SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA A 7 PUNCȚII prezentate împotriva Turciei 32146/03 B.M.
Zupančič, președinte, C. Bîrsan, R. Türmen, e. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, dnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători, și al dlui S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 1 august 2003, având în vedere decizia Curții de a se opune articolului 29 Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN CUVÂNTUL LA originea cauzei se găsesc șapte cereri (n 32146/03, 32151/03, 32152/03, 32157/03, 32158/03, 32160/03 și 32161/03) îndreptate împotriva Republicii Turcia și inclusiv șapte resortisanți ai acestui stat, domnii Safiye Fil, Memduh logo olak, Cem Güzelcan, Kemal Aktürk, Bar August 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor de la Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează.
În 1992, tribunalele au înscris la un proiect instituit de primăria Keçiören și au plătit suma fixată de administrație pentru a deveni proprietari ai unei case. La 8 martie 1994, administrația le-a atribuit terenul. La 19 octombrie 1995, Comisia a anulat proiectul instituit și resilia în mod unilateral toate contractele de vânzare de terenuri. Reclamanții, considerând că au suferit un prejudiciu, au introdus o acțiune în despăgubire împotriva administrației judecătorești în fața tribunalului de mare instanță din Ankara. Instanța a acordat parțial câștig de cauză reclamanților și a condamnat administrația să le plătească daune-interese a căror valoare a fost însoțită de dobânzi-interese. Curtea de Casație a confirmat hotărârile de primă instanță.
În lipsa plății de către administrație, reclamanții au inițiat procedura de executare forțată.
În ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești, detaliile privind procedura referitoare la fiecare reclamant pot fi prezentate ca "suit Numes" și n a cererilor de despăgubire Data la care se începe calcularea dobânzilor moratorii Data hotărârilor Curții de Casație Data și valoarea plăților Safiye Fil 32146/03 000 000 de lire turcești (TRL) 25 mai 2001 18 februarie 2003 28 octombrie 2004 000 000 TRL (1 597 EUR) 15 martie 2006 000 de noi cărți turcești (YTL) 121 EUR) 17 martie 2006 293,22 YTL 431 EUR) 27 martie 2006 242,52 YTL 739 EUR) Memduh etolak 32151/03 791 500 000 TRL 9 aprilie 2001 20 martie 2002 14 februarie 2005 585 076 000 TRL (8 591 EUR) 26 mai 2005 000 000 TRL (1 157 EUR) 27 martie 2006 932 YTL (1 199 EUR) Cem Güzelcan 32152/03 491 500 000 TRL 6 septembrie 1999 28 martie 2002 12 martie 2004 000 000 TRL (3 102 EUR) 15 martie 2006 759,07 YTL (473 EUR) 27 martie 2006 473,61 YTL 019 EUR) Kemal Aktürk 32157/03 000 000 TRL 9 aprilie 2001 14 iunie 2002 14 februarie 2005 068 552 000 TRL (8 286 EUR) 26 mai 2005 000 000 TRL (1 157 EUR) 27 martie 2006 674,32 YTL 281 EUR) Bar 28 octombrie 2004 000 000 TRL (1 597 EUR) 15 martie 2006 000 YTL 121 EUR) 17 martie 2006 293,22 YTL 431 EUR) 27 martie 2006 693,70 YTL 019 EUR) Nadir Baki quévik 32160/03 400 000 TRL 25 mai 2001 6 mai 2003 4 martie 2005 000 000 TRL (1 801 EUR) 27 mai 2005 500 000 TRL (4 338 EUR) 27 mai 2005
detașare a unui certificat daquiesem Gülener Alican (Y 27 septembrie 2000 4 martie 2002 12 martie 2004 000 000 000 TRL (3 102 EUR) 15 martie 2006 701,93 YTL 062 EUR) 27 octombrie 2006 400,77 YTL 140 EUR) Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., p. 1305-1306, § 13-16), Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec. 1998-VI, pp. 2674-2676, § 17-25), Gaganuș și alții c. Turcia, n 39335/98, § 18, 5 iunie 2001) și Önery Reclamanții se plâng de dreptul lor de a-și respecta bunurile din cauza lipsei de plată de către administrația creanțelor lor. În acest sens, se referă la art. 1 din Protocolul nr Pe baza acelorași fapte, reclamanții susțin, de asemenea, încălcarea articolelor 17 și 18 din convenție.
Reclamanții se plâng de dreptul lor de a-și respecta bunurile din cauza lipsei de plată de către administrație a creanței lor cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 al cărui text este următorul: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi.
