MOĞOLKOÇ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

15.05.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

MOĞOLKOÇ c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA RĂSPUNSURI n 31195/03, 31199/03, 31201/03 și 872/04 prezentate de Nahit MO 368/OLKOç, Necmiye MAMÜK, Türkan ÖZTÜRK și Zekiye ÖZTÜRK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (adică secțiunea), care are sediul la 15 mai 2007 într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze Zagrebelsky Mularoni, Popović, judecători Dolle, graffiter de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și d La originea afacerilor se găsesc patru instanțe îndreptate împotriva Republicii Turcia în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 15 decembrie 2006, grefa a fost informată cu privire la decesul său. Moștenitorii săi, Müzeyyen Mo August 2003 de Necmiye Mamük și Türkan Öztürk. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul O. Polat, avocat la Ankara. Instanța nr. 872/04 a fost introdusă în fața Curții de către Zekiye Öztürk la 21 noiembrie 2003. Aceaceasta este reprezentată de domnul Hatice Can, avocat la Antakya. Guvernul turc ( În 1992, instanțele au înscris la un proiect pus în aplicare de primăria Keçiören (pe care primăria o numește administrație, nr. 31199/03, nr. 31199/03 și nr. 31201/03 în scopul de a deveni proprietar al unei case. În acest sens, ei au plătit în mod repetat suma de 8 500 000 de lire turcești (TRL) stabilită de administrație. Ulterior, administrația a încheiat proiectul instituit și resilia în mod unilateral toate contractele de vânzare de terenuri. La 7 decembrie 2000 și 7 ianuarie 2002, reclamanții au introdus o acțiune în despăgubire împotriva administrației. Prin hotărârile din 31 mai și 13 decembrie 2001 și din 3 iulie 2002, instanța le-a acordat reclamanților un câștig parțial de cauză și a condamnat administrația să le plătească daune-interese cu dobândă care au fost datorate ratei legale începând cu data la care au fost introduse cererile. În pofida hotărârilor definitive și executorii, reclamanții au inițiat o procedură de executare forțată. Începând cu 12 martie 2004, administrația a început să efectueze plățile în cauză ale căror detalii sunt indicate în anexa alăturată. Cererea nr. 872/04 În cadrul construcției unei autostrăzi, printr-o decizie din 30 martie În martie 1995, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (inclusiv Administrația) a solicitat exproprierea terenului care aparține reclamantei. La 6 iunie 1995, o comisie de experți din administrație a stabilit valoarea terenului la 784 213 000 TRL, iar această parte de proprietate a fost plătită reclamantei la data transferului de proprietate. La 2 aprilie 1998, în dezacord cu suma plătită de către administrație, recurenta a introdus la tribunalul de mari instanțe al lui Hatay o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Prin hotărârea din 16 noiembrie 2000, instanța a acordat reclamantei un câștig parțial de cauză și a condamnat administrația să îi plătească o indemnizație suplimentară de 2 900 850 2000 TRL [aproximativ 4 696 EUR], împreună cu dobânzi restante la rata legală începând cu 2 aprilie 1998. Prin hotărârea din 26 iunie 2001, Curtea de Casație a clasat hotărârea în primă instanță. La 21 martie 2002, tribunalul, hotărând la trimitere, a condamnat administrația să plătească recurentei în temeiul dreptului de proprietate suma de 2 851 840 000 TRL [aproximativ 2 407] La 18 iunie 2002, Curtea de Casație a infirmat hotărârea atacată pe motiv că metoda de calcul a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 15 aprilie 2003, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. La 5 martie 2004, administrația a plătit recurentei suma de 12 920 536 000 TRL [aproximativ 8 008 EUR]. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în hotărârile Akkuș Turcia. (hotărârea din 9 iulie 1997, Rec., 1997 IV, p. 1305-1306, § 13-16), Akac. Turcia (hotărârea din 23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25) și Tunç c. Turcia 54040/00, 24 mai 2005). Datele economice Efectele inflației în Turcia sunt prezentate pe lista de index al prețurilor cu amănuntul, publicată de Institutul de Statistică de Stat. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de dreptul lor de a respecta bunurile lor din cauza lipsei de plată de către administrarea creanței lor și a insuficienței ratei dobânzii datorate datoriilor statului. 31195/03, 31199/03 și 31201/03, reclamanții invocă, de asemenea, încălcarea articolelor 17 și 18 din Convenție. ÎN DREPT Juncționarea cauzelor Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la fapte și la problema de fond pe care o ridică, Curtea consideră necesară aderarea acestora și decide să le examineze în comun. Cu privire la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. Reclamanții se plâng de dreptul lor de a-și respecta bunurile din cauza lipsei de plată de către administrație a creanței lor și a insuficienței ratei dobânzilor moratorii aplicate datoriilor statului. Curtea observă la analiza tuturor elementelor din dosar pe care administrația le-a executat prin efectuarea plății creanței reclamanților. În ceea ce privește acuzațiile de insuficiență a ratei dobânzii moratorii, trebuie să se ia în considerare diferența dintre suma efectiv plătită reclamanților și cea pe care ar fi perceput-o dacă creanța lor ar fi fost ajustată ținând seama de erodarea monetară în perioada de întârziere ( Akkuș c. Turcia, citată anterior). În această privință, Curtea dorește să sublinieze că metoda sa de calcul ține seama de efectele inflației în Turcia, care sunt indicate pe listele de indexuri ale prețurilor cu amănuntul, publicate de către institutul de statistică de la . Având în vedere acest mod de calcul, Curtea nu identifică nicio pierdere reală a reclamanților. Valoarea despăgubirilor percepute de solicitanți corespunde unei compensații integrale sau ușor mai mari decât metoda de calcul adoptată de Curte. (1) În consecință, obiecțiile reclamanților sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. C. Cu privire la presupusa încălcare a art. 17 și 18 din Convenție în acțiunile nr. 31195/03, 31199/03 și 31201/03, reclamanții aplică, de asemenea, încălcarea art. 17 și 18 din Convenție. În lumina celor menționate anterior, trebuie să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile, Declară Dolle F. Tulkens Grefier Președinte