ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3004/2012

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 17 din 24 ianuarie 2012 a Tribunalului Brăila, în baza art.

257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.G., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, faptă comisă în

perioada aprilie - mai 2010.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost

condamnat inculpatul P.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență, faptă comisă în luna iunie 2010.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise

inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen., în

referire la art. 256 alin. (2) C. pen. și decizia nr. 59/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, s-au respins cererile de

constituire de parte civilă a cumpărătorilor de influență T.S. și S.R.

S-a dispus confiscarea în folosul statului,

de la inculpatul P.G. a următoarelor sume:

- 500 euro în echivalent RON, corespunzător

lunii aprilie 2010;

- 300 euro în echivalent RON, corespunzător

lunii mai 2010;

- 2.000 RON, sume pretinse și primite în

mod repetat de la T.S. în perioada aprilie - iunie 2010, pentru a-i facilita obținerea

de la Primăria Brăila a unui teren în vederea construirii unei case;

- 600 euro în echivalent RON corespunzător

datei de 17 iunie 2010, sumă primită de la S.R. pentru a-i facilita obținerea de

la Primăria Brăila a unei locuințe tip ANL.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1379/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Brăila, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.

5003/113/2011, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a

inculpatului P.G., pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute

de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv

art. art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se

că inculpatul în perioada aprilie - iunie 2010 a promis cumpărătorilor de influență

T.S. și S.R., prezentându-se ca fiind o persoană cu influență printre salariații

Primăriei Brăila, că le facilitează obținerea unui teren intravilan pentru construirea

unei case și respectiv a unei locuințe de tip ANL, pretinzând și primind în mai

multe rânduri suma totală de 1.400 euro în monedă națională și suma totală de 2.000

RON.

În faza actelor premergătoare inculpatul

a recunoscut în totalitate faptele comise, iar apoi după începerea urmăririi penale

s-a sustras, nemaiputând fi ascultat și nefiindu-i prezentat materialul de urmărire

penală, conduită pe care a adoptat-o și în faza cercetării judecătorești.

În cursul urmăririi penale au fost administrate

probe prin următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate,

declarațiile martorilor și declarația inculpatului înainte de începerea urmăririi

penale.

Cumpărătorii de influență T.S. și S.R.

s-au constituit părți civile cu sumele avansate inculpatului pentru a cumpăra influența.

În faza cercetării judecătorești s-a procedat

la audierea cumpărătorilor de influență și a martorilor.

În cursul judecății nu s-a procedat la

audierea inculpatului întrucât acesta s-a sustras și nu s-au administrat noi probe

în afara readministrării celor de la urmărirea penală potrivit principiului administrării

nemijlocite a probelor și nu au fost depuse acte în circumstanțiere în lipsa inculpatului.

Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, instanța

a reținut aceeași situație de fapt ca aceea avută în vedere prin rechizitoriu, apreciind

că, în drept, fapta inculpatului P.G. de a pretinde și primi, în primăvara anului

2010, în lunile aprilie - mai, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod

repetat, de la T.S. suma totală de 800 euro în echivalent RON la data predării,

precum și alte sume mărunte în RON, bunuri precum pește și alte servicii, toate

în valoare de 2.000 RON, făcându-i să creadă că are influență pe lângă funcționarii

din cadrul Consiliului Local Municipal însărcinați cu analizarea și aprobarea cererilor

formulate în baza Legii nr. 15/2003, în sensul de a-i determina să îi atribuie un

teren intravilan, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de influență în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a se prezenta

drept o persoană cu influență asupra funcționarilor Consiliului Municipal Brăila

însărcinați cu repartizarea locuințelor, de a pretinde în ziua de 16 iunie 2010

și primi în ziua de 17 iunie 2010, de la cumpărătorul de influență S.R. suma de

600 euro în echivalent RON, pentru a-i facilita acestuia obținerea unei locuințe

tip ANL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că cele două infracțiuni reținute

în sarcina inculpatului sunt în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C.

pen., întrucât a săvârșit faptele înainte să fie condamnat pentru vreuna din ele,

text ce urmează să fie aplicat în cauză împreună cu prevederile art. 34 lit. b)

C. pen. privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni săvârșită de

persoana fizică.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul

a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe.

Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția

inculpatului au fost dovedite, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea cuantumului pedepselor,

instanța, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere criteriile generale de individualizare

a pedepsei, și anume: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă

fixate în partea specială a C. pen. pentru această infracțiune, gradul de pericol

social concret al faptelor comise, determinat atât de modul de producere, cât și

de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana infractorului, de conduita

acestuia, de cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța a avut în vedere, de asemenea,

faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală și la audiere, în

faza actelor premergătoare, a recunoscut faptele comise.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie,

instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, nerespectarea dispozițiilor legale

privind activități de interes public, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului

duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură

electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deși în art. 71 C. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 278/2006, se prevede că drepturile prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) - c) C. pen. se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa

detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, este de observat că potrivit

art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de

Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile

omului și sunt mai favorabile decât legile interne.

