KORKMAZ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

23.05.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable quant à la requérante Penbe Oguz;Recevable quant aux autres requérants

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

KORKMAZ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47354/99 prezentate de Kahraman KORKMAZ și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 mai 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președintele A.B. Baka Türmen Ugrekhelidze mes Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și domnul Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 mai 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVE: Zeynep Özdemir, Penbe O Electroluxuz (Özdemir), Elif Ateș, Hatice Özk Kahraman Korkmaz, Müslüm Kütük, Mustafa Özdemir, Mehmet Özdemir, Seyit Ahmet Özdemir, Ali Korkmaz, Mustafa Korkmaz, Nam Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1990, administrația a efectuat exproprieri care vizau terenuri care aparțin reclamanților și care erau situate în Șanl În cazul în care, în conformitate cu art. 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. % laan de la data transferului fiecărui bun. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. La 10 iunie și 21 octombrie 1997, administrația le-a vărsat reclamanților suplimentele de înscriere în discuție. Detaliile figurează în tabelul următor de nume ale REQUERANȚELOR DATA PLĂȚII PLĂȚII (TRL) Lot de teren nr 31 / satul Meteler Kahraman Korkmaz Müslüm Kütük 220 380 000 13.03.1996 23.12.1996, 10.06.1997 902 309 794 Lot de teren n 118 / satul Gecettepe Mustafa Özdemir Mehmet Özdemir Seyit Ahmet Özdemir Zeynep Özdemir Penbe Elif Ateș [Hatice Özk Elif Ayșe Korucu Saiselam 399 876 640 13.03.1996 23.12.1996, 10.06.1997 472 264 335 Lot de teren n 156 / sat Geçittepe Müslüm Arar Redife Arar Mehmet Arif 887 330 206 14.03.1996 11.11.1996, 10.06.1997 129 637 600 La 24 septembrie 2001, deciziile de expropriere cu privire la loturile de teren nr. 31, 195 și 156 au fost parțial ridicate. Astfel, reclamanții Kahraman Korkmaz, Ali Korkmaz, Mustafa Korkmaz, Nam Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de proprietate, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (hotărârea din 9 iulie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1305-1306, §§ 13-16) și Hotărârea din 23 septembrie 1998, Aka c. Turcia (hotărârea din 23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). 1, reclamanții denunță insuficiența ratei dobânzilor moratorii aplicate indemnizațiilor suplimentare de expropriere, precum și întârzierea impusă de conducerea în sine a acestor sume. Denumirea insuficienței ratei dobânzii moratorii aplicate indemnizațiilor suplimentare de expropriere, precum și întârzierile înregistrate de administrația expropriantă pentru a plăti aceste sume, reclamanții se declară victime ale unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Argumentele părților Guvernul reproșează reclamanților că au omis să debarce calea de atac prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor în temeiul căruia ar fi fost posibilă compensarea pierderilor pretinse. Pe de altă parte, acesta reamintește că, la 24 septembrie 2001, deciziile de expropriere privind loturile de teren nr. 31, 195 și 156 au fost ridicate parțial și că terenurile în cauză, restituite foștilor proprietari, cu rambursarea sumelor plătite anterior de către administrație. Prin urmare, Tribunalul consideră că cererea este în mod clar greșit întemeiată în ceea ce privește acești reclamanți, și anume Kahraman Korkmaz, Ali Korkmaz, Mustafa Korkmaz, Nam Reclamanții contestă această teză. În această privință, ei susțin mai întâi că ridicarea parțială a măsurilor de expropriere a avut loc în ianuarie 2002. Pe de altă parte, aceștia subliniază că restituirea terenului în cauză nu a avut loc decât parțial, cu excepția lotului n 31, restituit în întregime. În cele din urmă, ei amintesc că un termen de cinci ani a trecut în interval, perioada în care administrația este ținută în posesia acestor terenuri, care nu au fost niciodată întreținute. Astfel, restituirile în cauză nu puteau compensa pierderea suferită de solicitanți. Aprecierea Curții În ceea ce privește motivul întemeiat pe lipsa epuizării căilor de atac interne, Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Aka (citată anterior, pp. 2678 2679, §§ 34-37). În ceea ce privește argumentele întemeiate pe restituirea parțială a anumitor terenuri către foștii proprietari, Curtea constată că documentele depuse la dosar nu precizează într-o măsură suficientă în ce condiții a avut loc restituirea. Astfel, Curtea consideră că, în pofida informațiilor furnizate, cauza supusă examinării continuă să ridice probleme serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă. Cu toate acestea, Curtea constată că Tribunalul de Mare Instanță din Birechik sesizat cu cererea în creștere a dreptului suplimentar în ceea ce privește lotul de teren n 118 (Village de Geçittepe), a dezamagit-o pe reclamanta Penbe Oatuz pe motiv că nu a respectat termenul prevăzut pentru a depune o astfel de cerere. Prin urmare, dl Oattepe nu poate trece pentru că a epuizat căile de atac interne în sensul art. 35 alin. (1) din Convenție. În consecință, Curtea consideră că este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție, să se declare cererea inadmisibilă în șeful recurentei Penbe O cererea admisibilă cu privire la ceilalți solicitanți, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte