ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 614/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 36 din 16 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 609/421/2008, a dispus, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 278/2000, condamnarea inculpatului M.C.G. la pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (3 fapte). În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ( trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen.

cu aplicarea art. 258 C. pen., instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate S.C.G. În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare. A aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege, b) și c) C. pen. A obligat inculpatul la restituirea sumei de 10000 Euro către partea vătămată S.C.G. În conformitate cu art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a dispus ca inculpatul să restituie părții vătămate T.M., suma de 6000 Euro. În baza art. 257 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 500 Euro, nesolicitată de denunțătorul P.C.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei M.(C).M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate S.C.G. A obligat inculpatul M.C.G., la 10.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași nr. 67/D/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a părții vătămate S.C.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat, fiind arestat preventiv, începând cu data de 20 aprilie 2007 când a fost asistat de avocații M.C.T., C.R. și inculpatul M.C.G. Urmare discuțiilor purtate relativ la probatoriul ce se impunea a fi administrat în dosarul nr. 67/D/P/2006, inculpatul M.C.G. a aflat că partea vătămată S.C.G. este titularul contului nr. deschis la BRD, unde a depus la 22 martie 2007, suma de 16.000 Euro. Partea vătămată S.C.G., a solicitat inculpatului M.C.G. să-i asigure prezența în arest a unui notar care să întocmească o procură legalizată pentru a retrage din cont restul sumei din care urmează să plătească onorariul apărătorilor, restul sumei fiind destinată membrilor familiei sale.

Inculpatul M.C.G. a fost de acord cu propunerea părții vătămate, promițându-i că va lua legătura cu un notar public în scopul încheierii procurii. La data de 04 mai 2007, în timp ce la Tribunalul Iași se judeca o cerere de revocare a măsurii arestării preventive, inculpatul M.C.G. i-a dat părții vătămate – aflată în stare de arest preventiv – să semneze un formulat intitulat „ordin de plată în valută”, completând în prealabil, toate rubricile, mai puțin cele referitoare la numărul contului său și al părții vătămate. Acest formular a fost prezentat părții vătămate alături de mai multe înscrisuri, astfel că partea vătămată nu are posibilitatea reală de a vedea conținutul înscrisului dar fiind întrebat inculpatul despre acest fapt, acesta a spus că partea vătămată a semnat o împuternicire pentru avocatul M.L.C.

În aceeași zi, inculpatul M.C.G. a deschis la BRD – agenția A. Panu, contul său nr. , operațiunea fiind efectuată de către inculpata M.M., aceasta devenind prin căsătoria încheiată în 2007, cumnata inculpatului. Ordinul de plată în valută completat de inculpatul M.C.G. și semnat de titularul contului – partea vătămată S.C.G. – care autoriza efectuarea de către BRD a transferului sumei de 11579 Euro din acest cont în contul inculpatului, a fost prezentat apoi inculpatei M.M. care a efectuat operațiunea la ora 13,21, după care inculpatul a retras din contul personal suma de 11.500 Euro. Conform adresei nr. 253 din 12 iulie 2007 emisă de BRD, accesul la un cont deschis – persoane fizice – poate avea titularul contului, împuternicitul desemnat de titular la deschiderea contului său, o persoană mandatată de titular pe baza unei procuri autentice precum și moștenitorii titularului, în caz de deces, pe baza certificatului de moștenitor.

În condițiile în care la data de 04 mai 2007, când au fost retrași banii din cont, partea vătămată S.C.G., era arestată, nefiind desemnată o persoană împuternicită să ridice banii din contul său, singura modalitate în care se putea retrage era aceea de transfer valută de către o persoană mandatată prin procură autentică de către titular. În acest sens a dorit să procedeze partea vătămată când i-a solicitat inculpatului să-i înlesnească prezența unui notar la locul de deținere pentru întocmirea unei procuri autentice.

