ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1260/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1260/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86 din

19 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 4268/95/2009, în

baza art. 257 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpata S.V., fiica lui C. și S.,

la: la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 257

alin. (1) C. pen., a condamnat aceeași inculpată la: 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și

aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81

C. pen., s-a dispus, suspendarea condiționat executarea pedepsei pe un termen

de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

În baza art. 257

alin. (2) C. pen., rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus, confiscarea

de,la inculpata S.V. a sumelor de 2000 lei și 700 euro, aceasta din urmă prin

convertirea în lei la cursul de schimb de la data plății efectuate.

În baza art. 191

C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata a 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Analizând

ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv declarația

inculpatei, coroborată cu declarațiile martorilor M., C.N., l.V., J.l., T.D., C.R.,

C.C.C., V.C.D., C.I.C., S.F.I., S.I. și C.D., precum și cu probele strânse în

cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpata S.V.,

a fost angajată a Consiliului Județean Gorj în funcția publică de consilier,

gradul profesional superior, în cadrul compartimentului Autoritate Tutelară și

Asistență Socială.

Aceasta a

cunoscut-o pe martora C.M. în urmă cu aproximativ 12-13 ani, iar cu circa 5-6

ani înainte de anul 2007, între cele două a început o relație de prietenie

destul de apropiată, vizitându-se destul de des la domiciliu, ajungând chiar să

își serbeze zilele de naștere împreună și să participe la diverse evenimente

familiale.

Pe fondul

acestor relații de prietenie, la începutul lunii februarie 2007, în timp ce se

afla în vizită la locuința martorei C.M. unde aceasta locuia împreună cu soțul

și cei doi copii ai săi, inculpata a întrebat-o pe martoră de ce nu depune

cerere la Primăria orașului Tg. Jiu, pentru a obține locuințe construite din

fonduri A.N.L., întrucât e destul de greu să locuiască toți într-un apartament

cu două camere.

Martora C.M. a

confirmat că cei doi copii ai săi, C.C.C. și C.I.C. au formulat astfel de

cereri, care însă le-au fost respinse la primele repartiții, dosarele urmând să

fie reanalizate cu prilejul repartițiilor ulterioare.

Totodată i-a

spus inculpatei că este convinsă că dacă ar fi avut o „relație", probabil

cererile ar fi fost admise. În urma acestor discuții, inculpata a afirmat că va

verifica ea cele două dosare și dacă va mai trebui ceva, vor discuta ulterior. După

circa două săptămâni, inculpata a revenit la domiciliul martorei și i-a adus o

listă cu actele care trebuiau depuse în completarea dosarelor, mai exact a

dosarului fiicei acesteia, care trebuia reactualizat întrucât între timp

divorțase, respective, copii de diploma de studii, hotărârea de divorț,

adeverințe de la asociația de proprietari, precum și cereri de reînnoire a

solicitărilor, acte pe care Ie-a primit de la martoră și s-a angajat că le va

depune la dosar.

În momentul

în care a primit actele, fiind întrebată de martoră dacă o poate ajuta să

obțină locuințele pentru copii, inculpata a spus că are cunoștințe în rândul

membrilor Comisiei de Fond Locativ din cadrul Primăriei Tg. Jiu, respectiv

martorii J.l. și C.R., iar pentru acest ajutor, ea va trebui să suporte o masă.

Spre

sfârșitul lunii februarie, inculpata a contactat-o telefonic pe martora C. solicitându-i

să se întâlnească urgent, iar când s-au întâlnit, i-a solicitat suma de 2.000

lei pentru a organiza o masă celor două persoane din comisie despre care

afirmase că le cunoaște, pe motivul că unul dintre dosare ar fi fost rezolvat

favorabil.

Întrucât nu

avea suma de bani respectivă, C.M. a apelat la o cunoștință, V.C.D., solicitându-i

să o împrumute, apoi în aceeași zi s-a întâlnit cu inculpata într-un bar situat

în apropierea Liceului economic V.M. din Tg. Jiu și i-a dat suma de 2.000 lei

puși într-un plic, stabilind să țină în continuare legătura.

