ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1238/2011

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5845 din 22 august 2003 la Tribunalul Constanța, reclamanta RA E.D.P.P. Constanța a solicitat obligarea pârâtei S.C.H. SA Constanta să execute toate lucrările de remediere a deficiențelor constatate cu ocazia recepției finale Ia Blocul de locuințe din zona Faleză Sud Constanța, tronsoanele I și IV, precum și la daune cominatorii de 1.000.000 ROL pentru fiecare zi de întârziere, de Ia data pronunțării hotărârii și până la executarea integrală a tuturor remedierilor, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentința civilă nr. 347/COM din 14 februarie 2008, Tribunalul Constanta a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta SC S.C.H.

SA. A admis, în parte, acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta SC S.C.H. SA și a obligat pârâta să efectueze la Blocul de locuințe din zona Faleză Sud Constanța, tronsoanele I și IV, lucrările de remediere a deficiențelor, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul C.G. și să plătească reclamantei suma de 1.030 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii și, ca nefondată, cererea de intervenție principală formulată de intervenientă. Existând identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului afirmat și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, instanța de fond a constatat ca fiind neîntemeiate și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive ridicate de pârâtă.

Pe fondul cauzei, față de probele administrate, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este fondată sub primul capăt de cerere, în cauză fiind dovedită existența unor deficiențe în executarea Blocului de locuințe din zona Faleză Sud Constanța, tronsoanele I și IV, constând în lucrări neefectuate ori realizate necorespunzător, iar obligația de remediere a acestora, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză tehnică întocmit de către expertul C.G., incumbă pârâtei SC S.C.H. SA, în virtutea clauzelor Contractului nr. 1/3319 din 18 iulie 1994, modificat și completat prin Actele adiționale nr. 1/1999 și nr. 1/2001 și a prevederilor art. 969 și ale art. 1073 C. civ. A apreciat ca nefondat și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, apreciind că nu-și găsesc aplicarea întrucât executarea obligației stabilite în sarcina pârâtei SC S.C.H.

SA este posibilă în natură, pe cale silită, în modalitatea efectuării de către creditoare a prestației de a face, pe contul celei dintâi. A constatat nefondată și a respins cererea de intervenție principală, reținând că intervenienta nu a indicat și probat izvorul răspunderii solidare a reclamantei și pârâtei față de asociație pentru plata cheltuielilor și pentru efectuarea lucrărilor de finisare și nu a dovedit nici că plățile atestate de facturi și ordine de plată reprezintă costuri determinate de nesocotirea unor obligații ce incumbau reclamantei și pârâtei antreprenor. Împotriva sentinței mai sus menționate, în termenul legal, au declarat apel pârâta SC S.C.H. SA și intervenienta Asociația de Proprietari care au criticat soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin Decizia civilă nr. 19/COM din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul formulat de S.C.H. SA Bragadiru. A admis apelul declarat de intervenienta în nume propriu Asociația de Proprietari. A schimbat în parte hotărârea în sensul că, admițând în parte acțiunea, a obligat-o pe pârâtă să efectueze lucrările de remediere a deficiențelor constatate neexecutate prin raportul de expertiză efectuat de inginer C.G. A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de Asociația de Proprietari și le-a obligat pe reclamantă și pe pârâtă, în solidar la plata către intervenientă a 46.167 RON cu titlu de daune.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A dispus darea în debit a apelantei interveniente cu suma de 309 RON reprezentând taxă judiciară de timbru. A obligat intimatele la plata către apelanta intervenientă a sumei de 3.861 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A admis cererea privind majorarea onorariului expertului a obligat intimatele SC S.C.H. SA Bragadiru și RA E.D.P.P. Constanța, în solidar la plata sumei de 600 RON reprezentând onorariu expert în favoarea C.G. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Față de succesiunea actelor administrației publice locale, succesoarea în drepturi și obligații a RA „C.U.”, și implicit a ICRAL Constanța, în ceea ce privește executarea Contractului ferm nr. 22/1998 și a Contractului nr. 1/3319 din 18 iulie 1994 este RA E.D.P.P.

