, ceea ce nu este admisibil. De vreme ce reclamantul a rămas în

continuare proprietarul construcțiilor, nu există niciun temei pentru a

beneficia de măsuri reparatorii pentru acestea.

Față de cele ce

preced, criticile formulate de reclamant nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nu este întemeiat

nici recursul declarat de pârâtă.

Împrejurarea că în

actul de expropriere figurează o suprafață de teren mai mică nu înseamnă că,

dacă din raportul de expertiză rezultă că a fost preluată o suprafață de teren

mai mare, exproprierea de fapt nu atrage obligația acordării de despăgubiri

fostului proprietar. Instanțele de fond au apreciat corect, față de concluziile

raportului de expertiză, că reclamantului i-a fost preluată în fapt o suprafață

de teren mai mare decât cea înscrisă în decretul de expropriere, motiv pentru

care reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii.

Nu poate fi primită

nici critica privitoare la faptul că reclamantul ar avea dreptul la măsuri reparatorii

numai pentru terenul de 250 m.p. situat în comuna Fărcășești, câtă vreme acest

teren nu este în patrimoniul C.E.R. SA. Dacă reclamantul este sau nu

îndreptățit la măsuri reparatorii pentru acest teren va decide Primăria

Fărcășești căreia C.E.R. SA a fost obligată să-i trimită notificarea.

Având în vedere cele

mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse

ambele recursuri, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul I.D. și pârâta C.E.R. SA împotriva

deciziei nr. 133 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 09 februarie 2012.