ÎCCJ, Decizia nr. 74/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 74/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele;
Prin Decizia nr. 897 din 6 decembrie 2010,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători,
în dosarul nr. 8700/1/2010, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de
intervenienta Asociația A. împotriva Deciziei nr. 726 din 25 octombrie 2010,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători,
tot în recurs.
Instanța a reținut,
în esență, că soluția se impune, întrucât hotărârea atacată este irevocabilă,
în temeiul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și nu se încadrează între
hotărârile susceptibile de reformare pe calea recursului, astfel cum sunt ele
prevăzute de art. 299 alin. (1) din codul menționat.
S-a mai reținut că
pricina excede competenței atribuite completului de 9 judecători, reglementată
prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
La data de 13
decembrie 2010, recurenta Asociația A. a solicitat, în temeiul art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei sus-menționate, în
sensul de a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, motivat de
împrejurarea că, în faza recursului, intimații nu au cerut cheltuieli de
judecată și de faptul că instanța nu a reținut susținerile părților în acest
sens.
Analizând cererea
formulată, în raport cu susținerile petentei, cu actele și lucrările dosarului,
precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că se impune
respingerea acesteia.
Hotărârile
judecătorești irevocabile sunt o expresie a stabilității raporturilor juridice,
motiv pentru care ele nu pot fi modificate ulterior sau ignorate.
Îndreptarea
hotărârilor, așa cum este prevăzută de art. 281 C. proc. civ., respectă acest
principiu, de aceea nu se poate dispune decât pentru situațiile reglementate de
textul de lege menționat.
Potrivit
dispozițiilor art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă prin
hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere
principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate
cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după
caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date
în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.
Faptul că, în speță,
petenta a solicitat completarea dispozitivului unei hotărâri, în sensul de a se
lua act că nu s-a formulat o anume cerere, nu se încadrează în ipoteza
prevăzută de textul legal precitat, care are în vedere omisiunile de pronunțare
asupra cererilor deja formulate.
Așa fiind, raportând
soluția pronunțată în cauză la dispozițiile art. 281
2
alin. (1) C.
proc. civ., se reține că cererea petentei nu întrunește condițiile impuse de
dispozițiile exprese și limitative ale normei legale invocate.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va respinge cererea formulată de Asociația A., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca
nefondată, cererea formulată de Asociația A. privind completarea dispozitivului
Deciziei nr. 897 din 6 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
completul de 9 judecători.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.