ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4509/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4509/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursurilor penale de față;
Examinând
actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 30 noiembrie
2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr.
1957/54/2010, în baza art. 300
2
raportat la art. 160
b
C.
proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților M.I., fiul lui G. și M.;
C.O.T., fiul lui A. și A.; A.L.T., fiul lui I. și L.L., și D.S.M., fiul lui M. și
S., toți deținuți în Penitenciarul Gherla.
Pentru a
pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.
39/P/2010 din 28 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, inculpații M.I., C.O.T., D.M.B.
și A.L.T. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de
trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 7 din
Legea nr. 78/2000, iar acesta din urmă și pentru complicitate la infracțiunea
de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 C. pen., combinat
cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.
S-a reținut
în sarcina inculpatului M.I., avocat în Baroul Dolj că a pretins și a primit la
data de 5 mai 2010 de la denunțătoml D.G.A. suma de 45.000 euro din care a
păstrat pentm sine suma de 13.000 euro în scopul de a interveni prin
intermediul inculpaților C.O.T., avocat și A.L., judecător, pe lângă judecătoml
D.M.B. pentm ca acesta să dispună judecarea în stare de libertate a numiților S.S.,
D.C. și C.M. și să le aplice o pedeapsă favorabilă.
În sarcina
inculpatului C.O.T. s-a reținut că a primit de la denunțător, prin intermediul
inculpatului M.I. suma de 32.000 euro din care a oprit pentm sine suma de
12.000 euro, iar 20.000 euro i-a dat inculpatului A.L.T. pentru a interveni pe
lângă judecătoml D.M.B. în favoarea celor trei denunțători.
La rândul
său, inculpatul A.L.T. a fost trimis în judecată pentm fapta de a fi primt de
la denunțători prin intermediul inculpatului C.O.T. suma de 20.000 euro din
care a păstrat pentm sine suma de 5000 euro, iar suma de 15.000 euro a predat-o
inculpatului D.M.B., în sarcina acestuia reținându-se că a primit suma de
15.000 euro pentru a aplica o pedeapsă mai blândă celor trei denunțători.
Inculpații M.I.,
C.O.T. și A.L.T. au fost arestați preventiv la data de 6 mai 2010, iar
inculpatul D.M.B. la data de 8 iunie 2010, reținându-se ca temeiuri ale
arestării preventive dispozițiile art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C.
proc. pen., stabilindu-se că în cauză există indicii temeinice care conduc la
presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentm care au
fost cercetați și că raportat la gravitatea faptelor, calitatea pe care
inculpați au avut-o la momentul săvârșirii lor și necesitatea desfășurării în
bune condiții a procesului penal, lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol
pentm ordinea publică.
Măsura
arestării preventive a fost prelungită prin încheierea din 28 mai 2010 a Curții
de Apel Craiova, iar după investirea Curții de Apel Craiova cu judecarea în
fond a cauzei, la data de 29 iunie 2010 s-a procedat la verificarea legalității
și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor patru inculpați, în conformitate
cu dispozițiile art. 300
1
C. proc. pen.
Astfel, în
baza art. 300
2
raportat la art. 160
b
C. proc. pen. măsura
arestării preventive a fost verificată la termenele din 2 august 2010, 8
septembrie 2010 și 19 octombrie 2010, reținându-se de fiecare dată necesitatea
menținerii în stare de arest a inculpaților.
Ca urmare a
admiterii cererii de strămutare prin încheierea nr. 1669 din 4 noiembrie 2010 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7125/1/2010 s-a dispus
scoaterea cauzei de pe rolul Curții de Apel Craiova și înaintarea dosarului la
Curtea de Apel Cluj prin încheierea din 9 noiembrie 2010, iar la 30 noiembrie
2010 s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive
a inculpaților, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun
în continuare privarea de libertate și nu se justifică revocarea sau înlocuirea
măsurii arestului preventiv.
S-a reținut
prin încheierea din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj că în cauză există
indicii temeinice și chiar probe care conduc la presupunerea rezonabilă că
inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, prin
declarațiile date, inculpații C.O.T. și M.I. având o poziție de recunoaștere a
feptelor reținute în sarcina lor.
S-a arătat că
față de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, cu un
impact negativ nu numai asupra imaginii justiției și a modului de exercitare a
atribuțiilor de serviciu de către avocați și magistrați dar și cu consecințe
asupra întregii ordini de drept care trebuia protejată în fața săvâririi unor
astfel de fapte, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret
pentrru ordinea publică.
