ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1096/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 12 februarie 2010, sub nr. de dosar 258/33/2010, pe rolul Curții de Apel Cluj, petenta C.L.C. Băișoara a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare încheiat în data 13 noiembrie 2009 de A.P.D.R.P. cu privire la proiectul C 2.131061300044 din 12 ianuarie 2004 - Colectarea și epurarea apelor uzate menajere din stațiunea turistică M.B., comuna Băișoara, județul Cluj, solicitând revocarea actului de constatare și anularea măsurii de recuperare a sprijinului financiar nerambursabil considerat a fi neeligibil în cuantum de 74.217,10 lei și a penalităților aferente.

În motivarea contestației, reclamantul a arătat că nu a încălcat reglementările cuprinse în art. 7 din Secțiunea V-Prevederi Generale din Legea nr. 316/2001 astfel cum a constatat echipa de verificare, deoarece aceste dispoziții cuprind prevederi generale prin care se stabilește obligația pentru România de a urmări respectarea programului S.A.P.A.R.D., iar consiliul local a respectat ghidul solicitantului, metodologia stabilită pentru achizițiile publice organizate în vederea realizării proiectului. În drept au fost invocate dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 și art. 3 din O.G. nr. 79/2003. Prin sentința civilă nr. 158 din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut, în esență, că în raport de prevederile art. 3 alin. (2) și (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță care pot fi contestate în condițiile și termenele stabilite de Codul de procedură fiscală. În consecință, fiind vorba despre creanțe bugetare, astfel de acte se înscriu în categoria actelor administrative care privesc contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.

în continuarea acestui raționament acțiunea având ca obiect anularea deciziilor emise în procedura reglementată de O.G. nr. 79/2003 este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare, potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004. În cazul concret dedus judecății, conform procesului verbal de constatare și deciziei atacate suma care trebuie recuperată este de 74.217,1 Ron, cuantum care conform criteriului valoric, prevăzut de art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, atrage competența de soluționare în primă instanță în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentința civilă nr. 3403 din 15 octombrie 2010, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și a constatat ivit conflictul negativ de competență. Tribunalul Cluj a apreciat că aparține Curții de Apel Cluj competența de soluționare a cauzei întrucât Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 79/2003 și art. 6 alin. (7) din H.G. nr. 1306/2007, reiese că în speță este vorba de o creanță bugetară căruia îi sunt aplicabile dispozițiile procedurale cuprinse în Codul de procedură fiscală, dar acest aspect nu atrage competența materială a instanței de contencios administrativ determinată exclusiv de criteriul valoric, fără a se ține cont de poziția autorității emitente.

Dacă actul administrativ nu are ca obiect impozite, taxe, contribuții sau datorii vamale, competența se stabilește în funcție de poziția organului emitent, fiind irelevant cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiune. Cum în speța de față sunt contestate sume ce au caracterul de creanțe bugetare, dar care nu se încadrează în noțiunea sus menționată pentru a fi aplicabil criteriul valoric al creanței în determinarea instanței de contencios administrativ competentă, s-a apreciat că această competență este determinată de poziția autorității emitente în sistemul administrației publice. Cum pârâta A.P.D.R.P. are caracterul unei autorități publice centrale, competența revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj și nu Tribunalului Cluj.

Analizând cauza, în raport de dispozițiile art. 22 alin. (1) – (3) și (5) C. proc. civ., având in vedere cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Cluj, competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) și (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță, ce pot fi contestate în condițiile și în termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.

Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare in sensul prevederilor art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004. Incidența Codului de procedură fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată de art. 3 – art. 7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003. Impunerea în litigiu a fost calculată urmare la verificarea modului de obținere, derulare și utilizare a fondurilor alocate prin Programul S.A.P.A.R.D.

pentru proiectul C2.131061300044 Colectarea și epurarea apelor uzate menajere din stațiunea turistică M. Băișorii, comuna Baișoara, județul Cluj, finalizate prin încheierea la data de 13 noiembrie 2009 a unui titlu de creanță fiscală, intitulat proces-verbal, ce a făcut obiectul contestației reclamantei respinsă prin decizia nr. 26.534 din 22 decembrie 2009. Așadar prezenta acțiune având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare nr. 23.869 din 13 noiembrie 2009 emisă de A.P.D.R.P. precum și a Deciziei nr. 26.534 din 22 decembrie 2009 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în procedura reglementată de O.G. nr. 79/2003, este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (l) din Legea nr. 544/2004, și nu în raport de nivelul autorității publice care emite actul fiscal, în condițiile art. 3 pct. l C. proc.

civ., raportat la art. 10 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ. În consecință, cum în cauza de față acțiunea reclamantului poartă asupra unui titlu de creanță fiscală cu o valoare de 74.217, 10 lei, revine tribunalului competența materială pentru judecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.L.C. BAIȘOARA și pârâta A.P.D:R.P. în favoarea Tribunalului Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.