ÎCCJ, Decizia nr. 74/2011

Asupra cererii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Decizia nr. 897 din 6 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în dosarul nr. 8700/1/2010, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta Asociația A. împotriva Deciziei nr. 726 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, tot în recurs. Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, întrucât hotărârea atacată este irevocabilă, în temeiul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și nu se încadrează între hotărârile susceptibile de reformare pe calea recursului, astfel cum sunt ele prevăzute de art. 299 alin. (1) din codul menționat.

S-a mai reținut că pricina excede competenței atribuite completului de 9 judecători, reglementată prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată. La data de 13 decembrie 2010, recurenta Asociația A. a solicitat, în temeiul art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei sus-menționate, în sensul de a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, motivat de împrejurarea că, în faza recursului, intimații nu au cerut cheltuieli de judecată și de faptul că instanța nu a reținut susținerile părților în acest sens. Analizând cererea formulată, în raport cu susținerile petentei, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că se impune respingerea acesteia.

Hotărârile judecătorești irevocabile sunt o expresie a stabilității raporturilor juridice, motiv pentru care ele nu pot fi modificate ulterior sau ignorate. Îndreptarea hotărârilor, așa cum este prevăzută de art. 281 C. proc. civ., respectă acest principiu, de aceea nu se poate dispune decât pentru situațiile reglementate de textul de lege menționat. Potrivit dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

Faptul că, în speță, petenta a solicitat completarea dispozitivului unei hotărâri, în sensul de a se lua act că nu s-a formulat o anume cerere, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de textul legal precitat, care are în vedere omisiunile de pronunțare asupra cererilor deja formulate. Așa fiind, raportând soluția pronunțată în cauză la dispozițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., se reține că cererea petentei nu întrunește condițiile impuse de dispozițiile exprese și limitative ale normei legale invocate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea formulată de Asociația A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de Asociația A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 897 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.