Constanța, în calitate de administrator al fondului locativ al Municipiului Constanța, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de apelanta pârâtă fiind neîntemeiată. În atare situație, curtea de apel a considerat că aserțiunea apelantei potrivit cu care lipsa calității procesuale a RA E.D.P.P. Constanța a fost statuată în mod irevocabil într-o altă cauză, în care s-a stabilit că succesoarea RA „C.U.” este SCIL C.U., nu poate fi primită atâta timp cât, în prezent, administratorul fondului locativ al orașului este RA E.D.P.P. Constanța, aceasta din urmă fiind în măsură să invoce eventuale deficiențe ale lucrărilor de construcție executate. Î n ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a SC S.C.H.

SA , apelanta a susținut că antreprenorul prevăzut în Contractul nr. 22/1988 este I.A.C.H.P., care, la rândul ei, începând cu anul 1990, a suferit o serie de transformări și divizări, luând naștere mai multe societăți, printre care și apelanta, fără a se putea demonstra că ea este succesoarea pe linia contractului pentru Blocul de locuințe din zona Faleză Sud. Curtea de apel a constatat că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, calitatea acesteia fiind justificată în cauză de existența raportului obligațional generat de Contractul nr. 1/3319 din 18 iulie 1994 încheiat între RA E.D.P.P. Constanța și antreprenorul SC S.C.H. SA Constanța.

Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, apelanta a susținut că termenul de prescripție de 3 ani, stabilit de art. ll alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 pentru viciile unei construcții, începe să curgă în cauză cel mai târziu de la data de 15 mai 1996, dată la care s-a fixat termenul pentru remedierea unor lucrări prin Procesul verbal la terminarea lucrărilor nr. 1334 din 15 martie 1996, fiind împlinit astfel la data de 30 mai 1999. Or, instanța de apel a reținut că, astfel cum corect a motivat instanța de fond, termenul de 3 ani defipt de art. II alin. (2) nu constituie un termen de prescripție, ci un termen legal de garanție, expirarea lui marcând momentul obiectiv al începutului prescripției dacă în cauză nu-și găsește aplicarea un alt termen de garanție, legal sau convențional.

De asemenea, curtea de apel a constatat că excepția de neexecutare a contractului invocată de apelanta pârâtă este nefondată. Apelanta a susținut că RA E.D.P.P. Constanta nu a efectuat plata în avans a 50% din valoarea lucrărilor ce trebuia executate, astfel că ea nu avea obligația de a finanța lucrările și nici de a le efectua în aceste condiții. Curtea de apel a constatat că lucrările ce fac obiectul acțiunii reprezintă remedieri ale unor deficiențe și lucrări neterminate care cad în sarcina executantului în temeiul art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995. Ori, potrivit acestor dispoziții, executantul are obligația de remediere, pe propria cheltuială, a defectelor calitative apărute din vina sa, atât în perioada de execuție, cât și în perioada de garanție stabilită potrivit legii, situație în care apelanta nu are posibilitatea de a justifica neîndeplinirea obligațiilor sale contractuale prin neexecutarea obligației de plată de către beneficiar.

Cu privire la rezilierea contractului în temeiul art. 15 din Contractul nr. 22/1988, Curtea de apel a constatat că apelanta nu a dovedit că a operat o reziliere a contractului încheiat cu RA „C.U.”, antecesoarea reclamantei RA E.D.P.P. Constanța, contract ce stă la baza răspunderii sale în prezenta cauză. Pe fondul cauzei, față de dispozițiile legale aplicabile și în temeiul art. 969 și 1073 C. civ., Curtea de apel a constatat că în mod coret instanța de fond a reținut răspunderea contractuală a apelantei pârâte, dispunând obligarea acesteia la efectuarea lucrărilor de remediere a deficiențelor.

