AFFAIRE SIRACATTİN ȘEN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

21.12.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Préjudice moral - demande rejetée

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SIRACATTİN ȘEN c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA SIRACAT. TURCIA Cerere nr. 9577/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 decembrie 2006 DEFINIF 21/03/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În ceea ce privește cazul S.racattin Șen c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Dnii B.M. Zupančič președintele Türmen Bîrsan Gyulumyan dnii Myjer David Thór Björgvinsson, Berro-Lefevre, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera de consiliu la 30 noiembrie 2006, Rend la hotărâre, care a fost adoptat la această dată de procedură La originea . 9577/03) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, domnul S La 7 octombrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA SPECE Reclamantul s-a născut în 1953 și își are reședința în Istanbul. La 19 februarie 1985, procedura penală împotriva reclamantului a dus la achitarea sa. La 13 noiembrie 1986, sentința de detenție a devenit definitivă. La 23 iulie 1997, reclamantul a inițiat o acțiune în despăgubire în fața instanței de judecată a lui Bakuraköy pentru că a fost pus în detenție provizorie pe nedrept timp de 18 luni, în conformitate cu legea nr. 466 privind acordarea de despăgubiri persoanelor arestate și deținute. La 19 iulie 2002, instanța de judecată a acceptat cererea reclamantului și a decis să îi acorde 7 000 000 de lire turcești (aproximativ 4 273 de lire sterline). Euro (EUR) a subliniat faptul că dosarul nu conținea nicio dovadă care să permită stabilirea datei notificării hotărârii judecătorești și că, în caz contrar, ar fi trebuit să se deducă faptul că cererea a fost făcută în termenul legal. La 23 august 2002, întrucât această despăgubire nu era suficientă, reclamantul s-a ocupat de casare. 10. La 30 iunie 2003, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea pe motiv de prescriere de zece ani și a trimis dosarul în fața instanței de primă instanță. 11. La 4 noiembrie 2003, după revizuirea dosarului, instanța de Casație s-a conformat hotărârii de Casație și l-a exonerat pe reclamant. 12. La 9 mai 2005, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTĂ 13. Art. 1 din Legea nr. 466 privind acordarea de despăgubiri persoanelor arestate sau deținute prevede compensarea de către stat a daunelor suferite de orice persoană arestată sau deținută în condiții și circumstanțe care nu sunt conforme cu Constituția și cu legile (...) care nu a fost adusă în fața judecătorului după ce a fost arestată sau reținută în termenul legal (...) care, după ce a fost arestată sau reținută în conformitate cu legea, a beneficiat de un refuz (...), de o achitare sau de o sentință care o scutește de o pedeapsă (...). Această legislație a fost abrogată prin Legea nr. 5320 publicată în Jurnalul Oficial din 23 martie 2005 și nu mai este în vigoare de la 1 iunie 2005. Reclamantul susține că durata procedurii de încuviințare a fost încălcată de principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate 16. Guvernul consideră că cererea este în mod evident greșit întemeiată, dat fiind că reclamantul a fost exonerat de cererile sale din motive de prescripție. 17. Curtea constată că reclamantul nu contestă refuzul autorităților de a acorda despăgubiri pentru că a fost pus în detenție provizorie. 18. În consecință, Curtea constată că nu este în mod evident greșit fondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Pe fond 19. Curtea constată că perioada care trebuie luată în considerare a început la 23 iulie 1997 și s-a încheiat la 9 mai 2005. 20. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se desfășoară o procedură în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și lavocea litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII). 21. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței de termen rezonabil 22. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 584 EUR pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 000 EUR pentru prejudiciul moral.interese moratorii 27. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 2 000 EUR (două mii de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 21 decembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președintele