Inculpatul nu a mai dat curs acestei solicitări dar având asupra sa ordinul de plată, completat personal și semnat de partea vătămată, s-a prezentat la BRD – agenția A.Panu – a prezentat înscrisul inculpatei M.M., care nerespectând normele băncii, în lipsa titularului sau a împuternicitului acestuia și fără a solicita inculpatului M.C.G., o procură autentică, a efectuat operațiunea de transfer a sumei de 11.579 Euro din contul părții vătămate S.C.G., în contul său. În aceeași zi, inculpatul i-a adus la cunoștință concubinei părții vătămate – martora C.C. – că a retras banii din cont, ascunzându-i însă modalitatea și că suma de 7000 Euro a dat-o angajaților băncii pentru a putea face operațiunea, astfel că a mai rămas cu 4000 Euro din care 1500 reprezintă onorariul său, alți 1500 Euro reprezintă taxe ce se impuneau a fi efectuate, iar restul de 1000 Euro i-a înmânat-o concubinei părții vătămate.

Martora C.C. și sora părții vătămate, i-au comunicat telefonic acesteia, despre modalitatea la care a recurs inculpatul iar ulterior i s-a solicitat restituirea sumei retrase fără acordul său din cont, dar întrucât nu a reușit să intre în posesia banilor a formulat plângere la parchet împotriva inculpatului M.C.G. Inculpatul M.C.G., în afara contractului de asistență juridică încheiat cu partea vătămată S.C.G., a încheiat un alt contract de asistență juridică cu membrii familiei acestuia – T.L. – mama părții vătămate S.V. – tatăl părții vătămate Ș. și a fratelui acestuia, S.I. Se reține că S.C.G. cumpărase în numele mamei sale, un imobil în județul Iași, asupra căruia s-a instituit, prin ordonanța nr. 67/P/2006 din 20 aprilie 2007 sechestru asigurător, solicitându-se ridicarea inscripției ipotecare și înscrierea în registrul de carte funciară.

La sfârșitul lunii aprilie 2007, inculpatul M.C.G. a luat legătura cu martora C.C., concubina lui S.C.G., întâlnindu-se cu aceasta și cu S.A.L., cărora le-a solicitat suma de 6000 Euro pentru a „o scoate din dosar” pe mama acestora, T.L. La data de 30 aprilie 2007, martora T.M. s-a deplasat împreună cu martorele C.C. și S.A.L., la cabinetul inculpatului M., acesta afirmând că suma de 6000 Euro trebuie să o dea persoanelor care „aveau dosarul în lucru”, fără a menționa vreun nume sau vreo calitate, stabilind să primească banii până la data de 3 mai 2007. În dimineața zilei de 3 mai 2007, martorele T.M., S.A.L. și C.C., după ce au făcut rost de bani, s-au întâlnit cu inculpatul M.C.G. la Tribunalul Iași, stabilind de comun acord, să meargă la cabinetul său, o rudă și respectiv avocat S.C.D.

Acesta i-a dat inculpatului suma de 6000 Euro într-un plic obișnuit, iar inculpatul, după ce i-a înmânat, i-a așezat în două plicuri de câte 3000 Euro, explicând că procedează după cum trebuie să-i dea mai departe. După ce a ieșit din biroul inculpatului, martorul S.C.D. i-a dat telefon concubinei sale și i-a povestit cum s-a întâmplat. Ulterior datei de 3 mai 2007, constatând că nu a fost admisă nici cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului S.C.D. și nici nu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei T.L., martora T.M. l-a căutat pe inculpatul M.C.G. care i-a spus că o va contacta, banii nefiindu-i însă restituiți.

În vara anului 2006, P.C., conducător auto la SC „E.V.” SRL Iași, s-a deplasat în Italia cu autoturismul Opel Vectra înmatriculat sub nr. Când a ajuns pe teritoriul Ungariei, într-o benzinărie a fost oprit de un echipaj al Gărzii Vamale, cu unul dintre aceștia având o altercație pentru care autoritățile ungare au efectuat cercetări sub aspectul infracțiunii de ultraj. În luna iulie 2007, mama lui P.C. a fost citată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 2606-II/5/2007 având ca obiect, recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțată în străinătate”, aducându-i-se la cunoștință faptul că autoritățile judiciare ungare au dispus începerea urmăririi penale față de P.C. și aplicarea unei mustrări.

