ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2506/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2127 din 20 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul Z.V., prin care solicita să se constate calitatea acestuia din urmă de lucrător al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Potrivit adresei MAI nr. S/152.675 din 11 aprilie 2007 (f.18) și Notei de constatare nr. S/DI/190 din 18 aprilie 2008, întocmită de Direcția Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (f. 4), pârâtul Z.V.

a avut gradul de maior (1974) în cadrul Direcției Generale a Pașapoartelor, Evidența Străinilor și Controlul Trecerii Frontierei, calitate în care a întocmit un singur document, apreciat de reclamantul C.N.S.A.S. ca relevant și pe care acesta își fundamentează acțiunea. Astfel, arată prima instanță, pârâtul este cel care a conceput/redactat, în calitate de consilier juridic la nivelul Direcției pentru Pașapoarte, Evidența Străinilor și Controlul Trecerii Frontierei, fișa personală a numitului C.V.A., fișă purtând nr. 0901955 din 05 martie 1974, întocmită în vederea soluționării cererii acestuia de aprobare a stabilirii definitive în Statele Unite ale Americii și renunțare la cetățenia română.

Despre numitul C.V.A., pârâtul a menționat că acesta a depus o "scrisoare cu conținut dușmănos, adresată ambasadorului român la Washington", că "a părăsit fraudulos țara în 1966", iar "pe timpul șederii în Statele Unite s-a încadrat în grupul de elemente dușmănoase ale emigrației române din New-York, și a participat la demonstrația ostilă țării noastre de la 23 august 1973 în jurul Ambasadei României la Washington". Pentru aceste motive, la care se adaugă faptul că numitul C.V.A. fusese condamnat în 1953 pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, în fișa susmenționată este împărtășită propunerea Ambasadei României la Washington de retragere a cetățeniei române cu titlu de pedeapsă, în temeiul art. 19 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 24/1971.

Apreciază instanța de fond că această fișă a fost doar concepută de consilierul juridic Z.V., ea fiind asumată și aparținând în cele din urmă autorului real al propunerii, șeful Direcției, general - maior G.P. Instanța de fond apreciază că, raportat la documentele din dosar, reiese că pârâtul a fost, în anul 1974, maior în cadrul Direcției Pașapoarte, Evidența Străinilor și Controlul Trecerii Frontierei, nefăcând parte din structurile opresive ale securității, care înfăptuiau poliția politică. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, analizând dacă pârâtul a desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, prima instanță apreciază că nu.

Astfel, arată instanța de fond, în examinarea acestei condiții, se impune mai întâi clarificarea unei chestiuni extrem de importante pentru soluționarea cauzei, anume intenția legiuitorului de a califica drept „lucrător al Securității" în accepțiunea legii pe cei care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului în considerarea acțiunilor sau atitudinilor ostile ale persoanelor urmărite la adresa regimului comunist, tară nici o legătură cu protejarea securității statului. Or, apreciază prima instanță, din fișa concepută de pârât, al cărei conținut incriminat de reclamant a fost redat mai sus, nu reiese în ce mod susținerile din această fișă constituie activitate prin care pârâtul însuși (ca persoană care a conceput doar conținutul fișei) să fi suprimat sau îngrădit dreptul la libera exprimare al numitului C.V.A.

Se arată în considerentele sentinței atacate că nu rezultă cum a fost îngrădit dreptul la libera exprimare și libertatea opiniilor, prin conceperea propunerii de retragere a cetățeniei romane, propunere făcută în abordarea cererii persoanei în cauza de renunțare la cetățenia romană. Concluzionând, instanța de fond apreciază că pârâtul nu se înscrie în categoria lucrătorilor securității care, prin activitățile lor, au concurat la instaurarea și/sau menținerea puterii totalitare comuniste și, deci, nu este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Împotriva acestei soluții, reclamantul a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii și fără să fie avute în vedere probele admise și administrate.

Se invocă în recursul dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 pe care instanța fondului le-a nesocotit, respectiv art. 2 lit. a), considerentele acestei hotărâri judecătorești reținând doar că în persoana intimatului nu poate fi stabilită calitatea de lucrător al Securității câtă vreme aceasta s-a mărginit la a concepe materialul în discuție. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: În calitate de consilier juridic intimatul-pârât a conceput la nivelul Direcției de Pașapoarte, Evidența Străinilor și Controlul Trecerii Frontierei, fișa personală a numitului C.V.A., fișă întemeiată în vederea soluționării cererii de aprobare a stabilirii acestuia în mod definitiv în S.U.A și de asemenea renunțarea la cetățenia română.

Fișa în care intimatul a menționat câteva date despre C.V.A., a fost doar concepută de intimat, și a redat o stare de fapt, fără ca din ceea ce a scris la adresa terței persoane să constituie o activitate prin care acesta să fi suprimat sau îngrădit dreptul la liberă exprimare pentru C.V.A. Dealtfel dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 definesc fără posibilitate de tăgadă calitatea de lucrător al Securității, concluzionând că acesta trebuie prin acțiunile întreprinse în calitate de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției să fi desfășurat activitatea prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Corect prima instanță a apreciat că intimatul-pârât nu a îngrădit în nici un fel prin activitatea sa dreptul la liberă exprimare a opiniilor lui C.V.A., doar prin conceperea propunerii de retragere a cetățeniei române făcută chiar la cererea acestei persoane de renunțare la cetățenie.

Prin urmare în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, și corect instanța Curții de Apel a respins acțiunea față de considerentele mai sus expuse. Se va respinge recursul declarat de C.N.S.A.S., ca nefondat, apreciindu-se de către Înalta Curte de Casație și Justiție că sentința atacată este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 2127 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.