ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2177/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2177/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursurilor de față,
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea de ședință din 14 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr.
5892/2/2011(2357/2011), Curtea de Apel București, secția ll-a penală a admis
cererea formulată de inculpatul S.M.C. și a permis acestuia părăsirea
teritoriului României în perioadele 18 iunie - 9 iulie 2012, respectiv 12 iulie
- 31 august 2012.
Pentru
a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din
înscrisurile depuse a rezultat implicarea efectivă a inculpatului în raport de
participarea sa în calitate de avocat a societății I.E.T. SA la negocierile
privind licitația pentru privatizarea organizată de Guvernul Albaniei pentru
vânzarea companiei H.B.1.&B.2. ceea ce presupunea și deplasarea în afara
teritoriului țării, în vederea finalizării procedurilor de licitație.
Referitor
la celelalte motive invocate, respectiv prezentarea unor oportunități de
afaceri unor investitori olandezi cu privire la unele firme din România, aflate
în insolvență, având în vedere că respectivele societăți se află pe teritoriul
României, ceea ce nu presupunea părăsirea teritoriului țării, iar înscrisurile
depuse au făcut dovada doar la nivel de intenție, din partea inculpatului, a
demarării unor astfel de proceduri, neexistând confirmarea partenerilor străini
în acest sens, Curtea a apreciat că cele învederate de inculpat nu justifică
părăsirea teritoriului țării.
Deasemenea,
reiterarea împrejurărilor legate de afacerile familiei, cu privire la care
inclusiv instanța de recurs s-a pronunțat printr-o hotărâre anterioară, în
lipsa prezentării unor elemente de noutate, s-a apreciat că nu se justifică
admiterea cererii pe acest aspect.
Însă,
participarea inculpatului, a fost dovedită cu înscrisuri în calitate de
consultant în vederea finalizării unei proceduri de licitație în afara
teritoriului României, a justificat, în opinia Curții, încuviințarea temporară
a părăsirii teritoriului țării.
La
luarea acestei măsuri, Curtea a avut în vedere și prevederile art. 2 din
Protocolul nr. 4 la C.E.D.O. care instituie dreptul oricărei persoane să
circule liber și să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, cu rezerva
prevăzută în alin.(2), în sensul că exercitarea acestor drepturi poate fi
îngrădită dacă restrângerile menționate sunt prevăzute de lege - condiție
îndeplinită în cauză și dacă constituie măsuri necesare, într-o societate democratică,
pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice,
prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru
protejarea drepturilor și libertăților altora.
Curtea
a reținut că potrivit dispozițiilor procedurale române - art. 136 alin. (1) C.
proc. pen., scopul unei măsuri preventive constă în asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii inculpatului de la
judecată.
Având
în vedere că motivele arătate de inculpat s-a apreciat că sunt justificate, în
opinia instanței, împrejurarea că acesta s-a prezentat de fiecare dată la
termenele fixate de organele judiciare și că are o familie numeroasă ce
locuiește în țară, Curtea a apreciat că acordarea permisiunii de a părăsi
teritoriul României, pe perioade de timp limitate, nu va influența buna
desfășurare a cauzei.
Totodată,
Curtea a stabilit perioadele de timp în care inculpatul are permisiunea
părăsirii teritoriului țării, raportat și la termenul de judecată stabilit în
cauză, inculpatul având obligația prezentării în fața instanței de judecată,
sub sancțiunea 160
10
C. proc. pen., privind revocarea liberării
provizorii.
De
asemenea, față de actele procedurale ce urmează a se întocmi în cauză,
respectiv efectuarea expertizei tehnico-criminalistice, audierile fiind
finalizate prin prezentarea și audierea martorului denunțător C.A., Curtea a
apreciat că lipsa inculpatului, pe o perioadă determinată, dar cu asigurarea
prezenței acestuia la termenul de judecată fixat în cauză, nu va impieta asupra
bunului mers al procesului penal.
Împotriva
acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, criticând-o
pentru netemeinicie.