S-a mai
reținut în motivarea încheierii că timpul scurs de la luarea măsurii arestării
preventive nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de dispozițiile art. 5 parag.
3 din C.E.D.O., iar față de elementele menționate mai sus, nu se impune luarea
unei alte măsuri preventive.
Împotriva
acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.I., C.O.T., A.L.T. și D.S.M.
Inculpații M.I.
și C.O.T. au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea lor
în stare de libertate întmcât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea
măsurii arestării preventive nu se mai mențin întmcât s-au schimbat limitele de
pedeapsă pentm faptele pentm care au fost trimiși în judecată, nu mai pot
influența probele cauzei întmcât acestea au fost administrate și au recunoscut
faptele comise.
În subsidiar
au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
Inculpatul A.L.T.
a invocat nulitatea relativă a încheierii de ședință, arătând că potrivit
dispozițiilor art. 305 C. proc. pen. În cauză se pronunță o singură încheiere
de dezbateri, iar în ce privește măsura arestării preventive a arătat că
judecătoml fondului s-a antepronunțat când a reținut că sunt indicii temeinice
cu privire la faptă, iar menținerea stării de arest nu se mai justifică
întrucât inculpatul nu mai poate influența probele cauzei, scopul măsurii fiind
atins.
Inculpatul D.M.B.
a solicitat revocarea măsurii arestării preventive întrucât necesită o
intervenție chirurgicală de urgență, iar temeiurile care au fost avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, solicitând
înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursurile
declarate nu sunt fondate.
Inculpații M.I.,
C.O.T., D.M.B. și A.L.T. au fost trimiși în judecată în stare de arest pentru
săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prevăzute de art. 257 C. pen.,
combinat cu art. 6 și respectiv art. 7 din Legea nr. 78/2000, iar acesta din
urmă și pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.
26 raportat la art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.
La luarea
măsurii arestării preventive a inculpaților s-au avut în vedere temeiurile
prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., referitoare
la existența unor indicii temeinice că au săvârșit faptele pentru care au fost
cercetați și la existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Potrivit
dispozițiilor art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., „cînd instanța
constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare
privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de
libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării
preventive."
Astfel,
punându-se în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a
inculpaților, instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au
determinat luarea acestei măsuri se mențin.
Inculpații,
în calitatea pe care au avut-o sunt acuzați de săvârșirea unor fapte grave de
corupție, cu o influență negativă asupra imaginii justiției și a încrederii în
sistemul judiciar, a modului în care populația percepe înfăptuirea actului de
justiție și rolul avocaților și magistraților în cadrul acestui proces.
Împrejurarea
că inculpații M.I. și C.O.T. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, că sunt
arestați de 8 luni și nu mai pot influența probele ce vor fi administrate în
cauză nu constituie temeiuri noi care să justifice revocarea arestării
preventive și nici liberarea provizorie sub control judiciar.
În ce
privește inculpatul D.M.B., temeiurile care au fost avute în vedere la luarea
măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, gravitatea deosebită a faptei
comise în calitate de magistrat, chemat să contribuie la înfăptuirea corectă a
actului de justiție prezintă pericol concret pentm ordinea publică, iar
împrejurarea că este suferind nu dovedește imposibilitatea de a fi tratat în
regim de detenție.
Pentru
aceleași considerente se mențin și temeiurile care au fost avute în vedere la
luarea măsurii arestării preventive a inculpatul A.L.T., lăsarea în libertate a
acestuia prezentând pericol concret pentru ordinea publică, iar în ce privește
cazul de nulitate relativă invocat în legătură cu încheierea de ședință,
critica nu poate fi primită atâta vreme cât dispozițiile art. 305 C. proc. pen.
nu limitează numărul încheierilor de ședință. Prin pronunțarea unei încheieri
separate cu privire la măsura arestării preventive a inculpaților nu s-a adus
vreo vătămare intereselor acestora, astfel că nu sunt întrunite condițiile
prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.
Având în
vedere cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este
legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate,
urmând ca în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie
respinse.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondate recursurile declarate de inculpații M.I., C.O.T., A.L.T. și D.S.M. împotriva
încheierii din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
penală și de minori în Dosarul nr. 1957/54/2010.
Obligă
recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat din care suma de câte 25 lei reprezentând onorariul
apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se
vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică azi 13 decembrie 2010.