Curtea de apel a constatat că o parte din lucrările neefectuate de către apelanta pârâtă nu au fost executate de către proprietarii apartamanetelor prin intermediul Asociației de Proprietari, situație în care obligația de remediere se va limita la acele lucrări ce nu au fost executate, astfel cum acestea au fost evidențiate prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel. Curtea de apel a apreciat că cererea de intervenție principală este fondată în parte. Reclamanta RA E.D.P.P. Constanța, în calitate de vânzător al apartamentelor situate în Blocul de locuințe din zona Faleză Sud , avea obligația de a asigura, odată cu predarea bunurilor și utila folosință a acestora.

Existența unor lucrări rămase neexecutate sunt recunoscute chiar de vânzător, astfel cum rezultă din clauza finală a contractului de vânzare-cumpărare, situație în care se consideră că răspunderea sa operează nu numai pentru vicii ascunse ci și pentru viciile aparente, constate și asumate la momentul încheierii contractului. Prin urmare, Curtea de apel a constatat că cererea de intervenție este întemeiată pe răspunderea comună, legală a investitorului și a executantului pentru nerespectarea obligațiilor mai sus menționate, aceștia fiind ținuți în solidar, conform dispozițiilor art. 42 C. com., la suportarea prejudiciului încercat de către intervenientă. În ceea ce privește întinderea prejudiciului, a reținut că intervenienta a făcut dovada că a excutat lucrări de remediere în valoare totală de 46.167 lei, astfel cum rezultă din constatările și evaluările făcute de expertul tehnic și din înscrisurile (contracte, facturi, chitanțe) depuse la dosarul cauzei.

Instanța de apel a înlăturat contravaloarea lucrărilor de hidroizolație efectuate la scara D a blocului, lucrări pentru care intervenienta nu a prezentat înscrisuri, nefăcând astfel dovada că aceste lucrări au fost executate de Asociația de Proprietari. De asemenea, a avut în vedere răspunsul la obiecțiuni în ceea ce privește suprafața betonată din subsolul scării D care este doar de 40,41 m 2 , cu o valoare de 1.748 RON. Împotriva Deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanta RA E.D.P.P. Constanța și pârâta SC S.C.H. SA Bragadiru. Recurenta reclamantă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului împotriva Deciziei Curții de apel, cu consecința respingerii apelului formulat de către apelanta intervenientă Asociația de Proprietari în ce o privește pe recurenta reclamantă și menținerii ca temeinică și legală a Sentinței tribunalului.

Critica deciziei recurate de către reclamantă vizează interpretarea greșită a legii și contradictorialitatea între argumentele instanței de apel cu privire la obligarea în solidar a RA E.D.P.P. Constanța și a intimatei pârâte SC S.C.H. SA Bragadiru la plata de daune către intervenienta Asociația de Proprietari. Recurenta susține că instanța de apel a reținut obligațiile constructorului prevăzute de Legea nr. 10/1995 la art. 23, le-a enumerat, însă a omis să le pună în aplicare și să constate că vina pentru lucrările deficitare și pentru problemele ulterioare ce au apărut la imobil reprezintă culpa exclusivă a intimatei pârâte SC S.C.H. SA Bragadiru. Arată că, în mod similar, deși instanța reține că și investitorul, respectiv RA E.D.P.P.

Constanța cât și cumpărătorul construcției, respectiv intervenienta Asociația de Proprietari prin membrii săi, deci implicit și constructorul au obligații cu privire la sistemul calității în construcții, disculpă în mod nejustificat intervenienta, care a folosit imobilul în tot acest timp. Pe de altă parte, consideră că expertiza nu a fost concludentă în soluționarea cauzei, întrucât dovezile prezentate de asociație nu au relevat în totalitate pretențiile intimatei-interveniente. Recurenta-pârâtă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv celei din București, iar în cazul în care nu se va dispune casarea, solicită modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său.

În subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că societatea sa trebuie obligată la plată, solicită modificarea deciziei atacate și obligarea societății sale doar la suma de maxim 4443,34 RON, respectiv 2450 RON + 235 RON + 996,34 RON + 437 RON + 325 RON, sume pe care le-a arătat în obiecțiunile la expertiză. Recurenta pârâtă susține în esență că instanța de apel nu a ținut cont de unele acte depuse de către intervenientă la dosar, pe care pârâta le-a criticat sub aspectul veridicității lor și nu a reușit să răspundă la obiecțiunile formulate la expertiză, neținând cont de o serie de păreri ale expertului, care în opinia sa erau corecte. Cât privește judecarea fondului pricinii, consideră că instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, astfel încât soluția pronunțată este greșită (art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.) și, totodată, a aplicat greșit legea (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). În acest sens, arată că în mod greșit instanța a respins excepțiile pe care le-a invocat și nu a avut în vedere că potrivit contractului lucrările trebuiau plătite, iar reclamanta RA E.D.P.P. Constanța nu i-a achitat nimic din contravaloare acestor lucrări, motiv pentru care pârâta trebuia obligată la efectuarea acestora, numai după primirea contravalorii lor. În fine, în dezvoltarea motivelor de recurs, mai susține în plus că instanța a dispus obligarea sa la plata sumei de 46.167 RON către intervenienta Asociația de Proprietari, dar a arătat că pentru 18.626 RON nu s-au prezentat facturi sau înscrisuri, iar în ce privește obligarea sa la efectuarea lucrărilor de remediere a deficiențelor, expertiza nu a stabilit niciodată ce lucrări nu au fost executate.

În ce privește recursul reclamantei se constată următoarele: Susținerea recurentei conform căreia vina pentru lucrările deficitare și pentru problemele ulterior apărute la imobil se datorează exclusiv intimatei-pârâte, iar reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale precum și pe cele care îi reveneau potrivit Legii nr. 10/1995, împrejurare în care nu se justifică angajarea răspunderii solidare a investitorului și executantului, nu este întemeiată. Din examinarea actelor și a dispozițiilor legale incidente în speță rezultă fără dubiu culpa ambelor recurente, a căror răspundere pentru neexecutarea obligațiilor față de Asociația de Proprietari a fost corect angajată în solidar, conform dispozițiilor art. 42 C. com.

așa cum judicios a reținut și instanța de apel. Astfel, se constată că recurenta-reclamantă RA E.D.P.P. Constanța în calitate de investitor-vânzător avea obligația de a vinde construcția după terminarea completă a acesteia, respectiv după efectuarea recepției finale și să răspundă de viciile lucrului vândut. În cauză, vânzătorul RA E.D.P.P. Constanța a început vânzarea apartamentelor înainte de a fi executate lucrările de finisare a blocului, nu a remis cartea tehnică beneficiarului deși această obligație conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 incumbă investitorului și cunoștea viciile lucrului vândut, împrejurare ce rezultă din Procesul verbal de recepție finală.

De altfel, existența unor lucrări rămase neexecutate este recunoscută chiar de vânzător, astfel cum rezultă din clauza finală a contractului de vânzare-cumpărare, iar recurenta-reclamantă, în calitate de vânzător al apartamentelor avea obligația de a asigura odată cu predarea bunurilor și utila folosință a acestora. Potrivit art. 21 lit. e) din Legea nr. 10/1995, reclamanta RA E.D.P.P. Constanța, în calitate de investitor, avea obligația de a acționa în vederea soluționării neconformităților și a defectelor apărute pe parcursul execuției lucrărilor, iar pârâta SC S.C.H.

SA avea obligația, conform art. 23 lit. i), j) și k) din aceeași lege de a recepționa doar construcțiile ce corespund cerințelor de calitate și pentru care a predat investitorului documentele necesare întocmirii cărții tehnice a construcției, de a aduce la îndeplinire, la termenele stabilite, măsurile dispuse prin actele de control sau prin documentele de recepție ale lucrărilor de construcții, de a remedia, pe proprie cheltuială, defectele calitative apărute din vina sa, atât în perioada de execuție, cât și în perioada de garanție stabilită potrivit legii. Susținerea recurentei potrivit căreia, în măsura în care instanța a reținut că atât investitorul, cumpărătorul construcției și implicit constructorul au obligații cu privire la sistemul calității în construcții, în mod nejustificat a fost disculpată intervenienta, de asemenea nu este întemeiată.