Așadar, atâta timp cât săvârșirea infracțiunilor

de trafic de influență nu au legătură cu vreo profesie, funcție ori activitate desfășurată

de inculpat, instanța a considerat că, indiferent de durata pedepsei și de natura

infracțiunii care a atras-o nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de

art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a arătat că vor rămâne neinterzise drepturile

prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., în condițiile art. 8 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului privitor la asigurarea respectului față de viața de familie.

La pronunțarea unei astfel de soluții instanța

a avut în vedere Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea Europeană

a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab contra României, publicată în M.

Of. nr. 484/08.06.2005, prin care Statul Român a fost condamnat la plata de despăgubiri

către reclamantul Sabou pentru încălcarea dreptului său la respectarea vieții de

familie reglementat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin

interzicerea automată, cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei

închisorii a drepturilor sale părintești.

În ceea ce privește modalitatea concretă

de executare a pedepsei aplicate, instanța a apreciat că scopul pedepsei nu poate

fi atins decât prin privare de libertate, având în vedere numărul actelor materiale,

pericolul social al faptelor comise, valoarea sumelor pretinse și împrejurarea că

inculpatul se sustrage urmării penale.

Cu privire la sumele primite de inculpat

cu titlu de preț al influenței, instanța a reținut că acestea urmează a fi confiscate

în baza art. 257 alin. (2) C. pen. potrivit căruia „dispozițiile art. 256 alin.

(2) se aplică în mod corespunzător”, iar potrivit art. 256 alin. (2) C. pen. „banii,

valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă nu se găsesc, condamnatul

este obligat la plata echivalentului lor în bani.”

Împotriva acestei sentințe, a declarat

apel peste termen, inculpatul P.G., susținând că nici organul de urmărire penală

și nici instanța de fond nu i-au comunicat acte de procedură, respectiv citațiile,

astfel că a fost privat de orice drept la apărare sau cale de atac, sens în care

a solicitat admiterea apelului pentru a-și formula apărări și a-și dovedi nevinovăția.

Prin decizia penală nr. 132/A din data

de 05 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins apelul ca tardiv.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut

conform art. 365 alin. (1) C. proc. pen., partea care a lipsit atât la toate termenele

de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai

târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a

începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.

Din adresa din 05 martie 2012 emisă de

Serviciul de Investigații Criminale - Biroul de Urmăriri din cadrul Inspectoratului

de Poliție Județean Brăila, rezultă că inculpatul P.G. a fost încarcerat în Centrul

de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție

Județean Brăila, la data de 22 februarie 2012, în baza mandatului de executare a

pedepsei închisorii din 08 februarie 2012, fiind condamnat la 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în baza sentinței penale nr. 17

din 24 ianuarie 2012.

Inculpatul a declarat apel peste termen

abia la data de 30 martie 2012, conform adresei Penitenciarului Brăila, cu mult

peste termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 365 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul, solicitând admiterea lui, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale,

Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele care urmează:

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen. cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de apel

este de 10 zile, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de apel începe să curgă pentru

inculpatul deținut, care a lipsit de la pronunțare, de la data comunicării copiei

după dispozitivul hotărârii.

Apelul peste termen este reglementat în

art. 365 C. proc. pen. și este instituit în favoarea celor judecați în lipsă, care

beneficiază de un termen suplimentar de apel. Condamnatul P.G., într-adevăr, îndeplinește

condițiile exercitării acestei forme speciale a apelului, întrucât a lipsit atât

de la judecată, cât și de la pronunțarea sentinței penale nr. 17 a Tribunalului

Brăila.

Conform dispozițiilor legale în vigoare,

apelul peste termen are însă o limită până la care se exercită, și anume nu mai

târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a începerii executării

despăgubirilor civile. Or, condamnatul a fost încarcerat de la 22 februarie 2012,

în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17 din 08 februarie 2012,

fiind condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, în baza sentinței penale nr. 17 din 24 ianuarie 2012, iar apelul a fost

declarat la data de 30 martie 2012, cu depășirea termenului legal de 10 zile de

la începerea executării pedepsei.

Apelul peste termen este un remediu procesual

care se bazează pe prezumția că partea lipsă nu a cunoscut data când a început să

curgă termenul de apel, prezumție care, în situația arătată, este înlăturată, apelul

fiind respins corect ca tardiv.

Față de cele ce preced, Înalta Curte în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează

a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 132/A din data de 05 iunie 2012

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

25 septembrie 2012.