ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1096/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la data de

12 februarie 2010, sub nr. de dosar 258/33/2010, pe rolul Curții de Apel Cluj,

petenta C.L.C. Băișoara a formulat plângere împotriva procesului verbal de

constatare încheiat în data 13 noiembrie 2009 de A.P.D.R.P. cu privire la

proiectul C 2.131061300044 din 12 ianuarie 2004 - Colectarea și epurarea apelor

uzate menajere din stațiunea turistică M.B., comuna Băișoara, județul Cluj, solicitând

revocarea actului de constatare și anularea măsurii de recuperare a sprijinului

financiar nerambursabil considerat a fi neeligibil în cuantum de 74.217,10 lei

și a penalităților aferente.

În motivarea contestației, reclamantul

a arătat că nu a încălcat reglementările cuprinse în art. 7 din Secțiunea

V-Prevederi Generale din Legea nr. 316/2001 astfel cum a constatat echipa de

verificare, deoarece aceste dispoziții cuprind prevederi generale prin care se

stabilește obligația pentru România de a urmări respectarea programului S.A.P.A.R.D.,

iar consiliul local a respectat ghidul solicitantului, metodologia stabilită

pentru achizițiile publice organizate în vederea realizării proiectului.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 7 din Legea 554/2004 și art. 3 din O.G. nr. 79/2003.

Prin sentința civilă nr. 158 din 13

aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj,

secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Cluj, secția

litigii de muncă, asigurări sociale și

contencios administrativ.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Cluj a reținut, în esență, că în raport de prevederile art. 3 alin. (2) și

(6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, actele de constatare, stabilire și individualizare a

obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță care pot

fi contestate în condițiile și termenele stabilite de Codul de procedură

fiscală.

În consecință, fiind vorba despre

creanțe bugetare, astfel de acte se înscriu în categoria actelor administrative

care privesc contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (l) din

Legea nr. 554/2004. în continuarea acestui raționament acțiunea având ca obiect

anularea deciziilor emise în procedura reglementată de O.G. nr. 79/2003 este de

competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de

valoarea creanței bugetare, potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10

alin. (l) din Legea nr. 554/2004.

În cazul concret dedus judecății,

conform procesului verbal de constatare și deciziei atacate suma care trebuie

recuperată este de 74.217,1 Ron, cuantum care conform criteriului valoric,

prevăzut de art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, atrage competența de

soluționare în primă instanță în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentința civilă nr. 3403 din 15

octombrie 2010, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal,

de conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal și a constatat ivit conflictul negativ de

competență.

Tribunalul Cluj a apreciat că aparține

Curții de Apel Cluj competența de soluționare a cauzei întrucât

Din interpretarea coroborată a

dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 79/2003 și art. 6 alin. (7) din H.G. nr. 1306/2007,

reiese că în speță este vorba de o creanță bugetară căruia îi sunt aplicabile

dispozițiile procedurale cuprinse în Codul de procedură fiscală, dar acest

aspect nu atrage competența materială a instanței de contencios administrativ

determinată exclusiv de criteriul valoric, fără a se ține cont de poziția

autorității emitente.

Dacă actul administrativ nu are ca

obiect impozite, taxe, contribuții sau datorii vamale, competența se stabilește

în funcție de poziția organului emitent, fiind irelevant cuantumul

despăgubirilor solicitate prin acțiune.

Cum în speța de față sunt contestate

sume ce au caracterul de creanțe bugetare, dar care nu se încadrează în

noțiunea sus menționată pentru a fi aplicabil criteriul valoric al creanței în

determinarea instanței de contencios administrativ competentă, s-a apreciat că

această competență este determinată de poziția autorității emitente în sistemul

administrației publice.

Cum pârâta A.P.D.R.P. are caracterul

unei autorități publice centrale, competența revine Secției de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj și nu Tribunalului Cluj.

Analizând cauza, în raport de

dispozițiile art. 22 alin. (1) – (3) și (5) C. proc. civ., având in vedere

cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Cluj,

competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În raport cu prevederile art. 3 alin.

(2) și (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, actele de constatare, stabilire și individualizare a

obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță, ce pot fi

contestate în condițiile și în termenele stabilite de Codul de procedură

fiscală.

Astfel fiind, întrucât au ca obiect

creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative

ce privesc contribuții bugetare in sensul prevederilor art. 10 alin. (l) din

Legea nr. 554/2004.

Incidența Codului de procedură

fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este

reglementată de art. 3 – art. 7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003.

Impunerea în litigiu a fost calculată

urmare la verificarea modului de obținere, derulare și utilizare a fondurilor

alocate prin Programul S.A.P.A.R.D. pentru proiectul C2.131061300044 Colectarea

și epurarea apelor uzate menajere din stațiunea turistică M. Băișorii, comuna

Baișoara, județul Cluj, finalizate prin încheierea la data de 13 noiembrie 2009

a unui titlu de creanță fiscală, intitulat proces-verbal, ce a făcut obiectul

contestației reclamantei respinsă prin decizia nr. 26.534 din 22 decembrie 2009.

Așadar prezenta acțiune având ca

obiect anularea procesului-verbal de constatare nr. 23.869 din 13 noiembrie 2009

emisă de A.P.D.R.P. precum și a Deciziei nr. 26.534 din 22 decembrie 2009 emisă

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în procedura reglementată de

O.G. nr. 79/2003, este de competența instanței de contencios administrativ,

determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de

competență prevăzute de art. 10 alin. (l) din Legea nr. 544/2004, și nu în

raport de nivelul autorității publice care emite actul fiscal, în condițiile art.

3 pct. l C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (l) din Legea contenciosului

administrativ.

În consecință, cum în cauza de față

acțiunea reclamantului poartă asupra unui titlu de creanță fiscală cu o valoare

de 74.217, 10 lei, revine tribunalului competența materială pentru judecarea

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamantul C.L.C. BAIȘOARA și pârâta A.P.D:R.P. în favoarea

Tribunalului Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 februarie 2011.