După

aproximativ o lună, în cursul lunii martie, inculpata a contactat-o din nou

telefonic pe martora C.M. și i-a spus că trebuie să se întâlnească urgent,

întrucât trebuie să discute ceva.

Când cele

două s-au întâlnit, inculpata i-a spus martorei că unul dintre cei doi

funcționari care fac parte din Comisia de Fond Locativ și despre care afirmase

că îi cunoaște, și-a achiziționat o mașină și ar mai avea nevoie de 1.000 euro,

iar ea nu a putut să facă rost decât de 300 de euro, cerându-i acesteia să îi

dea suma de 700 euro, cu titlu de împrumut.

Datorită

faptului că nu dispunea de banii solicitați, martora a luat legătura cu o

cunoștință a sa, T.D., lucrător la restaurantul P., însă nici aceasta nu a

putut să îi dea banii respectivi, însă până la urmă a obținut suma de 700 euro

de la numita l.V.

Martora C.M. s-a

întâlnit apoi cu inculpata pe terasa restaurantului P. și i-a înmânat și suma

de 700 euro, solicitându-i însă să i-o restituie în termen de 2 săptămâni - o

lună.

Ulterior,

însă, inculpata i-a spus martorei că de fapt suma de bani reprezenta o atenție

pentru funcționarul respectiv, în vederea soluționării favorabile și a celui

de-al doilea dosar, martora fiind de acord cu acest aspect și hotărând să

aștepte până în anul 2008 când urmau să se finalizeze blocurile aflate în construcție.

Ca urmare a faptului că în luna aprilie 2007, familia C. a primit de la Primăria

Tg. Jiu adresele prin care i se comunica că dosarele depuse în vederea

obținerii unor locuințe rămân în evidențe pentru soluționare, în măsura în care

se vor crea posibilități și în funcție de punctajul obținut, martora a

considerat că inculpata este de bună credință, că banii pretinși și primiți au

ajuns la funcționarii individualizați de aceasta și că problema sa, a fost

rezolvată. Ulterior, ca urmare a discuțiilor pe care Ie-a purtat cu martora C.M.

și familia sa, inculpata Ie-a creat acestora convingerea că cererile adresate

Primăriei Tg. Jiu vor fi soluționate favorabil, ca urmarea a faptului că ea

discutase cu persoanele cu funcție de decizie și că în luna octombrie 2008, la

repartiția care urma să fie făcută, vor primi câte o locuință construită din

fonduri A.N.L. Tot pentru a întări convingerea membrilor familiei C. că a făcut

demersuri pentru soluționarea favorabilă a cererilor, în luna aprilie a anului

2008, inculpata a chemat-o pe martora C.I.C., fiica martorei C.M., spunându-i

că trebuie să o însoțească la Primăria Tg. Jiu, pentru a fi prezentată

membrilor comisiei, iar aici a condus-o la Cabinetul Primarului Municipiului

Tg. Jiu, C.F., prezentând-o ca fiind o nepoată a sa și că trebuie să i se

rezolve o anumită problemă, apoi a condus-o în biroul martorului J.l., șeful

Serviciului de gospodărire comunală și membru în comisia de analiză a dosarelor

depuse pentru repartizarea unor locuințe, însă acesta nu se afla în birou. De

asemenea, în vara anului 2008, inculpata i-a contactat de mai multe ori

telefonic pe martorii J.l. și C.R. solicitând relații legate de activitatea

comisiei de repartizare a locuințelor, perioada în care se va face repartiția

locuințelor tip A.N.L., menționând că are o mătușă al cărui fiu a depus o

cerere în acest sens. Constatând însă că pe listele cu persoanele care

întrunesc condițiile necesare pentru obținerea unor locuințe A.N.L. nu

figurează și copiii săi, martora C.M. a căutat-o pe inculpată solicitându-i un

răspuns cu privire la aceste împrejurări, aceasta menționând că o să apară o

altă listă, fapt ce s-a dovedit a fi neadevărat.

