ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4509/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4509/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor penale de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr.

1957/54/2010, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților M.I., fiul lui G. și M.;

C.O.T., fiul lui A. și A.; A.L.T., fiul lui I. și L.L., și D.S.M., fiul lui M. și

S., toți deținuți în Penitenciarul Gherla.

Pentru a

pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.

39/P/2010 din 28 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, inculpații M.I., C.O.T., D.M.B.

și A.L.T. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 7 din

Legea nr. 78/2000, iar acesta din urmă și pentru complicitate la infracțiunea

de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen., combinat

cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut

în sarcina inculpatului M.I., avocat în Baroul Dolj că a pretins și a primit la

data de 5 mai 2010 de la denunțătoml D.G.A. suma de 45.000 euro din care a

păstrat pentm sine suma de 13.000 euro în scopul de a interveni prin

intermediul inculpaților C.O.T., avocat și A.L., judecător, pe lângă judecătoml

D.M.B. pentm ca acesta să dispună judecarea în stare de libertate a numiților S.S.,

D.C. și C.M. și să le aplice o pedeapsă favorabilă.

În sarcina

inculpatului C.O.T. s-a reținut că a primit de la denunțător, prin intermediul

inculpatului M.I. suma de 32.000 euro din care a oprit pentm sine suma de

12.000 euro, iar 20.000 euro i-a dat inculpatului A.L.T. pentru a interveni pe

lângă judecătoml D.M.B. în favoarea celor trei denunțători.

La rândul

său, inculpatul A.L.T. a fost trimis în judecată pentm fapta de a fi primt de

la denunțători prin intermediul inculpatului C.O.T. suma de 20.000 euro din

care a păstrat pentm sine suma de 5000 euro, iar suma de 15.000 euro a predat-o

inculpatului D.M.B., în sarcina acestuia reținându-se că a primit suma de

15.000 euro pentru a aplica o pedeapsă mai blândă celor trei denunțători.

Inculpații M.I.,

C.O.T. și A.L.T. au fost arestați preventiv la data de 6 mai 2010, iar

inculpatul D.M.B. la data de 8 iunie 2010, reținându-se ca temeiuri ale

arestării preventive dispozițiile art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C.

proc. pen., stabilindu-se că în cauză există indicii temeinice care conduc la

presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentm care au

fost cercetați și că raportat la gravitatea faptelor, calitatea pe care

inculpați au avut-o la momentul săvârșirii lor și necesitatea desfășurării în

bune condiții a procesului penal, lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol

pentm ordinea publică.

Măsura

arestării preventive a fost prelungită prin încheierea din 28 mai 2010 a Curții

de Apel Craiova, iar după investirea Curții de Apel Craiova cu judecarea în

fond a cauzei, la data de 29 iunie 2010 s-a procedat la verificarea legalității

și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor patru inculpați, în conformitate

cu dispozițiile art. 300

1

C. proc. pen.

Astfel, în

baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen. măsura

arestării preventive a fost verificată la termenele din 2 august 2010, 8

septembrie 2010 și 19 octombrie 2010, reținându-se de fiecare dată necesitatea

menținerii în stare de arest a inculpaților.

Ca urmare a

admiterii cererii de strămutare prin încheierea nr. 1669 din 4 noiembrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7125/1/2010 s-a dispus

scoaterea cauzei de pe rolul Curții de Apel Craiova și înaintarea dosarului la

Curtea de Apel Cluj prin încheierea din 9 noiembrie 2010, iar la 30 noiembrie

2010 s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

a inculpaților, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate și nu se justifică revocarea sau înlocuirea

măsurii arestului preventiv.

S-a reținut

prin încheierea din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj că în cauză există

indicii temeinice și chiar probe care conduc la presupunerea rezonabilă că

inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, prin

declarațiile date, inculpații C.O.T. și M.I. având o poziție de recunoaștere a

feptelor reținute în sarcina lor.

S-a arătat că

față de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, cu un

impact negativ nu numai asupra imaginii justiției și a modului de exercitare a

atribuțiilor de serviciu de către avocați și magistrați dar și cu consecințe

asupra întregii ordini de drept care trebuia protejată în fața săvâririi unor

astfel de fapte, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret

pentrru ordinea publică.

