CtEDO 23.05.2006 Auto

BAYRAK ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
23.05.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BAYRAK ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 78154/01 prezentate de Adem BAYRAK și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 mai 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, Popović, judecători doamna S. Dolle, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 noiembrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamanții, domnul Adem Bayrak, domnul Meyet Tekin, domnul Mehmet K Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt membri ai unei asociații de tineret numită Yenișehir Belediyesi Gençlik Kulubü Derne ianuarie 2000 și subvenționată de primăria din Diyarbakr, care are ca scop organizarea diverselor activități sportive și culturale, printre care și cursuri de muzică, pictură, dejivrare și reparații pentru aparatele electrocasnice, pentru tinerii rezidenți în oraș. La 25 septembrie 2000, Asociația a comunicat Direcției Regionale a Asociațiilor prefecturii, lista membrilor săi și numele președintelui său în funcție temporară. La 28 noiembrie 2000, cu ocazia unui control, Hotărârea de Securitate de la Diyarbak , organizație interzisă în dreptul turc, au fost ținute în cursul cursurilor. Poliția a emis un raport care concluzionează că Asociația urmărea scopul de a înrola susținători pentru cauza acestei organizații. Activitățile din cadrul asociației au fost întrerupte succesiv la 30 noiembrie 2000, 28 februarie, 31 mai, 29 august, 27 noiembrie 2001 și 1 martie 2002, prin decrete prefectale, pentru perioade care nu depășesc trei luni, în temeiul articolului 11 litera (o) din Legea nr. 2935 privind situația de urgență. Printr-un act de acuzare din 6 noiembrie 2001, o acțiune publică a fost deschisă să fi făcut propagandă separatistă în favoarea organizației teroriste ilegale PKK la 7 februarie 2002, la prima audiere, curtea de securitate a statului Diyarbakakr i-a numit pe reclamanți pentru insuficiența probelor. La 1 iunie 2002, sediul Asociației a fost deschis și activitățile sale au reînceput. La 25 februarie 2003, Asociația a organizat o adunare generală. La 29 ianuarie 2005, în cadrul adunării generale a fost ales un nou consiliu administrativ și numele asociației a fost modificat: "Yenișehir gençlik klubü derne mai" (Asociația Clubului tinerilor din Yenișehir). Dreptul și practica internă relevante în temeiul articolului 11 litera (o) din Legea nr. 2935 privind situația de urgență, modificată la 14 noiembrie 1984, activitățile asociațiilor pot fi suspendate pentru termene care nu depășesc trei luni, din motive de securitate și de ordine publică. Decretul-lege nr 285 din 10 iulie 1987 instituie un guvernator al În conformitate cu art. 4 litera (b) și (d), toate forțele de ordine și comanda forței de pace a jandarmeriei sunt la dispoziția guvernatorului regiunii. La art. 7 din Decretul-lege nr. 285 dispune că nici un act administrativ emis de prefectura de stare de urgență în temeiul acestui decret-lege nu poate face obiectul unei acțiuni în opoziție. Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamanții se plâng că activitățile Asociației lor au fost suspendate prin decizii prefectale ale regiunii aflate în stare de urgență fără nici o justificare. Invocând art. 6 din Convenție, coroborat cu articolele 11 și 13, reclamanții se plâng de lipsa unor căi de atac împotriva hotărârilor prefectale pronunțate în temeiul Legii nr. 2935 privind starea de urgență. ÎN Â 1. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la libertatea de asociere. Ei susțin că încetarea activităților lor între 30 noiembrie 2000 și 1 Iunie 2002 a încălcat dreptul lor la libertatea de asociere. La art. 11 din Convenție este formulat după cum urmează în părțile sale relevante: art. 11 Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, (...) exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor (...) Guvernul avansează, mai degrabă decât orice decizie de dizolvare administrativă sau judiciară nu a fost luată împotriva Asociației, iar reclamanții au fost achitați în prealabil. Acesta observă că 1 Iunie 2002, Asociația și-a reluat activitățile și a ales un nou consiliu administrativ. Reclamanții ar fi fost liberi să-și desfășoare activitățile în numele Asociației menționate. Guvernul susține, prin urmare, că este imposibil să se vorbească de ingerință sau de limitare a libertății de asociere a reclamanților. Reclamanții susțin că întreruperea activităților din cadrul asociației îi împiedicase să-și comunice ideile și să găsească noi membri. Prin urmare, susțin că: deschiderea sediului societății nu le-a eliminat calitatea de victimă. Curtea arată că, în speță, sediul asociației în cauză rămânea închis între 30 noiembrie 2000 și 1 Iunie 2002, adică un an și șase luni. Acesta a fost deschis la 1 iunie 2002 și, începând cu această dată, își continuă activitatea fără întrerupere. Curtea constată, de asemenea, că reclamanții au fost exonerați cu ocazia primei ședințe la Curtea de Securitate a regatului Diyarbakar. Prin urmare, Comisia consideră că a fost remediată situația de care se plâng reclamanții prin faptul că instanța corecțională a pronunțat în privința acestora, la 7 februarie 2002 și prin deschiderea sediului Entității. În plus, reclamanții nu demonstrează, în special, existența faptelor sau a lipsei de oportunități intervenite în timpul perioadei de închidere cu efecte iremediabile asupra activităților viitoare ale 37350/97, (dec.) 27 ianuarie 2004). În aceste circumstanțe, reclamanții nu se mai pot declara, în sensul art. 34 din Convenție, victime ale încălcării drepturilor garantate de Convenție în ceea ce privește încetarea activităților Asociației menționate. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se declare această cauză inadmisibilă pentru lipsa vădită a temeiului în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție, după încetarea aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție. 6 din Convenție, coroborată cu articolele 11 și 13. Având în vedere concluziile privind lipsa unei încălcări a articolului 11 din Convenție, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare separat fâșia reclamanților în temeiul articolului 6. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte [1] Parte a muncitorilor din Kurdistan.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-13
0,95
AFFAIRE ÇAĞLAR ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇAĞLAR ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 57647/00) ARRÊT STRASBOURG 13 juin 2006 DÉFINITIF 13/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-01-12
0,95
İNSAN HAKLARI DERNEĞİ ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40305/98 présentée par İNSAN HAKLARI DERNEĞİ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 janvier 2006 en une chamb
CtEDO 2006-03-28
0,95
UCAK ET KARGILI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 75527/01 et 11837/02 présentées respectivement par Besra ÜÇAK et Güllüşah KARGILI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siége
CtEDO 2006-01-17
0,95
YILDIZ ET AL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 52166/99 présentée par Eren YILDIZ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 17 janvier 2006 en une chambre co
CtEDO 2006-03-21
0,95
ERTAN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 57898/00 présentée par Ahmet Alp ERTAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 mars 2006 en une chambre c
Sursă