Fără să cunoască soluția dată de autoritățile judiciare ungare, denunțătorul P.C. a luat legătura cu inculpatul M.C.G. – anterior l-a contactat pentru a-i asigura asistență juridică într-o cauză civilă – rugându-l să meargă la parchet pentru a se interesa despre motivul citării sale. Denunțătorul ținea legătura cu inculpatul prin telefon iar acesta i-a transmis, prin intermediul martorului B.C.C., că problema sa este destul de gravă și că ar fi bine să nu meargă prin oraș atunci când se va întoarce din Italia. La data de 28 august 2007, când denunțătorul P.C., s-a întors în țară, a luat legătura cu inculpatul M.C.G., care i-a spus că problema lui poate fi rezolvată doar prin intermediul unei persoane care lucra la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În ziua următoare – 29 august 2007 – la solicitarea inculpatului, martorul B.C.C. l-a căutat pe denunțătorul P.C. și s-au întâlnit toți trei, în jurul orelor 21,00. Discuțiile dintre denunțătorul P.G. și inculpatul M.C.G., s-au purtat în mașina acestuia din urmă, de față fiind și martorul B.C.C. Inculpatul i-a spus că dosarul său se află în instrumentare la procurorul M.C., afirmând că în seara de 29 august 2007 trebuia să-i dea suma de 1.500 Euro și încă 1000 Euro trebuie să-i dea colegului de birou al procurorului. De asemenea, i-a spus că suma de 500 Euro reprezintă comisionul său. Denunțătorul a fost de acord să plătească banii pentru a obține o soluție favorabilă, însă neavând decât 1500 Euro i-a cerut inculpatului să-i mai acorde o oră, timp în care a împrumutat bani de la mai multe persoane, până la 3000 Euro.

În ziua de 30 august 2007, inculpatul M.C.G. l-a contactat telefonic pe denunțător cu care s-a întâlnit la cabinetul său, unde i-a fost înmânată copia ordonanței de aplicare a sancțiunii cu mustrare de către autoritățile ungare, în limba maghiară și traducerea autorizată în limba română. Înscrisurile fuseseră remise avocatului M.L. în ziua de 28 august 2007, în calitate de împuternicit al denunțătorului P.C., astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 2606/II/5/2007 întocmit de procurorul cauzei. În aceeași zi, denunțătorul a plecat cu autocarul în Italia, fiind însoțit și de martorul B.C., astfel că, verificând înscrisurile primite de la inculpat și-a dat seama că a fost indus în eroare și că suma de 2500 Euro a rămas în posesia acestuia.

Până la data audierii inculpatului, denunțătorul P.C. a reușit să recupereze o parte din bani, nefiind recuperată suma de 500 Euro. Cu ocazia primei declarații date la parchet, inculpatul M.C.G. a susținut că partea vătămată S.C.G. îi datora suma de 10.000 Euro, bani pe care i-ar fi împrumutat în 2007 în prezența colegului său M.L.C. și a prietenei sale – P.M., aceasta din urmă garantând împrumutul cu o cantitate mare de bijuterii. Aceștia au fost audiați ca martori, confirmând inițial versiunea inculpatului, dar ulterior s-a stabilit că declarațiile sunt mincinoase fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 260 C. pen. Cu privire la inculpații M.L.C.

P.M., la data de 17 decembrie 2008, când au fost audiați de instanță, au dat declarații de retragere a mărturiilor din cursul urmăririi penale, astfel că în temeiul art. 38 C. pen., cauza a fost disjunsă iar prin sentința penală nr. 203 din 17 decembrie 2008 s-a dispus încetarea procesului penal conform art. 1 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. și art. 260 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond administrând probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a reținut ca fiind dovedite infracțiunile de trafic de influență respectiv infracțiunea de înșelăciune iar în ceea ce privește infracțiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanei (pentru inculpata M.M.) s-a reținut că se impune încetarea procesului penal conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. pen., în raport de modificările aduse prin Legea nr. 58/19 martie 2009 care obligă procurorul să cheme partea vătămată și să întrebe dacă formulează plângere prealabilă împotriva inculpatului M.C.G.

respectiv M.M. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești, solicitând casarea hotărârii și în rejudecare condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu respectiv abuz în serviciu și majorarea pedepsei aplicate inculpatului M.C.G. În motivele scrise se reține că procurorul de caz a apreciat faptele ca fiind circumscrise dispozițiile art. 246 C. pen. respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. și ca atare nu era obligat și nici nu putea face aplicarea dispozițiilor art. 286 C. proc. pen.