Pe baza acelorași fapte, reclamanții susțin, de asemenea, încălcarea articolelor 17 și 18 din convenție. Referindu-se la metoda de calcul adoptată de jurisprudența Curții, guvernul susține că reclamanții au fost compensați integral de primăria Keçiören. Curtea observă la analiza tuturor elementelor din dosar pe care administrația le-a executat prin efectuarea plății creanțelor reclamanților. Rămâne de stabilit dacă întârzierea luată de administrație a avut drept consecință prejudiciile financiare ale reclamanților. În această privință, trebuie să se ia în considerare diferența dintre suma plătită efectiv reclamanților și cea pe care ar fi primit-o dacă creanța lor ar fi fost ajustată ținând seama de eroziunea monetară în perioada de întârziere ( Akkuș, citată anterior).
În această privință, Curtea amintește că metoda sa de calcul ține seama de efectele inflației în Turcia, care sunt indicate pe listele de indexuri ale prețurilor cu amănuntul, publicate de către institutul de statistică al la. Având în vedere acest mod de calcul, Curtea nu identifică nicio pierdere reală a reclamanților. Valoarea daunelor-interese pe care reclamanții le-au primit corespunde unei compensații integrale în raport cu metoda de calcul adoptată de Curte. Prin urmare, acestea nu au suferit niciun prejudiciu sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește articolele 17 și 18 din convenție, după examinarea obiecțiunilor, care, apropo, nu sunt justificate, Curtea constată că acestea se referă la aceleași fapte ca cele considerate pe teren la art. 1 din Protocolul nr În consecință, obiecțiunile reclamanților sunt în mod vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție.
Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se respingă cererile. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească acțiunile Declară cererile inadmisibile. Santiago Quesada Bošjan Dl Zupančič Modulul Președinte
DÉCISION
de sept requêtes présentées contre la Turquie n o 32146/03 – Safiye FİL n o 32151/03 – Memduh ÇOLAK n o 32152/03 – Cem GÜZELCAN n o 32157/03 – Kemal AKTÜRK n o 32158/03 – Barıș ATBAȘI n o 32160/03 – Nadir Baki ÇEVİK n o 32161/03 – Gülennur ALİCAN (YILDIZ) La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 30 août 2007 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič, président, C. Bîrsan, R. Türmen, M mes E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, MM.
E. Myjer, David Thór Björgvinsson, juges, et de M. S. Quesada, greffier de section , Vu les requêtes susmentionnées introduites le 1 er août 2003, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond des affaires, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT A l’origine de l’affaire se trouvent sept requêtes (n os 32146/03, 32151/03, 32152/03, 32157/03, 32158/03, 32160/03 et 32161/03) dirigées contre la République de Turquie et dont sept ressortissants de cet Etat, respectivement, MM.
Safiye Fil, Memduh Çolak, Cem Güzelcan, Kemal Aktürk, Barıș Atbașı, Nadir Baki Çevik et Gülennur Alican (Yıldız), (« les requérants »), ont saisi la Cour le 1 er août 2003 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). Les requérants sont représentés par M e O. Polat, avocat à Ankara. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1992, les requérants s’inscrivirent à un projet mis en place par la mairie de Keçiören et payèrent la somme fixée par l’administration en vue de devenir propriétaires d’une maison.
Le 8 mars 1994, l’administration leur attribua les terrains. Le 19 octobre 1995, elle annula le projet mis en place et résilia unilatéralement l’ensemble des contrats de vente de terrains. Les requérants, estimant avoir subi un préjudice, intentèrent auprès du tribunal de grande instance d’Ankara une action en paiement de dommages et intérêts contre l’administration. Le tribunal donna partiellement gain de cause aux requérants et condamna l’administration à leur verser des dommages et intérêts dont le montant fut assorti d’intérêts moratoires. La Cour de cassation confirma les jugements de première instance. Faute de paiement par l’administration, les requérants entamèrent la procédure d’exécution forcée.
L’administration procéda à l’exécution des décisions de justice.
