CtEDO 22.06.2006 Auto

KUR ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KUR ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 70316/01, 70319/01, 70321/01, 70322/01, 70323/01, 70324/01, 70325/01, 70327/01, 70327/01 și 70329/01 prezentate de KUR și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 iunie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președintele, J. Hedigan, L. Caflisch; R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, judecători, și al domnului V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 26 și 28 ianuarie 2001, având în vedere decizia Curții de a se pronunța în temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul acestor cauze, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINIZ CERENȚILOR (Kasimm Kur, cererea nr. 70316/01, Șakir Deniz, cererea nr. 70318/01, Hüseyin Deniz, cererea nr. 70319/01, Ferzende Deniz, cererea nr. 70321/01, Saliha, Aygül, Nesime, Mukades, Sakine, Hamdusena, Hanifi și Siracettin Bal, cererea nr. 70322/01, Mustafa Bal, cererea nr. 70323/01, Ahmet Bicer, cererea nr. 70324/01, Asmail, Abdurahim, Abdulhadi și Nizamettin Aykanat, cererea nr. 70325/01, Lhan, Nezir și Hsan Yavaș, cererea nr. 70326/01, Abdulrazak și Seyithan Yaruk, cererea nr. 70327/01, Hasan Nergiz, cererea nr. 70329/01) sunt cetățeni turci. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Vefa, avocat la Diyarbak. Reclamanții locuiau toți, la momentul faptei din sud-estul Turciei, într-o provincie aflată în situații de urgență. În 1985, în această regiune au avut loc tulburări grave între forțele de securitate și membrii organizației ilegale PKK. Evenimentele și confruntările care au fost produse au afectat multe sate; unele au fost evacuate, altele, abandonate de locuitorii lor, casele fiind distruse. Circumstanțele din jurul speciei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Versiunea faptelor date de reclamanți În mai 1994, soldații au evacuat și au incendiat o mare parte din locuințele și proprietățile satului. Acestea au informat autoritățile administrative și militare de mai multe ori pentru a obține autorizația de a se întoarce în satul lor, în caz contrar, permisiunea de a continua să-și cultive pământurile. La data introducerii lor, reclamanții trăiau în mahalalele Diyarbakar. Versiunea faptelor date de guvern La momentul faptelor, cei care au făcut acest lucru au locuit mai mult în satul respectiv, în măsura în care au părăsit deja din cauza activităților teroriste intense care au avut loc în regiune și a amenințărilor aduse de PKK asupra sătenilor. Forțele de securitate nu i-au obligat pe solicitanți sau pe ceilalți locuitori să părăsească satul lor. La 14 iulie 2004, Marea Cameră Națională a adoptat Legea privind despăgubirea prejudiciilor cauzate de acte de terorism sau de măsuri de combatere a terorismului, care a intrat în vigoare la 27 iulie 2004. Iulie 2004. Această lege oferă o cale de atac suficientă pentru a corecta obiecțiile întemeiate pe Convenția persoanelor cărora li s-a refuzat accesul la bunurile lor în satul lor. În acest scop, în 76 de departamente au fost create comisii de evaluare și de soluționare a daunelor. Persoanele care au suferit prejudicii din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului pot depune o cerere de despăgubire la comisia competentă. În plus, 800 de persoane ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții au sesizat și comisiile de despăgubire. Mulți săteni au primit deja despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do Invocând art. 6 din Convenție, coroborat cu art. 13, reclamanții se plâng de negare a unei căi de atac efective, judiciare sau de altă natură, care le-ar fi permis să conteste distrugerea proprietății lor de către forțele de ordine. Reclamanții susțin că excluderea lor forțată și refuzul autorităților de a-i lăsa să se întoarcă în satul lor și pe terenurile lor au încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, care este astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În acest sens, guvernul susține că măsura în cauză nu a epuizat căile de atac interne instituite prin Legea din 27 iulie 2004. Reclamanții contestă argumentele guvernului. Potrivit acestora, noua acțiune instituită prin legea din cauza dreptului de a fi judecată nu poate fi considerată efectivă. Curtea constată că, potrivit Legii privind despăgubirile din 27 iulie 2004, este posibil pentru persoanele precum reclamanții să sesizeze până la 3 ianuarie 2007 comisiile de despăgubire pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care le-au suferit din cauza evaziunilor lor forțate, a distrugerii bunurilor lor sau a accesului la acestea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată, distrugerea bunurilor și refuzul autorităților de a permite accesul acestora în satele din sud-estul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune era accesibilă și oferea șanse rezonabile de succes (a se vedea mai sus, punctul 87). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamanții se plâng de negare a unei căi de atac efective, judiciare sau de altă natură, care le-ar fi permis să se plângă de distrugerea bunurilor lor de către forțele de ordine și care se referă la articolele 6 și 13 din convenție. Curtea consideră că este oportun să se examineze acest aspect din perspectiva articolului 13, astfel cum a fost formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul combate această afirmație prin faptul că există acțiuni interne efective ale căror inițiative nu le-au folosit. Curtea a constatat deja că legea privind despăgubirile oferă reclamanților o cale de atac eficientă pe care o pot folosi pentru a se plânge de distrugerea bunurilor lor sau de faptul că le-ar fi refuzat accesul la acestea. Această concluzie este valabilă și în contextul luării în considerare a articolului 13. Prin urmare, rezultă că acest aspect este vădit nefondat și că este necesar să fie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Vincent Berger Bošjan M. Z upančič Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-03-23
0,95
AFFAIRE KUR c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE KUR c. TURQUIE (Requête n o 43389/98) ARRÊT STRASBOURG 23 mars 2006 DÉFINITIF 13/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2006-12-21
0,95
AFFAIRE SIRACATTİN ȘEN c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SIRACATTİN ŞEN c. TURQUIE ( Requête n o 9577/03) ARRÊT STRASBOURG 21 décembre 2006 DÉFINITIF 21/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2006-03-30
0,95
ARI ET VINGT ET UNE REQUETES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de 22 requêtes présentées contre la Turquie n os 12911/02, 12916/02, 12925/02, 12929/02, 12935/02, 12940/02, 12951/02, 12953/02, 12957/02, 12960/02, 12962/02, 12973/02, 12974/02, 12975/02, 1297
CtEDO 2007-10-11
0,95
ERDA ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 499/02 présentée par Pelin ERDA et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 11 octobre 2007 en une chambre com
CtEDO 2007-08-30
0,95
FİL c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de sept requêtes présentées contre la Turquie n o 32146/03 – Safiye FİL n o 32151/03 – Memduh ÇOLAK n o 32152/03 – Cem GÜZELCAN n o 32157/03 – Kemal AKTÜRK n o 32158/03 – Barış ATBAŞI n o 32160
Sursă