ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2506/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 2127 din 20 mai

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul Z.V., prin care solicita să se constate calitatea

acestuia din urmă de lucrător al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit adresei MAI nr. S/152.675

din 11 aprilie 2007 (f.18) și Notei de constatare nr. S/DI/190 din 18 aprilie 2008,

întocmită de Direcția Investigații a Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității (f. 4), pârâtul Z.V. a avut gradul de maior (1974) în

cadrul Direcției Generale a Pașapoartelor, Evidența Străinilor și Controlul

Trecerii Frontierei, calitate în care a întocmit un singur document, apreciat

de reclamantul C.N.S.A.S. ca relevant și pe care acesta își fundamentează

acțiunea.

Astfel, arată prima instanță,

pârâtul este cel care a conceput/redactat, în calitate de consilier juridic la

nivelul Direcției pentru Pașapoarte, Evidența Străinilor și Controlul Trecerii

Frontierei, fișa personală a numitului C.V.A., fișă purtând nr. 0901955 din 05

martie 1974, întocmită în vederea soluționării cererii acestuia de aprobare a

stabilirii definitive în Statele Unite ale Americii și renunțare la cetățenia

română.

Despre numitul C.V.A., pârâtul a

menționat că acesta a depus o "scrisoare cu conținut dușmănos, adresată

ambasadorului român la Washington", că "a părăsit fraudulos țara în

1966", iar "pe timpul șederii în Statele Unite s-a încadrat în grupul

de elemente dușmănoase ale emigrației române din New-York, și a participat la

demonstrația ostilă țării noastre de la 23 august 1973 în jurul Ambasadei

României la Washington".

Pentru aceste motive, la care se

adaugă faptul că numitul C.V.A. fusese condamnat în 1953 pentru infracțiunea de

propagandă împotriva orânduirii socialiste, în fișa susmenționată este

împărtășită propunerea Ambasadei României la Washington de retragere a cetățeniei române cu titlu de pedeapsă, în temeiul art. 19 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 24/1971.

Apreciază instanța de fond că

această fișă a fost doar concepută de consilierul juridic Z.V., ea fiind

asumată și aparținând în cele din urmă autorului real al propunerii, șeful

Direcției, general - maior G.P.

Instanța de fond apreciază că,

raportat la documentele din dosar, reiese că pârâtul a fost, în anul 1974,

maior în cadrul Direcției Pașapoarte, Evidența Străinilor și Controlul Trecerii

Frontierei, nefăcând parte din structurile opresive ale securității, care

înfăptuiau poliția politică.

De asemenea, se arată în

considerentele sentinței atacate, analizând dacă pârâtul a desfășurat

activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului, prima instanță apreciază că nu.

Astfel, arată instanța de fond, în

examinarea acestei condiții, se impune mai întâi clarificarea unei chestiuni

extrem de importante pentru soluționarea cauzei, anume intenția legiuitorului

de a califica drept „lucrător al Securității" în accepțiunea legii pe cei

care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului în

considerarea acțiunilor sau atitudinilor ostile ale persoanelor urmărite la

adresa regimului comunist, tară nici o legătură cu protejarea securității

statului.

Or, apreciază prima instanță, din

fișa concepută de pârât, al cărei conținut incriminat de reclamant a fost redat

mai sus, nu reiese în ce mod susținerile din această fișă constituie activitate

prin care pârâtul însuși (ca persoană care a conceput doar conținutul fișei) să

fi suprimat sau îngrădit dreptul la libera exprimare al numitului C.V.A.

Se arată în considerentele sentinței

atacate că nu rezultă cum a fost îngrădit dreptul la libera exprimare și

libertatea opiniilor, prin conceperea propunerii de retragere a cetățeniei

romane, propunere făcută în abordarea cererii persoanei în cauza de renunțare

la cetățenia romană.

Concluzionând, instanța de fond

apreciază că pârâtul nu se înscrie în categoria lucrătorilor securității care,

prin activitățile lor, au concurat la instaurarea și/sau menținerea puterii

totalitare comuniste și, deci, nu este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă

în art. 2

lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei soluții,

reclamantul a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât

a fost dată cu greșita aplicare a legii și fără să fie avute în vedere probele

admise și administrate.

Se invocă în recursul dispozițiile

O.U.G. nr. 24/2008 pe care instanța fondului le-a nesocotit, respectiv art. 2

lit. a), considerentele acestei hotărâri judecătorești reținând doar că în

persoana intimatului nu poate fi stabilită calitatea de lucrător al Securității

câtă vreme aceasta s-a mărginit la a concepe materialul în discuție.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele dosarului, motivele

de recurs și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În calitate de consilier juridic intimatul-pârât

a conceput la nivelul Direcției de Pașapoarte, Evidența Străinilor și Controlul

Trecerii Frontierei, fișa personală a numitului C.V.A., fișă întemeiată în

vederea soluționării cererii de aprobare a stabilirii acestuia în mod definitiv

în S.U.A și de asemenea renunțarea la cetățenia română.

Fișa în care intimatul a menționat

câteva date despre C.V.A., a fost doar concepută de intimat, și a redat o stare

de fapt, fără ca din ceea ce a scris la adresa terței persoane să constituie o

activitate prin care acesta să fi suprimat sau îngrădit dreptul la liberă

exprimare pentru C.V.A.

Dealtfel dispozițiile art. 2 din

O.U.G. nr. 24/2008 definesc fără posibilitate de tăgadă calitatea de lucrător

al Securității, concluzionând că acesta trebuie prin acțiunile întreprinse în

calitate de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției să fi

desfășurat activitatea prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Corect prima instanță a apreciat că

intimatul-pârât nu a îngrădit în nici un fel prin activitatea sa dreptul la

liberă exprimare a opiniilor lui C.V.A., doar prin conceperea propunerii de

retragere a cetățeniei române făcută chiar la cererea acestei persoane de

renunțare la cetățenie.

Prin urmare în speță nu sunt

întrunite dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, și corect

instanța Curții de Apel a respins acțiunea față de considerentele mai sus

expuse.

Se va respinge recursul declarat de C.N.S.A.S.,

ca nefondat, apreciindu-se de către Înalta Curte de Casație și Justiție că

sentința atacată este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S.

împotriva sentinței nr. 2127 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai

2010.