ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1388/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 252 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, secția penală, s-a hotărât condamnarea inculpatului C.C. (fiul lui V.S. și P.) la: - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 99 și următoarele și a art. 320 2 C. pen. A fost aplicată inculpatului minor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului minor iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv, începând cu 8 iunie 2010, la zi.

Inculpatul minor a fost obligat,în solidar cu partea responsabilă civilmente C.V.S., la 20.000 lei despăgubiri civile - daune morale în favoarea părții vătămate G.F.D., prin reprezentanții săi legali G.I. și G.F. A mai fost obligat inculpatul minor, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente, la 800 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, către Baroul Gorj. S-a luat act că partea vătămată nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat și reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 07 iunie 2010, în jurul orelor 12.00, inculpatul minor, elev la Școala Generală Fărcășești, a venit de la cursuri și, în baza unor discuții mai vechi cu martorul P.M., s-a deplasat la locuința acestuia unde a consumat băuturi alcoolice, țuică, vin și bere, apoi, a plecat în pădurea din apropiere, pentru a confecționa araci pentru roșii. La întoarcere, a lăsat aracii la locuința martorului și a hotărât să meargă din nou pentru a confecționa și alții, împrejurare în care, în ulița satului, l-a observat pe minorul G.L.D., în vârstă de 5 ani, care se plimba cu bicicleta și a hotărât să-l ademenească în pădure^ pentru a întreține cu acesta raporturi sexuale.

în discuțiile purtate, inculpatul minor i-a propus părții vătămate să-l urmeze în pădure pentru a-i arăta un iepuraș, acesta acceptând. Ajunși în pădurea situată la 200 de metri de casă, în baza rezoluției infracționale stabilite, inculpatul minor a imobilizat partea vătămată cu brațele, l-a împins la sol, cu fața în jos, i-a tras pantalonii și chiloții și a întreținut cu aceasta raport sexual. S-a reținut că starea de fapt a fost dovedită pe deplin prin declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor G.I., G.F., P.M., G.V., C.V.S., P.C.C., N.N., coroborate cu declarațiile inculpatului.

Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a reținut că judecata trebuie să se aibă ca scop determinarea și aplicarea unei pedepse juste, corecte atât sub aspectul ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului, în această manieră retribuția justă realizează și scopul pedepsei - cel de prevenție generală și specială. S-a arătat că analiza criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., este obligatorie și trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii, dispozițiile părții generale ale Codului Penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară și trebuie insistat asupra celorlalte criterii, respectiv, gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului, împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analiza ultimelor trei criterii generale amintite trebuie efectuată, de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiționează reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau dimpotrivă, celor care caracterizează fapta săvârșită. Gradul de pericol social al faptei săvârșite trebuie analizat în mod deosebit, nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar analiza trebuie să fie reflectată în considerentele hotărâri judecătorești pronunțate. Pentru a aprecia în mod corect gravitatea concretă a faptei și pentru a realiza o justă individualizare a pedepsei, judecătorul trebuie să raporteze fapta dedusă judecății la sistemul general de valori acceptat de societate și care ar trebui să se reflecte în jurisprudență.

Evaluarea gravității faptei nu se poate realiza în afara analizei serioase a personalității infractorului, a atitudinii psihice a acestuia față de fapta gravă pe care a săvârșit-o, urmările acesteia. Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul a constat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale, dar că, această cerere este justificată numai pentru suma de 20.000 lei. Dauna morală, reprezintă rezultatul dăunător direct de natură patrimonială al unei fapte ilicite prin care se aduce o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale ce sunt strâns legate de personalitatea umană. Dauna morală sau prejudiciul moral constă într-o atingere adusă acestor valori ale individului care îi definesc personalitatea, respectiv, existența fizică a persoanei, integritatea corporală și sănătatea, sensibilitatea fizică și psihică, sentimentele de afecțiune și dragoste, cinstea, demnitatea, onoarea, precum și alte valori similare.

Traumele de natură fizică și psihică sunt intime și dăunătoare și îi însoțesc pe oameni timp îndelungat, uneori, chiar și până la sfârșitul vieții lor, fiind greu de perceput. Împotriva sus - arătatei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul C.C.. În apelul Parchetului sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie invocându-se următoarele aspecte: - aplicarea greșită a dispozițiilor art. 320 1 Cod procedură penală; S-a arătat că instanța de fond nu a indicat alineatul sau alineatele pe care înțelege să le aplice și se creează astfel o confuzie, mai ales că alineatul 8 prevede judecarea cauzei conform dispozițiilor de drept comun și nu se precizează dacă s-au reținut sau nu dispozițiile alineatului 7 referitoare la reducerea pedepsei.

Totodată, s-a mai arătat că se intrase deja în cercetarea judecătorească și că judecata nu a avut loc numai în baza probelor administrate la urmărirea penală cum prevede articolul respectiv: - pedeapsă a fost greșit individualizată. S-a susținut, în esență, că era necesar ca pedeapsa să fie exemplară avându-se în vedere consecințele extrem de grave ale unui abuz sexual la o vârstă fragedă. S-a mai arătat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, era necesar a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În mod nelegal prima instanță l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata doar a sumei de 800 lei cheltuieli judiciare statului, când numai suma stabilită la urmărirea penală se ridică la 2.000 lei, reprezentând, în principal, costul expertizelor și onorariul apărătorului din oficiu.

