ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2460/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2460/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență,
că, p
rin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat
anularea Deciziei nr. 2251 din 21 decembrie 2009 emisă de către pârâtă și
obligarea acesteia la restituirea imobilului situat în Dej, str. Izlaz, înscris
în CF 2015 Dej, în natură.
Prin decizia
contestată, autoritatea pârâtă a respins cererea de retrocedare, motivând că nu
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, întrucât, pe de o
parte, P.G.C. din Dej a deținut doar o cotă parte de ½ din dreptul de
proprietate asupra imobilului revendicat, ce a trecut ulterior în proprietatea
P.O. Dej, iar pe de altă parte, imobilul se afla în proprietatea unor persoane
fizice la momentul formulării cererii.
Analizând actele
dosarului, instanța de fond a constatat că, inițial, imobilul a cărui
retrocedare se solicită a aparținut, în cote egale, B.G.C. din Dej și soției
lui B.I., iar ulterior, P.O. Dej a devenit proprietara exclusivă a dreptului de
proprietate asupra imobilului aflat în litigiu.
De asemenea, Curtea a
constatat că, în prezent, imobilul se află în proprietatea unor persoane
fizice, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate de P.O.
Pentru a fi incidente
dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, instanța de fond a reținut că este esențial ca
bunul imobil preluat de S.R. și de alte persoane juridice să se afle în
continuare în proprietatea statului sau a acestor persoane juridice.
În raport de situația
de fapt constatată în cauza dedusă judecății, Curtea a apreciat că decizia
atacată a fost emisă în concordanță cu prevederile legale, imobilul aflat în
proprietatea unor persoane fizice neputând forma obiectul unei cereri de
retrocedare.
Împotriva acestei
sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs
reclamanta E.R.U.R., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ.
În motivarea cererii
de recurs, reclamanta a arătat că sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
de contencios administrativ este nelegală.
Comisia a apreciat că
recurenta s-a adresat greșit cu cererea sa, lăsând să treacă mai mulți ani, iar
prin sentința sa Curtea de Apel respinge contestația motivând că imobilul nu
este în proprietatea P.O. deoarece l-a vândut.
Pârâta – intimată C.S.R.
a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cererea de
recurs prin prisma prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta
Curte constată că este nefondată pentru considerentele ce vor fi prezentate în
cele ce urmează:
Prin decizia nr. 2251
din 21 decembrie 2009, C.S.R. a respins cererea pentru P. Dej, str. Izlaz,
motivând că doar cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra
imobilului a fost proprietatea P.G.C. și a trecut în proprietatea P.O. Dej iar
la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul se afla în proprietatea unei
persoane fizice, în baza unui contract de vânzare – cumpărare încheiat cu P.O. Dej.
Prin motivele de
recurs, nu se învederează o altă situație de fapt, recurenta nu a adus probe contrare
celor reținute de instanța de fond.
În aceste condiții,
se reține că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea art. 1 din O.U.G.
nr. 94/2000 în sensul că pot fi revendicate doar imobilele care au fost preluate
de S.R. și de alte persoane juridice, enumerate la art. 2, cu condiția ca aceste
imobile să se afle în continuare în proprietatea statului sau a acestor
persoane juridice.
Așa cum a reținut și
instanța de fond, întrucât imobilul se afla la data cererii de retrocedare în
proprietatea unor persoane fizice, acesta nu poate fi retrocedat conform O.U.G.
nr. 94/2000, care nu se aplică acestor imobile aflate în proprietatea unor
persoane fizice.
În consecință, față
de cele reținute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de E.R.U.R. împotriva sentinței civile nr. 330 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 mai 2011.