Pe de altă parte, deși în motivele scrise de recurs se arată că plângerea formulată de partea vătămată S.C.G., la data de 25 mai 2007 satisface condițiile unei plângeri prealabile, în susținerea orală, procurorul a arătat că această plângere nu îndeplinește cerințele legii și ca atare nu poate fi considerată o plângere prealabilă. În motivele scrise de recurs s-a solicitat așadar, condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea de abuz în serviciu și pentru inculpatul M.C.G., majorarea pedepselor. În susținerea orală, procurorul de ședință a solicitat în principal casarea sentinței și în rejudecare, condamnarea inculpatului M.C.G., pentru toate infracțiunile reținute în actul de sesizare și majorarea pedepsei.

De asemenea, a solicitat disjungerea cauzei în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a proceda la citarea părții vătămate în scopul de a-și manifesta voința în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a inculpaților M.C.G. și M.M. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din Legea nr. 58/2008. Recurentul inculpat M.C.G. a solicitat casarea sentinței și în rejudecare achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. A solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere și aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.

În drept, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, cauza, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și art. 3, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Din analiza probelor administrate în cauză, Înalta Curte reține în esență, următoarea stare de fapt: 1. Inculpatul M.C.G. este avocat în cadrul Baroului Iași având drept de a pune concluzii la judecătorie, tribunal și curte de apel. În virtutea acestei calități, inculpatul a încheiat un contract de asistență juridică cu partea vătămată S.C.G. care era arestat în dosarul nr. 67/D/P/2006 al Serviciului Teritorial Iași – D.I.I.C.O.T.

și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Urmare mai multor discuții pe care le-a purtat cu partea vătămată în dosarul arătat, inculpatul a luat la cunoștință faptul că partea vătămată este titularul unui cont deschis la BRD – Groupe Societe Generale, pentru suma de 16.000 Euro. Partea vătămată i-a solicitat inculpatului M.C.G. să ia legătura cu un notar care era dispus să se prezinte la locul de deținere în vederea întocmirii unei procuri speciale pentru a se putea retrage banii din cont, urmând să folosească o parte pentru plata onorariilor avocaților săi iar restul sumei era destinată membrilor familiei sale.

Deși inculpatul a promis că va lua legătura cu un notar, nu a făcut nici un demers în acest sens iar la data de 04 mai 2007, în timp ce la Tribunalul Iași se examina cererea părții vătămate de revocare a măsurii arestării preventive, inculpatul i-a dat acesteia să semneze un formular intitulat „ordin de plată în valută” pe care l-a completat la toate rubricile cu excepția numărului de cont al său și al părții vătămate. Înscrisul a fost predat părții vătămate împreună cu mai multe hârtii astfel că aceasta nu a avut reprezentarea că semnează un ordin de plată ci dimpotrivă că a semnat o împuternicire pentru al doilea apărător al său, avocatul M.L.C. Fiind în posesia ordinului de plată obținut, prin mijloace dolosive de la partea vătămată, inculpatul s-a deplasat la B.R.D.

– Agenția A. Panu Iași, unde își avea cont deschis partea vătămată și și-a deschis propriul său cont, fiind ajutat de inculpata M.M., angajată la BRD. Ordinul de plată în valută completat de inculpatul M.C.G. și semnat de titularul contului care autoriza efectuarea de către bancă a transferului sumei de 11.579 Euro, a fost predat inculpatei M.M. care a efectuat operațiunea de transfer la ora 13,21, banii fiind folosiți de inculpat în interes propriu, mai puțin suma de 1000 Euro ce a fost dată concubinei părții vătămate. Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor C.C. și S.A.L. precum și înscrisurile emise de bancă prin care se arată procedura ce trebuia respectată pentru transferul unor sume de bani din contul unei persoane în contul altei persoane.