Examinând
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție, sub toate aspectele, conform art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru
considerentele ce se vor arăta.
Astfel,
Înalta Curte reține că, prin rechizitoriul nr. 383/P/2010 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a infracțiunilor
conexe infracțiunilor de corupție - Direcția Națională Anticorupție din data de
24 iunie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a
inculpatului S.M.C. sub aspectul săvârșirii a 3 infracțiuni prevăzute de art.
257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracțiunea
prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C.
pen. și, în stare de arest preventiv, a inculpatului G.N.A. sub aspectul
săvârșirii a 3 infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire
la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și o infracțiune prevăzută de art. 292 C. pen.,
art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2000.
S-au
reținut în sarcina inculpatului S.M.C. următoarele: în perioada iunie - august
2009, a pretins suma de 200.000 euro, redusă ulterior la 70.000 euro, din care
a primit 55.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care l-a lăsat să creadă că are
influență asupra comisarilor cu funcții de conducere din cadrul Gărzii
Financiare - Comisariatul General, pentru a-i determina ca în urma
verificărilor desfășurate în septembrie 2009 la SC G.T. SA, să încheie o notă
de constatare favorabilă acestei societăți și cu concluzii contradictorii
notelor de constatare, care au constituit baza sesizării penale formulate de
Garda Financiară - Comisariatul General la Direcția Națională Anticorupție la
data de 26 mai 2009,în octombrie 2010 a pretins suma de 30.000 euro din care a
primit în două tranșe suma de 23.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care l-a
lăsat să creadă că are influență asupra comisarilor cu funcții de conducere din
cadrul Gărzii Financiare -Comisariatul General, pentru a-i determina, ca în
urma verificărilor desfășurate la SC I.T.P. SRL în perioada 11 octombrie -15
noiembrie 2010, să nu constate fapte de evaziune fiscală și contrabandă,în
noiembrie 2010 a pretins suma de 300.000 euro de la denunțătorii C.A. și F.R.
pe care i-a lăsat să creadă că are influență asupra directorului Direcției
Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale, C.V. pentru a-l determina să ridice
consemnul vamal aplicat SC I.T.P. SRL de Autoritatea Națională a Vămilor, cu
efectul de deblocare a 817,2 tone de tutun indisponibilizate în portul
Constanța și Giurgiu, a pretins în aceeași perioadă suma de 1.000.000 euro de
la denunțătorul C.A. pentru a o remite lui S.B., președintele A.N.A.F., din
care un procent de 10% pentru el, pentru a determina această autoritate să
protejeze contrabanda cu țigări a denunțătorului prin omisiunea verificărilor
specifice organelor de control ale statului coordonate astfel de președintele A.N.A.F.,-
în perioada iunie - august 2009 a menționat în facturile pro-forma nr. 007-0725
din 25 iulie 2009, 008-0727 din 27 iulie 2009, 009-9827 din 27 august 2009 date
nereale în legătură cu servicii de evaluare, analiză, audit care nu au fost
furnizate de către SC A.H. Ltd. societăților SC G.T. SA, SC P.M.M. SRL în
scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de trafic de influență în urma
căreia a primit 55.000 euro.
La
termenul din data de 13 iunie 2012, inculpatul S.M.C. prin apărător ales, a
formulat cerere privind modificarea temporară a controlului judiciar instituit
asupra libertății de mișcare a inculpatului, arătând că este în măsură să
depună acte doveditoare în vederea deplasării generate de procesul de
privatizare în Albania, considerând că buna desfășurare a procesului penal în
această fază nu ar putea fi periclitat, inculpatul având șase copii, având
toate bunurile în țară, soția sa nu se poate deplasa deocamdată în străinătate
datorită faptului că abia a născut, astfel încât este nevoie ca inculpatul
personal să poată participa la negocierea acestui contract extrem de important.
