ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1570/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, la data de 25 iunie 2009, sub nr. 907/1259/2009, reclamanta SC M.I.S. SRL Pitești a chemat în judecată pârâta SC O. SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligată pârâta să o despăgubească pentru prejudiciul cauzat societății sale, reprezentat de diferența dintre suma de 233.791,11 lei, menționată în cererea de despăgubire, și suma plătită, de 226.513,45 lei. La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2010, reclamanta SC M.I.S. SRL Pitești a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a evaluat pretențiile sale la suma de 105.000 RON.

Prin sentința comercială nr. 714/C, pronunțată la data de 19 mai 2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta SC O. SA București să plătească reclamantei suma de 39.268,55 lei cu titlul de despăgubiri și 500 lei cheltuieli de judecată. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, în ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, că nu este întemeiată, deoarece la 5 mai 2009 (fila 36) reclamanta a efectuat concilierea cu pârâta, iar expertiza efectuată în cauză, în concluziile sale, arată că valoarea rămasă de încasat este de 39.261,55 lei, ca diferență între valoarea despăgubirilor rezultate din calcul și valoarea despăgubirii încasate.

Împotriva încheierii de ședință din data de 17 mai 2010 și a acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta SC O. V.I.G. SA București, sucursala Argeș. La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 84 C. proc. civ., a calificat calea de atac ca fiind apel. Prin decizia nr. 81/A-C, pronunțată la data de 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC O. V.I.G. SA București - prin SC O.V.I.G. SA, sucursala Argeș, împotriva încheierii de ședință din 17 mai 2010 și împotriva sentinței nr. 714/C din 19 mai 2010, pronunțate de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr. 907/1259/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC M.I.S.

SRL Pitești. În motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, prin formularul tipizat, intitulat „Formular sesizare/contestație”, reclamanta a comunicat pârâtei dorința sa de soluționare a pretențiilor formulate și, deși nu există o propunere efectivă de întâlnire, există dovada depunerii acestei cereri la sediul pârâtei și exprimarea în conținutul ei a nemulțumirii reclamantei și a intenției de stingere amiabilă a litigiului. A apreciat instanța că acest înscris răspunde rațiunilor textului art. 720 1 C. proc. civ. și că nu se impune o interpretare formală a legii câtă vreme nu există dovada unui prejudiciu suferit din acest punct de vedere de către apelantă.

A mai reținut instanța că, prin calculul efectuat de către expertul contabil, în raport de constatările și concluziile devizului de reparații întocmit de unitatea service autorizată, s-a concluzionat că, întrucât devizul de reparații a fost de 164.422,86 Euro și aceasta reprezenta un procent de 88% din valoarea de nou a autoturismului, valoarea epavei era de 12%. Întrucât procentul reprezentând valoarea epavei a fost determinat într-o manieră necontestată de către apelantă, iar acesta se încadrează în procentul stabilit prin Ordinul nr. 20/2008, ordin emis pentru aplicarea Legii nr. 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului, a apreciat instanța de apel că și ultimele două critici formulate în prezenta cale de atac sunt și ele nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC O. V.I.G. SA București, sucursala Argeș, la data de 29 octombrie 2010, motivele de recurs fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de 8 decembrie 2010. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8, 9 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta-pârâtă SC O. V.I.G. SA București, sucursala Argeș, a susținut că instanța de apel a apreciat greșit că, în cauză, a fost îndeplinită procedura prealabilă raportându-se la actul intitulat Sesizare/Contestație, prin acesta partea exprimându-și doar nemulțumirea cu privire la despăgubirea acordată în dosarul de daună, fără a exista o convocare în sensul legii și a se menționa temeiul legal și a se depune actele doveditoare pe care se sprijină pretențiile acestea, astfel că excepția prematurității trebuia admisă.

În ceea ce privește evaluarea epavei, valoarea acesteia a fost calculată cu încălcarea legii. Astfel, valoarea epavei, conform Ordinului CSA nr. 20/2008, nu se calculează prin diferența între valoarea de nou a vehiculului și procentul de 58 % cât reprezintă valoarea reparației, ci potrivit art. 50 alin. (2) „prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul, rămase neavariate, demontabile și valorificabile cuprinsă între 0,1 % și cel mult 25 % din valoarea vehiculului la data producerii accidentului”.

Or, recurenta a contestat modul de calcul atât prin obiecțiunile formulate la expertiză, instanța de fond nemotivând pentru care considerente le-a respins, cât și prin apelul formulat, în cauză, valoarea pieselor fiind mai mare de 25 %. De asemenea, expertul contabil nu era în măsură să stabilească valoarea reală a pieselor rămase neavariate, ci doar un expert auto, valoarea achitată inițial de 226.513,50 lei, în dosarul de daună fiind conformă dispozițiilor legale invocate. Analizând recursul se găsește fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurenta a invocat în primul rând nelegalitatea hotărârii din perspectiva modului de soluționare a excepției prematurității arătând, în esență, că s-au nesocotit cerințele imperative ale art. 720 1 C. proc.

civ., critică ce se circumscrie pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Această critică este întemeiată, astfel că, față de soluția ce urmează a se da cererii de recurs în raport de modul de soluționare a excepției invocate, restul criticilor circumscrise pct. 8, 9 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., deși ele se încadrează doar în pct. 9 al acestui articol, nu mai prezintă interese a mai fi analizate. Astfel, potrivit art. 720 1 alin. (1) C. proc. civ. în cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, reclamantul, în acest scop va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare, convocarea făcându-se prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. Din textul de lege rezultă, pe de o parte, caracterul imperativ al procedurii prealabile a concilierii, iar pe de altă parte, modalitatea de realizare, sub acest aspect fiind adevărat că legiuitorul nu a fixat o anumită formă sub sancțiunea nulității, dar partea trebuie să facă dovada că a invitat în acest scop, la o anumită dată pe partea adversă la conciliere prealabilă în legătură cu pretențiile ce vor forma obiectul viitorului proces, temeiul legal al acestor pretenții cât și actele doveditoare.

În cauză, nu există la dosar, o asemenea dovadă, deoarece nu se poate reține că scopul urmărit de legiuitor s-a realizat implicit prin completarea unui formular prin care se contestă doar valoarea despăgubirilor stabilite în dosarul de daună, potrivit exigențelor textului de lege, concilierea trebuind să fie efectivă, interpretarea dedusă din caracterul direct și contradictoriu ce rezultă din condițiile mai sus-arătate și neîndeplinite în cauză. Așa fiind, motivarea instanței de apel, că în condițiile existenței acestui act nu s-ar fi făcut dovada vătămării, contravine legii și soluția dată excepției prematurității este greșită. Față de cele arătate, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se va admite recursul și se va modifica decizia, se va admite apelul pârâtei și se va schimba hotărârea primei instanțe, în sensul că se va admite excepția prematurității și, pe cale de consecință, se va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București - prin SUCURSALA ARGEȘ împotriva deciziei nr. 81/A-C din 20 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia recurată. Admite apelul formulat de pârâta SC O.V.I.G. SA București - prin SUCURSALA ARGEȘ împotriva sentinței comerciale nr. 714/C din 19 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, pe care o schimbă, în sensul că admite excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă și, în consecință, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC M.I.S. SRL Pitești, ca inadmisibilă. Obligă intimata-reclamantă SC M.I.S.

SRL Pitești să plătească recurentei-pârâte SC O.V.I.G. SA București - prin Sucursala Argeș suma de 1095,87 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.