ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4509/2010

Asupra recursurilor penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 1957/54/2010, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților M.I., fiul lui G. și M.; C.O.T., fiul lui A. și A.; A.L.T., fiul lui I. și L.L., și D.S.M., fiul lui M. și S., toți deținuți în Penitenciarul Gherla. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 39/P/2010 din 28 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, inculpații M.I., C.O.T., D.M.B.

și A.L.T. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000, iar acesta din urmă și pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000. S-a reținut în sarcina inculpatului M.I., avocat în Baroul Dolj că a pretins și a primit la data de 5 mai 2010 de la denunțătoml D.G.A. suma de 45.000 euro din care a păstrat pentm sine suma de 13.000 euro în scopul de a interveni prin intermediul inculpaților C.O.T., avocat și A.L., judecător, pe lângă judecătoml D.M.B. pentm ca acesta să dispună judecarea în stare de libertate a numiților S.S., D.C.

și C.M. și să le aplice o pedeapsă favorabilă. În sarcina inculpatului C.O.T. s-a reținut că a primit de la denunțător, prin intermediul inculpatului M.I. suma de 32.000 euro din care a oprit pentm sine suma de 12.000 euro, iar 20.000 euro i-a dat inculpatului A.L.T. pentru a interveni pe lângă judecătoml D.M.B. în favoarea celor trei denunțători. La rândul său, inculpatul A.L.T. a fost trimis în judecată pentm fapta de a fi primt de la denunțători prin intermediul inculpatului C.O.T. suma de 20.000 euro din care a păstrat pentm sine suma de 5000 euro, iar suma de 15.000 euro a predat-o inculpatului D.M.B., în sarcina acestuia reținându-se că a primit suma de 15.000 euro pentru a aplica o pedeapsă mai blândă celor trei denunțători.

Inculpații M.I., C.O.T. și A.L.T. au fost arestați preventiv la data de 6 mai 2010, iar inculpatul D.M.B. la data de 8 iunie 2010, reținându-se ca temeiuri ale arestării preventive dispozițiile art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., stabilindu-se că în cauză există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentm care au fost cercetați și că raportat la gravitatea faptelor, calitatea pe care inculpați au avut-o la momentul săvârșirii lor și necesitatea desfășurării în bune condiții a procesului penal, lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentm ordinea publică.

Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea din 28 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, iar după investirea Curții de Apel Craiova cu judecarea în fond a cauzei, la data de 29 iunie 2010 s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor patru inculpați, în conformitate cu dispozițiile art. 300 1 C. proc. pen. Astfel, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. măsura arestării preventive a fost verificată la termenele din 2 august 2010, 8 septembrie 2010 și 19 octombrie 2010, reținându-se de fiecare dată necesitatea menținerii în stare de arest a inculpaților.

Ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin încheierea nr. 1669 din 4 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7125/1/2010 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Curții de Apel Craiova și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj prin încheierea din 9 noiembrie 2010, iar la 30 noiembrie 2010 s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate și nu se justifică revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv. S-a reținut prin încheierea din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj că în cauză există indicii temeinice și chiar probe care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, prin declarațiile date, inculpații C.O.T.

și M.I. având o poziție de recunoaștere a feptelor reținute în sarcina lor. S-a arătat că față de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, cu un impact negativ nu numai asupra imaginii justiției și a modului de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către avocați și magistrați dar și cu consecințe asupra întregii ordini de drept care trebuia protejată în fața săvâririi unor astfel de fapte, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentrru ordinea publică. S-a mai reținut în motivarea încheierii că timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de dispozițiile art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., iar față de elementele menționate mai sus, nu se impune luarea unei alte măsuri preventive.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.I., C.O.T., A.L.T. și D.S.M. Inculpații M.I. și C.O.T. au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor în stare de libertate întmcât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin întmcât s-au schimbat limitele de pedeapsă pentm faptele pentm care au fost trimiși în judecată, nu mai pot influența probele cauzei întmcât acestea au fost administrate și au recunoscut faptele comise. În subsidiar au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar. Inculpatul A.L.T. a invocat nulitatea relativă a încheierii de ședință, arătând că potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc.

pen. În cauză se pronunță o singură încheiere de dezbateri, iar în ce privește măsura arestării preventive a arătat că judecătoml fondului s-a antepronunțat când a reținut că sunt indicii temeinice cu privire la faptă, iar menținerea stării de arest nu se mai justifică întrucât inculpatul nu mai poate influența probele cauzei, scopul măsurii fiind atins. Inculpatul D.M.B. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive întrucât necesită o intervenție chirurgicală de urgență, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, solicitând înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Recursurile declarate nu sunt fondate.

Inculpații M.I., C.O.T., D.M.B. și A.L.T. au fost trimiși în judecată în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prevăzute de art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 și respectiv art. 7 din Legea nr. 78/2000, iar acesta din urmă și pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000. La luarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-au avut în vedere temeiurile prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., referitoare la existența unor indicii temeinice că au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și la existența pericolului concret pentru ordinea publică.

Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., „cînd instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive." Astfel, punându-se în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin. Inculpații, în calitatea pe care au avut-o sunt acuzați de săvârșirea unor fapte grave de corupție, cu o influență negativă asupra imaginii justiției și a încrederii în sistemul judiciar, a modului în care populația percepe înfăptuirea actului de justiție și rolul avocaților și magistraților în cadrul acestui proces.

Împrejurarea că inculpații M.I. și C.O.T. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, că sunt arestați de 8 luni și nu mai pot influența probele ce vor fi administrate în cauză nu constituie temeiuri noi care să justifice revocarea arestării preventive și nici liberarea provizorie sub control judiciar. În ce privește inculpatul D.M.B., temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, gravitatea deosebită a faptei comise în calitate de magistrat, chemat să contribuie la înfăptuirea corectă a actului de justiție prezintă pericol concret pentm ordinea publică, iar împrejurarea că este suferind nu dovedește imposibilitatea de a fi tratat în regim de detenție.

Pentru aceleași considerente se mențin și temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatul A.L.T., lăsarea în libertate a acestuia prezentând pericol concret pentru ordinea publică, iar în ce privește cazul de nulitate relativă invocat în legătură cu încheierea de ședință, critica nu poate fi primită atâta vreme cât dispozițiile art. 305 C. proc. pen. nu limitează numărul încheierilor de ședință. Prin pronunțarea unei încheieri separate cu privire la măsura arestării preventive a inculpaților nu s-a adus vreo vătămare intereselor acestora, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, urmând ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să fie respinse. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M.I., C.O.T., A.L.T. și D.S.M. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr. 1957/54/2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 25 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 13 decembrie 2010.