În aceste

condiții, martora și-a dat seama că a fost înșelată și a încercat să mai poarte

o discuție finală cu inculpata, aceasta promițându-i în schimbul banilor

primiți, obținerea unui lot de teren din fondurile primăriei, însă martora a

renunțat hotărând să denunțe faptele respective. În ceea ce privește apărarea

formulată de inculpată, în sensul că sumele de bani pe care martora i Ie-a dat

au fost sub formă de împrumut, cu perceperea unor dobânzi împovărătoare, ceea

ce a condus la apariția unor neînțelegeri, nu a putut fi primită de instanță.

Astfel, martora C.M., a confirmat că a ajutat-o pe inculpată împrumutându-i

diferite sume de bani, ca urmarea a problemelor pe care aceasta spunea că le

are, respectiv că este bolnavă, că fiica sa urmează un tratament costisitor, că

soțul său este bolnav de leucemie, însă acestea sume sunt altele decât cele de 2000

lei și respectiv 700 de euro, date pentru rezolvarea cererilor privind

acordarea de locuințe. De asemenea, a arătat că pentru sumele respective a

întocmit cu martora acte sub semnătură privată, intitulate „dovezi" sau „chitanțe",

cu termene stricte, termene recunoscute de inculpată, dar nerespectate. Faptul

că martora C.M. a dat inculpatei diferite sume de bani pentru a o ajuta să

rezolve favorabil cererile de acordare a unor locuințe construite din fonduri A.N.L.,

a fost confirmat și de martora T.D., de la care C. a cerut împrumut suma de 700

euro în acest scop, de martora l.V., martoră a i-a dat martorei C. suma de bani

respectivă și de martora V.C.D., care i-a dat martorei C. suma de 2.000 lei tot

pentru a fi dați inculpatei în scopul rezolvării favorabile a cererilor.

Declarațiile martorilor S.I. și S.F.l., care au susținut apărarea inculpatei,

au fost înlăturate de către instanță, având în vedere gradul mare de

subiectivitate, cei doi fiind soțul și respectiv fiul inculpatei, dar și pentru

faptul că inculpata nu Ie-a spus nici măcar de sumele împrumutate de la

martoră, cei doi aflând de abia când sau apărut neînțelegerile între părți.

Totodată, instanța a reținut că martorii J.l. și C.R., funcționari în cadrul

Primăriei Municipiului Tg. Jiu, primul fiind chiar șeful Serviciului de

Gospodărire Comunală, au confirmat faptul că în perioada de analiză a dosarelor

depuse pentru atribuirea locuințelor construite din fonduri A.N.L., inculpata i-a

contactat în mai multe rânduri, cerând informații referitoare la repartiții,

afirmând că o interesează deoarece are o mătușă al cărui fiu a depus un astfel

de dosar. De aici a rezultat că, prin comportamentul său, în sensul de a lua

legătura cu cei doi funcționari cu atribuții pe linie de repartizarea a

locuințelor construite din fonduri A.N.L., inculpata a lăsat să se creadă că

are influență asupra acestora pentru a-i determina să facă un act ce intra în

atribuțiile lor de serviciu. Fată de stare de fapt reținută, instanța a

constatat că faptele inculpatei S.V. de a pretinde și primi în două rânduri

sumele de 2.000 lei și respectiv 700 euro de la martora C.M., susținând că are

influență asupra unor membri din comisia de Fond Locativ din cadrul Primăriei

Tg. Jiu, astfel încât să îi determine să rezolve favorabil cererile formulate

de copiii acesteia pentru atribuirea unor locuințe construite din fonduri A.N.L.,

întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de influență

prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiuni pentru care inculpate a

fost condamnată. La individualizarea judiciară a pedepselor pentru fiecare

infracțiune în parte, instanța a avut în vedere gradul de pericol social

concret al faptelor, împrejurarea în care acestea au fost săvârșite, limitele

de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana făptuitoarei, care nu este

cunoscută cu antecedente penale și a avut o atitudine nesinceră, încercând să

denatureze adevărul, situație în care s-a apreciat că o pedeapsă neprivativă de

libertatea ar fi în măsură să ducă la reeducarea sa. Totodată, instanța, având

în vedere că individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea

aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii

de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a

făptuitorului, a apreciat că stabilirea unor pedepse în limita minimă, este

suficientă pentru a atingerea scopului educativ, punitiv și preventiv al

pedepsei. Referitor la sumele de bani primite de inculpată de la cumpărătoarea

de influență,respectiv suma de 2.000 lei și suma de 700 euro, instanța a

dispus, potrivit disp. art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen.,

confiscarea acestora, suma de 700 euro fiind confiscată prin convertirea la cursul

de schimb de la data plății efective.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și

partea vătămată C.M.