Astfel, din adresa nr. 253 din 12 iulie 2007 a BRD – Groupe Societe Generale – rezultă că accesul la un cont deschis la această bancă – persoane fizice – îl poate avea titularul contului, în lipsa acestuia o persoană împuternicită de titular la deschiderea contului său sau o persoană mandatată de titular pe baza unei procuri autentice. Această din urmă modalitate a fost discutată de partea vătămată și inculpat care trebuia să întreprindă demersurile necesare pentru a facilita prezența la locul de detenție, a unui notar care să întocmească o procură legalizată. Inculpatul, profitând de starea de detenție a părții vătămate și în deplină cunoștință de cauză, i-a dat acestuia, la instanță, să semneze mai multe hârtii printre care se afla și un ordin de plată completat, mai puțin numărul de cont al părții vătămate dar pe care inculpatul îl aflase anterior în cadrul vizitelor pe care le-a efectuat în arest și a discuțiilor purtate cu partea vătămată.

Din declarațiile martorilor C.C. și S.A.L., cu care se întâlnise la cabinetul său, inculpatul le-a adus la cunoștință că a retras din cont suma de 11.000 Euro – fără a le informa asupra modalității adoptate – din care suma de 7000 Euro a dat-o unor angajați ai băncii pentru a putea face operațiunea, 1500 Euro reprezintă onorariul său, 500 Euro taxe, iar suma de 1000 Euro le-a fost înmânată celor două martore. Acestea au luat legătura telefonic cu partea vătămată S.C.G. care le-a spus că au fost înșelate, în condițiile în care inculpatul nu s-a prezentat la locul de deținere cu un notar pentru a întocmi procura legalizată și nici nu l-a împuternicit pe inculpat să retragă banii din cont. Retragerea banilor din contul părții vătămate a fost posibilă datorită activității culpabile a inculpatei M.M.

- aflată în situație de rudenie cu inculpatul – care nu a respectat metodologia bancară, fiind de acord cu transferul banilor dintr-un cont în altul în condițiile în care această operațiune nu a fost stabilită de titularul contului și nici de celelalte persoane enumerate de bancă. Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. Nu poate fi însușită cererea formulată de inculpat în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere, în condițiile în care din probe a rezultat, în mod evident, inducerea în eroare a părții vătămate prin manopere dolosive.

2. Inculpatul M.C.G. a încheiat un contract de asistență juridică cu membrii familiei Ș., respectiv cu T.L. (mama părții vătămate Ș.), S.V. – tatăl și S.I. – fratele acestuia. Din probele administrate rezultă că S.C.G. i-a cumpărat mamei sale un imobil în localitatea Horpaz comuna Miroslava, județul Iași, asupra căruia s-a instituit, prin ordonanța dată de procuror în dosarul nr. 67/D/P/2006, sechestru asigurator. Din declarațiile martorei C.C. rezultă că inculpatul, în cursul lunii aprilie 2007, a luat legătura cu aceasta și cu S.A.L., cărora le-a solicitat suma de 6000 Euro pentru a se obține o soluție favorabilă în dosar față de T.L. Martora T.M., împreună cu martorele C.C. și S.A.L. s-au deplasat la cabinetul inculpatului care le-a spus că suma de 6000 Euro trebuie împărțită la persoanele care „aveau dosarul în lucru”.

După discuția cu inculpatul, denunțătorii au făcut rost de banii solicitați pe care i-au dat martorului S.C. care urma să se întâlnească cu inculpatul la cabinetul său. Banii au fost remiși inculpatului într-un plic alb obișnuit, după care acesta i-a împărțit, punându-i în două plicuri a câte 3000 Euro, explicându-i că procedează în această manieră deoarece trebuie să-i dea mai departe. După ce a dat banii, martorul S.C. a sunat-o pe concubina sa și i-a spus cum a procedat. Ulterior s-a constatat că nu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui T.L., fiind de asemenea respinsă cererea de punere în libertate a inculpatului S.C.G., cercetat în același dosar. Împrejurările comiterii faptei rezultă din declarațiile martorilor audiați și din declarațiile inculpatului din care rezultă că, în mod repetat a contactat-o telefonic pe martora T.M.

