ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3183/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 martie 2009, Judecătoria Arad, în baza dispozițiilor art. 4 și 11 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel Timișoara cu excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1897/2006 în general și a art. 162 – art. 163 în special, invocată de către reclamantul F.N.I. Instanța a reținut că în susținerea excepției se arată faptul că dispozițiile care permit persoanelor care execută sancțiunea disciplinară cu izolarea să-și cumpere țigări dar nu permit să-și cumpere mâncare sau să primească pachete în condițiile în care rația alimentară zilnică dată în Administrația Penitenciarului acestor persoane este insuficientă calitativ și cantitativ, nu pot fi legale.

Reclamantul a mai susținut că stabilirea acestor privațiuni pentru persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate, decât cele stabilite prin lege, sunt nelegale și că aceste dispoziții încalcă prevederile C.E.D.O. și art. 21 din Constituția României. Prin sentința civilă nr. 354 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul F.N.I. în privința H.G. nr. 1897/2006. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cel care invocă o astfel de excepție are obligația de a arăta motivele de nelegalitate a actului administrativ pe care le consideră susceptibile să influențeze soluționarea fondului în cauza dedusă judecății.

Simpla apreciere neargumentată, că o dispoziție dintr-un act normativ este nelegală, nu poate constitui o motivare a excepției de nelegalitate, deoarece nu cuprinde elementele de fapt și de drept care să determine aplicarea acestui text de lege. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul F.N.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, susține recurentul, instanța de fond era datoare, dată fiind starea lui de detenție, să dea dovadă de rol activ pentru a lămuri aspectele legate de excepția de nelegalitate invocată în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Arad. De asemenea, mai susține că, în cererea adresată Judecătoriei Arad, a indicat în mod expres că sunt nelegale dispozițiile art. 162 – art. 163 din H.G.

nr. 1897/2006, fiind contrare prevederile art. 49 din Legea nr. 275/2006, art. 13 și 14 din C.E.D.O., precum și dispozițiile generale ale O.G. nr. 137/2001. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, instanța, în fața căreia se invocă o excepție de nelegalitate, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza printr-o încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Cu alte cuvinte, din dispozițiile legale de mai sus, rezultă că, la rândul său, excepția de nelegalitate invocată trebuie motivată cel puțin prin indicarea actului administrativ sau dispozițiilor dintr-un act administrativ socotit ca fiind nelegal, precum și a dispozițiilor legale, constituționale sau convenționale în raport cu care autorul excepției a făcut aprecierea nelegalității afirmate.

În cauza de față, instanța de fond a ignorat faptul că reclamantul se afla în stare de detenție, neavând venituri care să-i permită să apeleze la un apărător, iar în măsura în care a considerat că avea nevoie de lămuriri suplimentare în legătură cu aspecte legate de excepția de nelegalitate cu care fusese sesizată, era datoare, potrivit prevederilor art. 129 C. proc. civ., să ceară reclamantului informații și explicații suplimentare, mai ales că la termenul din data de 27 octombrie 2008 reclamantul a fost prezent, fiind adus sub escortă din Penitenciarul Arad, când i s-a și înmânat un exemplar al întâmpinării G.R. Dar, din conținutul cererii adresate Judecătoriei Arad, rezultă cel puțin că reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 162 – art. 163 din H.G.

nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, ceea ce, în contextul arătat, era suficient pentru a obliga instanța de fond să cerceteze legalitatea dispozițiilor regulamentare vizate de excepție, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 275/2006, pentru organizarea executării căreia fusese adoptat regulamentul respectiv. Astfel fiind, recursul formulat va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.N.I. împotriva sentinței civile nr. 354 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.