Parchetul a

criticat sentința pentru nelegalitate, în sensul că nu s-a aplicat pedeapsa

accesorie, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), c) C.

pen. chiar și pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei și, de

asemenea, pentru netemeinicie, în sensul că nu sunt îndeplinite cerințele art. 81

C. pen., față de gradul de pericol social concret al faptelor comise, astfel

că, se impunea în cauză, suspendarea sub supraveghere sau executarea pedepsei

la locul de muncă, cu majorarea cuantumului acesteia.

La rândul ei,

partea vătămată, a solicitat desființarea în parte a sentinței, în sensul de a

se dispune restituirea celor două sume de bani de 2000 lei, respectiv 700 euro

care au făcut obiectul infracțiunii, întrucât s-a constituit parte civilă în

acest sens și pentru că a denunțat fapta mai înainte ca organul de urmărire să

fi fost sesizat cu comiterea faptei. Apelul parchetului a fost considerat

întemeiat și a fost admis, pentru considerentele arătate în continuare.

Din

verificarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport și de motivele de apel

formulate, s-a constatat că s-a reținut o situație de fapt care corespunde

adevărului, prima instanță manifestând rol activ în administrarea

probatoriului, dar s-a apreciat că fapta inculpatei, nu a fost corespunzător

încadrată în drept.

Aceasta

pentru că inculpata, la data săvârșirii infracțiunii, era angajata Consiliului

Județean Gorj în funcția de consilier, gradul profesional superior, la

Compartimentul Autoritate Tutelară și Asistență Socială, fiind îndeplinite

cerințele art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel că s-a dispus schimbarea

încadrării juridice în acest sens în baza art. 334 C. proc. pen., cu reținerea

însă a unei singure infracțiuni, avându-se în vedere condițiile în care s-a

comis fapta. La momentul luării hotărârii, inculpata și-a reprezentat în

ansamblu activitatea infracțională, pe care urma să o desfășoare ulterior, ceea

ce s-a repetat nu este acțiunea incriminată ci acte materiale, care realizează

o sigură acțiune, un proces execuțional unic și în același timp unitar, lipsit

de discontinuități. În speță, pentru că partea vătămată (la fond și apel) și o

parte din martorii cauzei, în special familia acesteia, au arătat că i s-a

pretins „să dea ceva" (pag. 3 rechizitoriu) și că, încă de la început -

sfârșitul lunii februarie - pe lângă cei 20 milioane lei, i s-a precizat că mai

este nevoie și de o altă sumă de bani pentru membrii A.N.L. care, de altfel

s-au și pretins și primit, în luna următoare, dar de data aceasta în euro.

S-a apreciat

ca întemeiată critica parchetului pentru că nu s-au interzis drepturile prev.

de art. 64 lit. a) - c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, întrucât față de gradul

de pericol social concret al faptei comise, determinat de modul de concepere și

realizare a activității infracționale, în sensul că a pretins și primit sume de

bani importante, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,

cu obligarea, în baza art. 86

3

C. pen., la respectarea măsurilor de

supraveghere fixate de instanță și cu atragerea atenției asupra dispoz. art. 86

4

C. pen.

Apelul părții

vătămate a fost considerat nefondat și a fost respins ca atare, întrucât,

dispoz. art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000, cu consecința

nepedepsirii și înlăturării confiscării, sunt aplicabile numai unor infracțiuni

cu o sferă restrânsă, așa cum sunt prevăzute în legea specială și cum

statuează, de altfel, și recursul în interesul legii prin Decizia din 24

septembrie 2007. S-a statuat convingător de instanța supremă că, aceste cauze

de nepedepsire cu consecința înlăturării incidenței confiscării, operează

limitativ, numai în cazul infracțiunilor avute în vedere de legiuitor și că,

neexistând identitate de situație juridică, nu se poate pretinde identitate de

tratament juridic.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a formulat recurs, partea vătămată C.M.,

reiterând criticile formulate la instanța de apel.