Înalta
Curte, reține că încheierea instanței de fond este netemeinică sub aspectul
modificării controlului judiciar în sensul de a permite inculpatului S.M.C.
părăsirea teritoriului României, având în vedere înscrisurile depuse în mod
repetat cu ocazia solicitării modificării controlului judiciar.
Astfel,
în mod greșit, instanța de fond a apreciat că inculpatul a făcut dovada
calității de avocat în respectiva cauză și este implicat efectiv în negocieri
astfel că se impunea modificarea controlului judiciar în perioada 18.06 -09
iulie 2012, 12 iulie -31 august 2012, deși astfel cum s-a arătat și la ultimul
termen de judecată, inculpatul a depus aceleași înscrisuri privind
corespondența din 09 martie 2012 cu diverși colegi avocați, Y.T., sau invitații
în Europa în vederea demarării unor afaceri împreună cu echipa R.H., fondată de
inculpatul S.M.C..
La
termenul din data de 14 martie 2012 instanța de fond a apreciat că se impune
modificarea controlului judiciar, însă soluția a fost cenzurată de Înalta Curte
de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 929 din 26 martie 2012.
Ulterior, cererea a fost reiterată la data de 25 mai 2012, 13 iunie 2012 pe
aceeași argumentare, inculpatul a mai adăugat câte o chitanță, un mail,
materiale de publicitate, un contract de asistență judiciară, însă fără a fi în
măsură a convinge și instanța de recurs asupra faptului că prezența
inculpatului este imperios necesară în calitate de avocat al societății I.E.T.
SA la negocierile privind licitația pentru privatizarea organizată de Guvernul
Albaniei pentru vânzarea companiei H.B.1&B2.
Simpla
încheiere a contractului de asistență judiciară, în condițiile în care nici
măcar scrisorile de intenție nu s-au înaintat, nu are nici o relevanță sub
aspectul necesității imperioase a deplasării inculpatului la negocieri,
inculpatul deși a precizat că este în măsură a depune dovada înaintării acestor
scrisori de intenție până la 28-29 mai 2012 în vederea participării efective la
următoarea etapă prealabilă desfășurării licitației, în cauză s-a amânat
pronunțarea la 30 mai 2012, iar inculpatul nici până în prezent nu a făcut
această dovadă, însă a formulat o nouă cerere.
Printre
înscrisurile depuse de inculpat se află și anexa la contractul de asistență
judiciară întocmită la 29 mai 2012 în care se menționează că scrisorile de
intenție urmează să fie întocmite de un avocat stagiar, d-na C.D., astfel că
prezența inculpatului la negocierile privind licitația pentru privatizarea
organizată de Guvernul Albaniei pentru vânzarea companiei H.B. 1&B2., nu a
fost dovedită prin înscrisurile care se regăsesc la dosarul cauzei, și chiar
dacă s-ar fi înaintat scrisorile de intenție, până ce acestea nu sunt
acceptate, nu se poate trece la etapa unei eventuale negocieri.
Față
de aceste considerente, în baza art. 385
15
pct. 2 C. proc. pen., se
va admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii de ședință din
14 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția ll-a penală pronunțată în Dosarul
nr. 5892/2/2011(2357/2011), privind pe intimatul inculpat S.M.C..
Se
va casa încheierea recurată și rejudecând:
Se
va respinge ca neîntemeiată cererea de modificare a controlului judiciar
formulată de inculpatul S.M.C..
Onorariul
parțial în sumă de 50 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru
intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din
fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, vor
rămâne în sarcina statului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E:
Admite,
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii de ședință din 14 iunie 2012
a Curții de Apel București, secția ll-a penală pronunțată în Dosarul nr.
5892/2/2011(2357/2011), privind pe intimatul inculpat S.M.C..
Casează
încheierea recurată și rejudecând:
Respinge
ca neîntemeiată cererea de modificare a controlului judiciar formulată de
inculpatul S.M.C..
Onorariul
parțial în sumă de 50 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru
intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales se va suporta din
fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, rămân
în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 20 iunie 2012.