și C.C. pentru a le convinge că le va restitui banii dacă S.C.G. își va retrage plângerea formulată împotriva sa. În condițiile în care inculpatul a solicitat bani de la denunțători, afirmând că are influență asupra procurorului care instrumentează cauza, putând să obțină o soluție favorabilă pentru învinuita T.L., faptele acestuia realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. 3. Cea de-a treia infracțiune a fost săvârșită de inculpat în cursul anului 2006 când a fost contactat de denunțătorul P.C. – acesta îl cunoștea pe inculpat întrucât îi asigurase anterior asistență juridică într-o cauză civilă – solicitându-i să se intereseze care a fost motivul pentru care mama sa a fost citată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 11370/1528/AJI/2007.

Inculpatul a luat la cunoștință faptul că împotriva denunțătorului P.C., autoritățile ungare – datorită unui incident pe care acesta l-a avut pe teritoriul acestui stat – au început urmărirea penală aplicându-i acestuia sancțiunea mustrării, fiind necesar a-i fi înaintate actele întocmite precum și traducerea acestora în limba română. Deși inculpatul știa soluția dispusă de autoritățile străine i-a transmis denunțătorului, prin intermediul martorului B.C. că la întoarcerea din Italia, ar fi bine să nu iasă din oraș deoarece problema sa este una gravă. În data de 29 august 2007, la solicitarea inculpatului, martorul B.C.C. l-a căutat pe denunțătorul P.C. și s-au întâlnit toți trei, după orele 21,00 în județul Iași.

Discuțiile au fost purtate în autoturismul inculpatului care i-a spus denunțătorului că dosarul său se află în lucru la procurorul M.C., căruia, pentru a i se da o soluție favorabilă trebuie să-i dea suma de 1500 Euro, iar suma de 1000 Euro trebuie dată în același scop, colegului de birou al magistratului. De asemenea, i-a cerut denunțătorului și suma de 500 Euro reprezentând onorariul său. Denunțătorul a fost de acord să plătească, fiindu-i dată în aceeași seară suma de 1500 Euro, urmând ca restul să fie dați a doua zi. În 30 august 2007, inculpatul l-a sunat pe denunțător, s-au întâlnit la cabinetul său unde i-a înmânat copia ordonanței de aplicare a sancțiunii mustrării dispusă de autoritățile ungare.

Înscrisurile fuseseră remise avocatului M.L. în ziua de 28 august 2007, în calitate de împuternicit a denunțătorului P.C., astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit de procuror. Denunțătorul P. a împrumutat de la martorul P.R. suma de 1000 Euro pe care i-a dat-o inculpatului. În aceeași zi denunțătorul împreună cu martorul B. au plecat în Italia și după lecturarea ordonanței și-au dat seama că inculpatul i-a indus în eroare, astfel că luând legătura cu inculpatul, i-a cerut restituirea banilor. Declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, inclusiv în fața instanței de recurs, coroborate cu înscrisurile emise de autoritățile ungare din care rezultă că denunțătorului i se aplicase doar o mustrare, dovedesc, dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatului.

Acesta a pretins și primit bani în contextul în care a afirmat că trebuie să-i dea magistratului procuror care instrumentase cauza, dar și colegului său de birou, fapta sa realizând elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. În atare condiții, criticile inculpatului invocate în recurs sunt nefondate, sentința pronunțate de Curtea de Apel fiind legală. În ceea ce privește aspectul de nelegalitate invocat de procuror privind greșita încetare a procesului penal pentru inculpații M.C.G. și M.M. - pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanei respectiv abuz în serviciu – Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din probele administrate rezultă că faptele au fost comise de inculpații M.C.G.

și M.M., în cursul lunii august 2007, acesta constând în aceea că inculpatul M. a determinat-o pe inculpata M.M. să încalce normele bancare și să dispună transferarea sumei de 11.579 Euro în contul inculpatului. Urmărirea penală a fost începută la data de 10 iulie 2007 (f.4-5 d.u.p.) iar sesizarea instanței s-a dispus la data de 08 aprilie 2008. Între momentul începerii urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpaților, a intrat în vigoare Legea nr. 58 din 19 martie 2009 pentru completarea art. 258 C. pen. Potrivit art. 1 alin. (2) din lege, „în cazul prevăzut la alin. (1), pentru faptele prevăzute la art. 246, art. 247 și art. 250 alin. (1)-(4), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția celor care au fost săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. (3) C. pen.