Examinând

recursul declarat de partea vătămată C.M., în raport de motivele invocate ce se

vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

17

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor urma:

Astfel,

potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,

descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, introdus în această lege

prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 161/2003, "promisiunea, oferirea sau

darea de bani, de bunuri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane

care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui

funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în

atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10

ani".

Prin alin. (2)

al aceluiași articol s-a prevăzut că "făptuitorul nu se pedepsește dacă

denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat

pentru acea faptă". în fine, în cadrul alin. (3) din articolul menționat

se mai prevede că "banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut

obiectul infracțiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă, iar dacă acestea nu

se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani",

pentru ca în alin. (4) să se precizeze că "banii, valorile sau orice alte

bunuri se restituie persoanei care Ie-a dat în cazul prevăzut la alin. (2)".

în completarea acestor reglementări, prin art. 19 din aceeași lege s-a mai

prevăzut că în cazul săvârșirii infracțiunilor la care se referă prezentul

capitol (III), banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a

determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele

dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei

vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă,

iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata

echivalentului lor în bani. Astfel, așa cum s-a arătat, prin art. 61 din Legea nr.

78/2000 este incriminată fapta de cumpărare de influență, în timp ce

prevederile C. pen. nu o cuprind în sfera lor de reglementare, sancționându-l

doar pe traficantul de influență. În același timp, în Legea nr. 78/2000 este

reglementată la art. 61 alin. (2) denunțarea ca o cauză specială de

nepedepsire, care înlătură în mod firesc și incidența măsurii de siguranță a

confiscării, prevăzută la art. 19 din aceeași lege, în C. pen. nu este

instituită o asemenea cauză de nepedepsire pentru infracțiunile adiacente de

primire de foloase necuvenite sau de trafic de influență, în cazul acestora

fiind aplicabilă, în toate situațiile în care se constată existenta

infracțiunilor, măsura confiscării bunurilor ce au făcut obiectul lor.

Ca urmare,

prevederile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora

"banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care Ie-a

dat", nu sunt aplicabile decât atunci când este incidență dispoziția de

nepedepsire din alin. (2) al aceluiași articol, care se referă numai la sfera

restrânsă a infracțiunii prevăzute la art. 61 alin. (1) din această lege. De

aceea, este evident că aplicarea dispozițiilor de restituire a bunurilor ce au

făcut obiectul infracțiunii, cuprinse în alin. (4) al art. 61 din Legea nr. 78/2000,

nu poate fi extinsă și la infracțiunile de primire de foloase necuvenite și de

trafic de influență prevăzute restrictiv în art. 256 și, respectiv, în art. 257

C. pen., deoarece cauza de nepedepsire determinată de denunțarea faptei, cu

consecința înlăturării incidenței confiscării bunului, operează, limitativ,

numai în cazul infracțiunilor avute în vedere de legiuitor. Așa fiind, din

moment ce în astfel de cazuri nu există identitate de situație juridică, nu se

poate pretinde o identitate de tratament juridic.

Astfel prin,

recursul în interesul Legii nr. 59 din 24 septembrie 2007 publicat în M.O.F. nr.

274 din 7 aprilie 2008, s-a statuat că dispozițiile art. 61 alin. (2) și (4)

din Legea nr. 78/2000, privind nepedepsirea făptuitorului și restituirea

banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul

infracțiunii, sunt aplicabile numai infracțiunilor prevăzute în legea specială.

Față de

aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală,

temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de partea

vătămată C.M. împotriva Deciziei penale nr. 224 din 03 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori privind pe intimata

inculpată S.V.

Va obligă

recurenta parte vătămată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu intimatei inculpate, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea vătămată C.M. împotriva Deciziei penale nr.

224 din 03 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori privind pe intimata inculpată S.V.

Obligă

recurenta parte vătămată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu intimatei inculpate, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 30 martie 2011.