ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1899/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

nr. 245 din 7 noiembrie 2000 a Tribunalului Teleorman revizuientul H.Z.I. a

fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru

infracțiunile prevăzute de art. 174 - 176 lit. b) C. pen. și art. 211 alin. (2)

lit. b), c), d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Condamnatul H.Z.I.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 245 din 07 noiembrie 2000 a

Tribunalului Teleorman, susținând că are probe noi, care pot dovedi nevinovăția

sa, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.

În cererea de

revizuire, condamnatul a solicitat audierea unor martori, pentru a dovedi

conduita sa bună anterior comiterii faptelor, în sensul că ajuta victimele la

diverse treburi gospodărești.

Prin sentința

penală nr. 118 din 26 octombrie 2010, Tribunalul Teleorman a respins - ca

nefondată - cererea de revizuire formulată de condamnatul H.Z.I. împotriva

sentinței penale nr. 245 din 7 noiembrie 2000 a Tribunalului Teleorman și a

obligat revizuientul la cheltuieli judiciare către stat.

A constatat că

revizuientul se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare pentru

infracțiunile de tâlhărie și omor deosebit de grav, constând în aceea că în

noaptea de 24 martie 2000, a pătruns în locuința victimelor S.D. și S.A.,

persoane în vârstă, pe care le-a agresat, a lovit-o pe femeie cu un cuțit în

zona inimii, provocându-i decesul, rănindu-1 grav pe soțul acesteia și

însușindu-și diverse bunuri.

A mai

constatat că în dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele

sau împrejurările să fie noi și nu mijloace de probă care să zugrăvească un

anumit profil moral al autorului.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel condamnatul H.Z.I., criticând-o pe motive de

netemeinicie.

Prin decizia

penală nr. 269 din 9 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția

I

a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de

revizuientul H.Z.I. împotriva sentinței penale nr. 118 din 26 octombrie 2010

pronunțată de Tribunalul Teleorman, constatându-se că în mod corect, instanța

de fond a apreciat că în cauză nu este vorba despre fapte și împrejurări noi.

S-a constat de instanța de apel că împrejurările pe care revizuientul dorea să

le dovedească nu aveau caracter de noutate și nu conduceau la schimbarea

soluției de condamnare, și că, în mod corect, instanța de fond a respins

cererea de revizuire, ca nefondată.

La data de 17

decembrie 2010, împotriva acestei decizii, revizuientul H.Z.I. a declarat

recurs.

La termenul

din 10 mai 2011 recurentul revizuient, prezent personal, a declarat în ședință

publică că dorește sa-și retragă recursul, declarația sa fiind consemnată si

atașata la dosarul cauzei, la fila 11 din dosar.

Așa fiind,

având în vedere dispozițiile art. 385/4 alin. (2), cu referire la art. 369 C.

proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de

recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile

arătate în textul de lege menționat și constatând îndeplinite cerințele

respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului revizuient

valabil exprimată.

În

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D E

C I D E

Ia act de

retragerea recursului declarat de revizuientul H.Z.I. împotriva deciziei penale

nr. 269 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 10 mai 2011.