De asemenea, dispozițiile art. 286 C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, în alin. (2) al textului arătându-se că „dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere”. Dispozițiile alin. (2) ale aceluiași text – care prevedeau o soluție similară pentru instanța de judecată – au fost abrogate. Cât privește termenul de introducere a plângeri, acesta este de 2 luni și curge din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul. Spre deosebire de aplicarea în timp a normelor de drept penal, unde pe baza principiului activității există și situații în care se aplică principiile retroactivității respectiv ultraactivității (art. 10-17 C. proc.

pen.), Codul de procedură penală nu cuprinde nici o prevedere de principiu referitoare la aplicarea în timp a normelor de drept procesual penal, devenind operant principiul activității, potrivit căruia normele procesual penale se aplică între momentul intrării în vigoare și momentul încetării acțiunii lor, fiind aplicabil principiul tempus regit actum. În ceea ce privește valabilitatea actelor procesuale și consecința nerespectării termenului prevăzut de lege, pentru efectuarea acestora, se impune a fi reținut – sub primul aspect – că orice act procesual trebuie să îndeplinească două condiții de fond și anume: să fie efectuat de organul judiciar competent sau de persoana abilitată prin lege și să cuprindă manifestarea de voință de a produce efectele juridice pe care le are în vedere legea pentru acel act procesual.

În cazul plângerii prealabile, aceasta nu poate fi introdusă decât de persoana vătămată personal sau prin mandatar special, și nu mai târziu de 2 luni de la data de la care persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul. Sub cel de-al doilea aspect, atunci când un drept procesual nu este exercitat în termenul imperativ prevăzut de lege, intervine decăderea titularului din acest drept, ceea ce îl împiedică să-l mai exercite după expirarea termenului. În cauza dedusă judecății, în condițiile în care persoana vătămată era o instituție privată de utilitate publică – BRD nefiind o instituție publică – iar funcționarii acesteia nu sunt funcționari publici, procurorul avea obligația, ca urmare a modificărilor survenite prin Legea nr. 58/2008, să cheme persoana vătămată și să întrebe dacă formulează plângere prealabilă împotriva inculpaților M.C.G.

și M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., respectiv instigare la abuz în serviciu. Procurorul era obligat să cheme persoana vătămată, atâta timp cât legea a intrat în vigoare între momentul începerii urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpaților și atâta timp cât încadrarea juridică dată de procuror este provizorie, instanța fiind ținută doar de faptele reținute în actul de sesizare nu și de încadrarea juridică. date acestora. În aceste condiții este lipsită de fundament susținerea parchetului în sensul că procurorul a caz a apreciat că persoana vătămată este o instituție publică și ca atare nu era necesară plângerea prealabilă, interpretarea fiind greșită în raport cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 58/2008, respectiv art. 147 C. pen.

Această condiție nu putea fi acoperită în cursul judecății dat fiind faptul că se depășise termenul de 2 luni în care persoana vătămată putea să formuleze plângere prealabilă împotriva celor doi inculpați. Pe de altă parte, dispozițiile art. 286 alin. (2) C. pen. au fost abrogate prin aceeași lege. Așa fiind, instanța de fond în mod corect a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, astfel încât critica parchetului este nefondată și ca atare nu poate fi însușită de instanța de recurs. Nefondată este și critica ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei. Instanța de fond a evaluat în mod corespunzător împrejurările comiterii faptelor care reflectă gradul de pericol social concret al acestora dar și datele personale ce-l caracterizează pe inculpatul M.C.G., astfel că aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție este de natură a atinge scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul M.C.G., împotriva sentinței penale nr. 36 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești. Văzând și dispozițiile art. 189 – 192 C. proc. pen., PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpatul M.C.G. împotriva sentinței penale nr. 36 din 16 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată M.(C)M. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2012.