ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1570/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Comercial Argeș, la data de 25 iunie 2009, sub nr. 907/1259/2009,

reclamanta SC M.I.S. SRL Pitești a chemat în judecată pârâta SC O. SA

București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să fie

obligată pârâta să o despăgubească pentru prejudiciul cauzat societății sale,

reprezentat de diferența dintre suma de 233.791,11 lei, menționată în cererea

de despăgubire, și suma plătită, de 226.513,45 lei.

La termenul de judecată din data de 25 ianuarie

2010, reclamanta SC M.I.S. SRL Pitești a depus la dosar precizare de acțiune,

prin care a evaluat pretențiile sale la suma de 105.000 RON.

Prin sentința comercială nr. 714/C, pronunțată

la data de 19 mai 2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis în parte acțiunea și

a obligat pe pârâta SC O. SA București să plătească reclamantei suma de

39.268,55 lei cu titlul de despăgubiri și 500 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond

a reținut, în esență, în ceea ce privește excepția prematurității introducerii

acțiunii, că nu este întemeiată, deoarece la 5 mai 2009 (fila 36) reclamanta a

efectuat concilierea cu pârâta, iar expertiza efectuată în cauză, în

concluziile sale, arată că valoarea rămasă de încasat este de 39.261,55 lei, ca

diferență între valoarea despăgubirilor rezultate din calcul și valoarea

despăgubirii încasate.

Împotriva încheierii de ședință din data de 17

mai 2010 și a acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta SC O.

V.I.G. SA București, sucursala Argeș.

La termenul de judecată din data de 20 octombrie

2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, în baza art. 84 C. proc. civ., a calificat calea de atac ca fiind

apel.

Prin decizia nr. 81/A-C, pronunțată la data de

20 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC O. V.I.G. SA București

- prin SC O.V.I.G. SA, sucursala Argeș, împotriva încheierii de ședință din 17

mai 2010 și împotriva sentinței nr. 714/C din 19 mai 2010, pronunțate de

Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr. 907/1259/2009, în contradictoriu cu

intimata-reclamantă SC M.I.S. SRL Pitești.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de

control judiciar a reținut, în esență, că, prin formularul tipizat, intitulat

„Formular sesizare/contestație”, reclamanta a comunicat pârâtei dorința sa de

soluționare a pretențiilor formulate și, deși nu există o propunere efectivă de

întâlnire, există dovada depunerii acestei cereri la sediul pârâtei și

exprimarea în conținutul ei a nemulțumirii reclamantei și a intenției de

stingere amiabilă a litigiului.

A apreciat instanța că acest înscris răspunde

rațiunilor textului art. 720

1

C. proc. civ. și că nu se impune o

interpretare formală a legii câtă vreme nu există dovada unui prejudiciu

suferit din acest punct de vedere de către apelantă.

A mai reținut instanța că, prin calculul

efectuat de către expertul contabil, în raport de constatările și concluziile

devizului de reparații întocmit de unitatea service autorizată, s-a

concluzionat că, întrucât devizul de reparații a fost de 164.422,86 Euro și

aceasta reprezenta un procent de 88% din valoarea de nou a autoturismului,

valoarea epavei era de 12%.

Întrucât procentul reprezentând valoarea epavei

a fost determinat într-o manieră necontestată de către apelantă, iar acesta se

încadrează în procentul stabilit prin Ordinul nr. 20/2008, ordin emis pentru

aplicarea Legii nr. 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului, a

apreciat instanța de apel că și ultimele două critici formulate în prezenta

cale de atac sunt și ele nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în

termen, pârâta SC O. V.I.G. SA București, sucursala Argeș, la data de 29

octombrie 2010, motivele de recurs fiind depuse, de asemenea, în termen, la

data de 8 decembrie 2010.

În recursul său, întemeiat în drept pe

prevederile pct. 8, 9 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta-pârâtă SC O.

V.I.G. SA București, sucursala Argeș, a susținut că instanța de apel a apreciat

greșit că, în cauză, a fost îndeplinită procedura prealabilă raportându-se la

actul intitulat Sesizare/Contestație, prin acesta partea exprimându-și doar

nemulțumirea cu privire la despăgubirea acordată în dosarul de daună, fără a

exista o convocare în sensul legii și a se menționa temeiul legal și a se

depune actele doveditoare pe care se sprijină pretențiile acestea, astfel că

excepția prematurității trebuia admisă.