S-a mai

reținut în motivarea încheierii că timpul scurs de la luarea măsurii arestării

preventive nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de dispozițiile art. 5 parag.

3 din C.E.D.O., iar față de elementele menționate mai sus, nu se impune luarea

unei alte măsuri preventive.

Împotriva

acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.I., C.O.T., A.L.T. și D.S.M.

Inculpații M.I.

și C.O.T. au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor

în stare de libertate întmcât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive nu se mai mențin întmcât s-au schimbat limitele de

pedeapsă pentm faptele pentm care au fost trimiși în judecată, nu mai pot

influența probele cauzei întmcât acestea au fost administrate și au recunoscut

faptele comise.

În subsidiar

au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.

Inculpatul A.L.T.

a invocat nulitatea relativă a încheierii de ședință, arătând că potrivit

dispozițiilor art. 305 C. proc. pen. În cauză se pronunță o singură încheiere

de dezbateri, iar în ce privește măsura arestării preventive a arătat că

judecătoml fondului s-a antepronunțat când a reținut că sunt indicii temeinice

cu privire la faptă, iar menținerea stării de arest nu se mai justifică

întrucât inculpatul nu mai poate influența probele cauzei, scopul măsurii fiind

atins.

Inculpatul D.M.B.

a solicitat revocarea măsurii arestării preventive întrucât necesită o

intervenție chirurgicală de urgență, iar temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, solicitând

înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Recursurile

declarate nu sunt fondate.

Inculpații M.I.,

C.O.T., D.M.B. și A.L.T. au fost trimiși în judecată în stare de arest pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prevăzute de art. 257 C. pen.,

combinat cu art. 6 și respectiv art. 7 din Legea nr. 78/2000, iar acesta din

urmă și pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.

26 raportat la art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.

La luarea

măsurii arestării preventive a inculpaților s-au avut în vedere temeiurile

prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., referitoare

la existența unor indicii temeinice că au săvârșit faptele pentru care au fost

cercetați și la existența pericolului concret pentru ordinea publică.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., „cînd instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării

preventive."

Astfel,

punându-se în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpaților, instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au

determinat luarea acestei măsuri se mențin.

Inculpații,

în calitatea pe care au avut-o sunt acuzați de săvârșirea unor fapte grave de

corupție, cu o influență negativă asupra imaginii justiției și a încrederii în

sistemul judiciar, a modului în care populația percepe înfăptuirea actului de

justiție și rolul avocaților și magistraților în cadrul acestui proces.

Împrejurarea

că inculpații M.I. și C.O.T. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, că sunt

arestați de 8 luni și nu mai pot influența probele ce vor fi administrate în

cauză nu constituie temeiuri noi care să justifice revocarea arestării

preventive și nici liberarea provizorie sub control judiciar.

În ce

privește inculpatul D.M.B., temeiurile care au fost avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, gravitatea deosebită a faptei

comise în calitate de magistrat, chemat să contribuie la înfăptuirea corectă a

actului de justiție prezintă pericol concret pentm ordinea publică, iar

împrejurarea că este suferind nu dovedește imposibilitatea de a fi tratat în

regim de detenție.

Pentru

aceleași considerente se mențin și temeiurile care au fost avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive a inculpatul A.L.T., lăsarea în libertate a

acestuia prezentând pericol concret pentru ordinea publică, iar în ce privește

cazul de nulitate relativă invocat în legătură cu încheierea de ședință,

critica nu poate fi primită atâta vreme cât dispozițiile art. 305 C. proc. pen.

nu limitează numărul încheierilor de ședință. Prin pronunțarea unei încheieri

separate cu privire la măsura arestării preventive a inculpaților nu s-a adus

vreo vătămare intereselor acestora, astfel că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.

Având în

vedere cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate,

urmând ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie

respinse.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpații M.I., C.O.T., A.L.T. și D.S.M. împotriva

încheierii din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori în Dosarul nr. 1957/54/2010.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care suma de câte 25 lei reprezentând onorariul

apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se

vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 13 decembrie 2010.