O astfel de susținere vizând menținerea imobilului în bună funcționare în ce-o privește pe intervenientă putând fi opusă acesteia numai după predarea imobilului către proprietari în condițiile legii, însă, cum acest lucru nu s-a întâmplat în mod corect, s-a stabilit răspunderea reclamantei și pârâtei de a suporta în solidar prejudiciul produs intervenientei, în raport de dispozițiile art. 42 C. com. În ce privește recursul pârâtei se constată următoarele: Susținerile legate de veridicitatea contestată a unor acte depuse la dosar de intervenientă, precum și de modul în care instanța a înțeles să ia în considerare obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză pot privi eventual netemeinicia Deciziei curții de apel și nu nelegalitatea ei, așa încât având în vedere dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc.

civ. nu pot face obiectul examinării în recurs. Nici susținerea privind instanța de fond competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu nu poate fi analizată în recurs atât timp cât ea nu a fost argumentată în dezvoltarea motivelor de recurs și nu a fost invocată și în fața instanței de apel, nefăcând obiectul examinării acestei instanțe. Cât privește excepțiile: lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și prescripției dreptului la acțiune se constată că aceste excepții au primit o judicioasă dezlegare din partea Curții de apel, fiind corect respinse. Astfel, în ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei s-a constat că în executarea Contractului ferm nr. 22/1998 și a Contractului nr. 1/3319 din 18 iulie 1994, reclamanta RA E.D.P.P.

Constanța a avut calitatea de administrator al fondului locativ al Municipiului Constanța. Privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, calitatea acesteia a fost demonstrată ca fiind parte în raportul obligațional generat de Contractul nr. 1/3319 din 18 iulie 1994. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune s-a constatat că față de data încheierii procesului verbal de recepție finală, respectiv 6 iulie 2001, acțiunea reclamantei formulată la data de 20 august 2003, a fost introdusă în cadrul termenului general de prescripție aplicabil în speță, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

În ce privește excepția de neexecutare a contractului se observă că în mod corect a fost, de asemenea respinsă, deoarece atât timp cât potrivit art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 lucrările privind remedierea unor deficiențe și lucrări neterminate cad în sarcina executantului, care are această obligație, pe cheltuială proprie, atât în perioada de execuție, cât și în perioada de garanție stabilită potrivit legii, acesta nu are posibilitatea de a-și justifica neîndeplinirea obligațiilor sale contractuale prin neexecutarea obligației de plată de către beneficiarul lucrărilor. În fine, susținerile prin care recurenta-pârâtă contestă cuantumul despăgubirilor în sumă de 46.167 RON către intervenienta Asociația de Proprietari.

motivat de faptul că nu s-au prezentat decât parțial facturi sau că expertiza nu a stabilit niciodată că lucrările în cauză au fost executate, vor fi înlăturate întrucât așa cum corect a reținut și instanța de apel, contrar susținerilor recurentei-pârâte, se constată că intervenienta a făcut dovada executării remedierilor în sumă de 46.167 RON, astfel cum rezultă din actele dosarului și evaluarea expertului tehnic, iar contravaloarea remediilor pentru care nu s-au prezentat dovezi nu a fost acordată de instanța de apel. În consecință, reținându-se că recurentele nu au exprimat în recurs nicio critică întemeiată, în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., care să conducă la casarea sau modificarea Deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și vor fi respinse recursurile declarate în cauză de reclamantă și pârâtă, ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta RA E.D.P.P. Constanța și de pârâta SC S.C.H. SA Bragadiru împotriva Deciziei civile nr. 19/COM din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 martie 2011.