ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2460/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, p rin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 2251 din 21 decembrie 2009 emisă de către pârâtă și obligarea acesteia la restituirea imobilului situat în Dej, str. Izlaz, înscris în CF 2015 Dej, în natură. Prin decizia contestată, autoritatea pârâtă a respins cererea de retrocedare, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, întrucât, pe de o parte, P.G.C. din Dej a deținut doar o cotă parte de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, ce a trecut ulterior în proprietatea P.O.

Dej, iar pe de altă parte, imobilul se afla în proprietatea unor persoane fizice la momentul formulării cererii. Analizând actele dosarului, instanța de fond a constatat că, inițial, imobilul a cărui retrocedare se solicită a aparținut, în cote egale, B.G.C. din Dej și soției lui B.I., iar ulterior, P.O. Dej a devenit proprietara exclusivă a dreptului de proprietate asupra imobilului aflat în litigiu. De asemenea, Curtea a constatat că, în prezent, imobilul se află în proprietatea unor persoane fizice, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate de P.O. Pentru a fi incidente dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, instanța de fond a reținut că este esențial ca bunul imobil preluat de S.R.

și de alte persoane juridice să se afle în continuare în proprietatea statului sau a acestor persoane juridice. În raport de situația de fapt constatată în cauza dedusă judecății, Curtea a apreciat că decizia atacată a fost emisă în concordanță cu prevederile legale, imobilul aflat în proprietatea unor persoane fizice neputând forma obiectul unei cereri de retrocedare. Împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs reclamanta E.R.U.R., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ este nelegală.

Comisia a apreciat că recurenta s-a adresat greșit cu cererea sa, lăsând să treacă mai mulți ani, iar prin sentința sa Curtea de Apel respinge contestația motivând că imobilul nu este în proprietatea P.O. deoarece l-a vândut. Pârâta – intimată C.S.R. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând cererea de recurs prin prisma prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează: Prin decizia nr. 2251 din 21 decembrie 2009, C.S.R. a respins cererea pentru P. Dej, str. Izlaz, motivând că doar cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului a fost proprietatea P.G.C.

și a trecut în proprietatea P.O. Dej iar la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul se afla în proprietatea unei persoane fizice, în baza unui contract de vânzare – cumpărare încheiat cu P.O. Dej. Prin motivele de recurs, nu se învederează o altă situație de fapt, recurenta nu a adus probe contrare celor reținute de instanța de fond. În aceste condiții, se reține că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 în sensul că pot fi revendicate doar imobilele care au fost preluate de S.R. și de alte persoane juridice, enumerate la art. 2, cu condiția ca aceste imobile să se afle în continuare în proprietatea statului sau a acestor persoane juridice. Așa cum a reținut și instanța de fond, întrucât imobilul se afla la data cererii de retrocedare în proprietatea unor persoane fizice, acesta nu poate fi retrocedat conform O.U.G.

nr. 94/2000, care nu se aplică acestor imobile aflate în proprietatea unor persoane fizice. În consecință, față de cele reținute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.R.U.R. împotriva sentinței civile nr. 330 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2011.