Les détails concernant la procédure relative à chaque requérant peuvent être exposés comme-suit : Noms et n os des requêtes Montants des indemnités Dates de départ du calcul des intérêts moratoires Dates des arrêts de la Cour de cassation Dates et montants de paiements Safiye Fil 32146/03 5 000 000 000 livres turques (TRL) 25 mai 2001 18 février 2003 28 octobre 2004 : 3 000 000 000 TRL (1 597 euros (EUR)) 15 mars 2006 : 5 000 nouvelles livres turques (YTL) (3 121 EUR) 17 mars 2006 : 2 293,22 YTL (1 431 EUR) 27 mars 2006 : 9 242,52 YTL (5 739 EUR) Memduh Çolak 32151/03 4 791 500 000 TRL 9 avril 2001 20 mars 2002 14 février 2005 : 14 585 076 000 TRL (8 591 EUR) 26 mai 2005 : 2 000 000 000 TRL (1 157 EUR) 27 mars 2006 : 1 932 YTL (1 199 EUR) Cem Güzelcan 32152/03 2 491 500 000 TRL 6 septembre 1999 28 mars 2002 12 mars 2004 : 5 000 000 000 TRL (3 102 EUR) 15 mars 2006 : 759,07 YTL (473 EUR) 27 mars 2006 : 6 473,61 YTL (4 019 EUR) Kemal Aktürk 32157/03 5 000 000 000 TRL 9 avril 2001 14 juin 2002 14 février 2005 : 14 068 552 000 TRL (8 286 EUR) 26 mai 2005 : 2 000 000 000 TRL (1 157 EUR) 27 mars 2006 : 3 674,32 YTL (2 281 EUR) Barıș Atbașı 32158/03 5 200 000 000 TRL 9 avril 2001 13 mai 2003 28 octobre 2004 : 3 000 000 000 TRL (1 597 EUR) 15 mars 2006 : 5 000 YTL (3 121 EUR) 17 mars 2006 : 2 293,22 YTL (1 431 EUR) 27 mars 2006 : 9 693,70 YTL (6 019 EUR) Nadir Baki Çevik 32160/03 5
400 000 000 TRL 25 mai 2001 6 mai 2003 4 mars 2005 : 3 000 000 000 TRL (1 801 EUR) 27 mai 2005 : 7 500 000 000 TRL (4 338 EUR) 27 mai 2005 : Signature d’un certificat d’acquiessement Gülennur Alican (Yıldız) 32161/03 4 000 000 000 TRL 27 septembre 2000 4 mars 2002 12 mars 2004 : 5 000 000 000 TRL (3 102 EUR) 15 mars 2006 : 1 701,93 YTL (1 062 EUR) 27octobre 2006 : 9 400,77 YTL (5 140 EUR) B. Le droit et la pratique internes pertinents Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans les arrêts Akkuș c. Turquie (9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16), Aka c. Turquie (23 septembre 1998, Recueil 1998-VI, pp. 2674-2676, §§ 17-25), Gaganuș et autres c. Turquie , n o 39335/98, § 18, 5 juin 2001) et Öneryıldız c. Turquie (30 novembre 2004, [GC], n o 48939/99, § 51, CEDH 2004 ‑ XII).] C. Jonction des affaires Compte tenu de la similitude des affaires quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement.
GRIEFS Les requérants se plaignent de l’atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison de l’absence de paiement par l’administration de leur créance. Ils invoquent à cet égard l’article 1 du Protocole n o 1. Se fondant sur les mêmes faits, les requérants allèguent également la violation des articles 17 et 18 de la Convention. EN DROIT Les requérants se plaignent de l’atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison de l’absence de paiement par l’administration de leur créance en violation de l’article 1 du Protocole n o 1 dont le libellé est le suivant : « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.
Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes. » Se fondant sur les mêmes faits, les requérants allèguent également la violation des articles 17 et 18 de la Convention. Se référant à la méthode de calcul adoptée par la jurisprudence de la Cour, le Gouvernement soutient que les requérants ont été intégralement indemnisés par la mairie de Keçiören. La Cour observe à l’analyse de l’ensemble des éléments du dossier que l’administration a exécuté les décisions de justice en procédant au paiement des créances des requérants.
Reste à déterminer si le retard pris par l’administration a eu pour conséquence de faire subir aux requérants un préjudice financier. Sur ce point, il faut prendre en considération la différence entre le montant effectivement versé aux requérants et celui qu’ils auraient perçu si leur créance avait été ajustée en tenant compte de l’érosion monétaire pendant la période de retard ( Akkuș , précité). A cet égard, la Cour rappelle que sa méthode de calcul tient compte des effets de l’inflation en Turquie qui sont indiqués sur les listes de l’indice des prix de détail, publiées par l’institut des statistiques de l’Etat. Au vu de ce mode de calcul, la Cour ne décèle aucune perte réelle des requérants.
Le montant des dommages et intérêts que les requérants ont perçu correspond à une compensation intégrale par rapport au mode de calcul adopté par la Cour. Par conséquent, les requérants n’ont donc subi aucun préjudice sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1. Quant aux articles 17 et 18 de la Convention, après avoir examiné les griefs, qui, d’ailleurs, ne sont pas étayés, la Cour constate que ceux-ci portent sur les mêmes faits que ceux considérés sur le terrain de l’article 1 du Protocole n o 1. Il s’ensuit que les griefs des requérants sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Dès lors, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rejeter les requêtes.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Déclare les requêtes irrecevables. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Greffier Président