În ceea ce privește evaluarea epavei, valoarea

acesteia a fost calculată cu încălcarea legii.

Astfel, valoarea epavei, conform Ordinului CSA

nr. 20/2008, nu se calculează prin diferența între valoarea de nou a

vehiculului și procentul de 58 % cât reprezintă valoarea reparației, ci

potrivit art. 50 alin. (2) „prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor

părți din vehicul, rămase neavariate, demontabile și valorificabile cuprinsă

între 0,1 % și cel mult 25 % din valoarea vehiculului la data producerii

accidentului”.

Or, recurenta a contestat modul de calcul atât

prin obiecțiunile formulate la expertiză, instanța de fond nemotivând pentru

care considerente le-a respins, cât și prin apelul formulat, în cauză, valoarea

pieselor fiind mai mare de 25 %. De asemenea, expertul contabil nu era în

măsură să stabilească valoarea reală a pieselor rămase neavariate, ci doar un

expert auto, valoarea achitată inițial de 226.513,50 lei, în dosarul de daună

fiind conformă dispozițiilor legale invocate.

Analizând recursul se găsește fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta a invocat în primul rând nelegalitatea

hotărârii din perspectiva modului de soluționare a excepției prematurității

arătând, în esență, că s-au nesocotit cerințele imperative ale art. 720

1

C. proc. civ., critică ce se circumscrie pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Această

critică este întemeiată, astfel că, față de soluția ce urmează a se da cererii

de recurs în raport de modul de soluționare a excepției invocate, restul

criticilor circumscrise pct. 8, 9 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., deși ele se

încadrează doar în pct. 9 al acestui articol, nu mai prezintă interese a mai fi

analizate.

Astfel,

potrivit art. 720

1

alin. (1) C. proc. civ. în cererile în materie

comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în

judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere

directă cu cealaltă parte. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

reclamantul, în acest scop va convoca partea adversă, comunicându-i în scris

pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare,

convocarea făcându-se prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire,

telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură

transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.

Din textul de lege rezultă, pe de o parte,

caracterul imperativ al procedurii prealabile a concilierii, iar pe de altă

parte, modalitatea de realizare, sub acest aspect fiind adevărat că legiuitorul

nu a fixat o anumită formă sub sancțiunea nulității, dar partea trebuie să facă

dovada că a invitat în acest scop, la o anumită dată pe partea adversă la

conciliere prealabilă în legătură cu pretențiile ce vor forma obiectul

viitorului proces, temeiul legal al acestor pretenții cât și actele

doveditoare.

În cauză, nu există la dosar, o asemenea dovadă,

deoarece nu se poate reține că scopul urmărit de legiuitor s-a realizat

implicit prin completarea unui formular prin care se contestă doar valoarea

despăgubirilor stabilite în dosarul de daună, potrivit exigențelor textului de

lege, concilierea trebuind să fie efectivă, interpretarea dedusă din caracterul

direct și contradictoriu ce rezultă din condițiile mai sus-arătate și

neîndeplinite în cauză.

Așa fiind, motivarea instanței de apel, că în

condițiile existenței acestui act nu s-ar fi făcut dovada vătămării, contravine

legii și soluția dată excepției prematurității este greșită.

Față de cele arătate, în baza art. 312 alin. (2)

C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul

și se va modifica decizia, se va admite apelul pârâtei și se va schimba

hotărârea primei instanțe, în sensul că se va admite excepția prematurității

și, pe cale de consecință, se va respinge acțiunea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G.

SA București - prin SUCURSALA ARGEȘ împotriva deciziei nr. 81/A-C din 20

octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

decizia recurată. Admite apelul formulat de pârâta SC O.V.I.G. SA București -

prin SUCURSALA ARGEȘ împotriva sentinței comerciale nr. 714/C din 19 mai 2010,

pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, pe care o schimbă, în sensul că

admite excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de

pârâtă și, în consecință, respinge cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanta SC M.I.S. SRL Pitești, ca inadmisibilă.

Obligă

intimata-reclamantă SC M.I.S. SRL Pitești să plătească recurentei-pârâte SC O.V.I.G.

SA București - prin Sucursala Argeș suma de 1095,87

lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în

taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

13 aprilie 2011.