Motivele de apel ale inculpatului au vizat netemeinicia sentinței invocându-se, în esență, că pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare este prea mare, sens în care s-a susținut că era necesar să se țină cont de faptul că este elev, a recunoscut fapta, o regretă, nu a dat dovadă altă dată de vreo atitudine agresivă sau nepoliticoasă față de membrii comunității în care locuiește și nu are antecedente penale. Prin Decizia Penală nr. 25 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a desfiinat în parte sentința, pe latură penală, în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.C.

la 10 ani închisoare. S-a dispus, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 76/2008, prelevarea de la inculpat de probe biologice, în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. A fost înlăturată obligarea inculpatului minor și a părții responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare, astfel cum au fost stabilite de instanța de fond și înlocuită cu obligarea acestuia, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare statului la instanța de fond, din care 400 lei reprezintă onorariu apărătorului desemnat din oficiu (avansat de Tribunalul Gorj din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Gorj). A fost respins, ca nefondat apelul inculpatului C.C., declarat împotriva aceleiași sentințe.

A fost dedusă detenția în continuare și a fost menținută starea de arest. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului în faza de apel. Pentru a se decide astfel s-au reținut în esență următoarele: în speță, s-au aplicat greșit dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu neapărat pentru faptul că nu au fost indicate alineatele avute în vedere ci pentru faptul că aceste dispoziții prevăd o judecată accelerată, numai în baza recunoașterii, când aceasta a intervenit până la intrarea în cercetarea judecătorească (art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen.). Dacă cercetarea judecătorească a început, indiferent din ce motive, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. nu mai sunt aplicabile și, implicit, nu se pot avea în vedere nici limite reduse de pedeapsă, conform acestui articol.

În speța de față, este adevărat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei încă de la primul termen de judecată, din data de 9 iulie 2010, însă ulterior s-a intrat în cercetarea judecătorească și au fost audiați martori, practic această cercetare încheindu-se la termenul de judecată la care cauza a rămas în pronunțare. În aceste condiții, fiind depășit momentul indicat în art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen., dispozițiile acestui articol nu erau aplicabile. Reținându-se ca fiind greșit aplicate dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se constată că și pedeapsa aplicată inculpatului devine nelegală prin poziționarea sa sub limita de 10 ani închisoare.

Instanța de apel a apreciat că, în speță nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în cazul inculpatului întrucât aceasta, deși minor, obișnuiește să consume alcool iar din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune rezultă faptul că manifestă dezinteres școlar (având scăzută media la purtare pentru abateri disciplinare - agresarea unui elev) și manifestă un comportament deviant aflându-se în anturaje nepotrivite. S-a mai reținut că este întemeiată susținerea Parchetului privind faptul că în mod greșit nu s-a dispus prelevarea de date biologice de la inculpatul minor, conform prevederilor Legii nr. 76/2008. Este adevărat că, potrivit dispozițiilor acestei legi, prelevarea probelor biologice în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

nu este obligatorie, însă infracțiunea de viol pentru care este condamnat inculpatul este prevăzută în anexa la legea respectivă și, avându-se în vedere faptul că este vorba de un viol asupra unui minor, faptă deosebit de gravă, pentru prevenirea comiterii în viitor a unor astfel de infracțiuni instanța de apel apreciază că se impune totuși această măsură. În fine, s-a apreciat că apelul Parchetului este fondat și cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, către stat. Se constată că instanța de fond a avut în vedere numai cheltuielile judiciare efectuate în faza de judecată, omițându-le pe cele din faza de urmărire penală care, conform calculului indicat de procuror, se ridică la suma de 2.000 lei.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal inculpatul C.C. a declarat recursul de față, solicitând casarea deciziei instanței de apel menținerea ca legală și temeinică, a sentinței pronunțate de prima instanță, precum și, în plus, suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse. Recursul este fondat în sensul celor ce succedă. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanțele - de fond și de apel - au reținut corect că inculpatul, la rândul său minor, a săvârșit infracțiune de viol asupra unui minor de numai 5 ani, faptă pe care acesta a recunoscut-o și a regretat-o.

Potrivit Referatului de Evaluare întocmit în cauză de Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul C.C. provine dintr-o familie dezorganizată, mama părăsindu-l la vârsta de 1 an, acesta fiind crescut de bunica paternă, iar după moartea acesteia, de tatăl său, care era o persoană violentă și consumator de alcool. Totodată, pentru a-și câștiga existența, inculpatul a muncit ca ziler pe la diferite persoane din comunitate, iar la data săvârșirii faptei era elev în casa a VII - a la Școala Generală „ V.P.„ din comuna Fărcășești; de asemenea, trebuie observat și apreciat ca atare faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că a săvârșit fapta în timpul minorității împrejurare - pierdută - în mod evident din vedere de instanța de apel !- care face incidente prevederile art. 99 alin. (3) și ale art. 109 alin. (1) C. pen.

În acest context înalta Curte apreciază că o pedeapsa de 6 închisoare aplicată inculpatului, mai ales, în condițiile executării efective într-un loc de deținere ( prevederile art. 861 C. pen. neputând fi, desigur, incidente ), este suficientă pentru reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Astfel fiind, recursul declarat de inculpat urmează a fi admis și a se casa, în parte, în sensul celor ce au precedat, decizia atacată, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 25 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia penală recurată și rejudecând reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen., de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 8 iunie 2010, la 6 aprilie 2011. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2011.