ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1899/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 245 din 7 noiembrie 2000 a Tribunalului Teleorman revizuientul H.Z.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 174 - 176 lit. b) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b), c), d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Condamnatul H.Z.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 245 din 07 noiembrie 2000 a Tribunalului Teleorman, susținând că are probe noi, care pot dovedi nevinovăția sa, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În cererea de revizuire, condamnatul a solicitat audierea unor martori, pentru a dovedi conduita sa bună anterior comiterii faptelor, în sensul că ajuta victimele la diverse treburi gospodărești.

Prin sentința penală nr. 118 din 26 octombrie 2010, Tribunalul Teleorman a respins - ca nefondată - cererea de revizuire formulată de condamnatul H.Z.I. împotriva sentinței penale nr. 245 din 7 noiembrie 2000 a Tribunalului Teleorman și a obligat revizuientul la cheltuieli judiciare către stat. A constatat că revizuientul se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare pentru infracțiunile de tâlhărie și omor deosebit de grav, constând în aceea că în noaptea de 24 martie 2000, a pătruns în locuința victimelor S.D. și S.A., persoane în vârstă, pe care le-a agresat, a lovit-o pe femeie cu un cuțit în zona inimii, provocându-i decesul, rănindu-1 grav pe soțul acesteia și însușindu-și diverse bunuri.

A mai constatat că în dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele sau împrejurările să fie noi și nu mijloace de probă care să zugrăvească un anumit profil moral al autorului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul H.Z.I., criticând-o pe motive de netemeinicie. Prin decizia penală nr. 269 din 9 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția I a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul H.Z.I. împotriva sentinței penale nr. 118 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, constatându-se că în mod corect, instanța de fond a apreciat că în cauză nu este vorba despre fapte și împrejurări noi. S-a constat de instanța de apel că împrejurările pe care revizuientul dorea să le dovedească nu aveau caracter de noutate și nu conduceau la schimbarea soluției de condamnare, și că, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

La data de 17 decembrie 2010, împotriva acestei decizii, revizuientul H.Z.I. a declarat recurs. La termenul din 10 mai 2011 recurentul revizuient, prezent personal, a declarat în ședință publică că dorește sa-și retragă recursul, declarația sa fiind consemnată si atașata la dosarul cauzei, la fila 11 din dosar. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 385/4 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat și constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului revizuient valabil exprimată.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuientul H.Z.I. împotriva deciziei penale nr. 269 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 mai 2011.