ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.02.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 502/2011

HOTĂRÂRE
03.02.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 502/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 12119 din 29 octombrie 2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei C.N.C.F.C.F.R. SA, Regionala București, în

contradictoriu cu pârâții F.T.B.R. București și C.S.R. București, prin care a

solicitat obligarea acestora la plata sumei de 24.990 Euro, chirie datorată în

perioada 1 ianuarie 2007 – 31 septembrie 2008 pentru folosința apartamentelor

23, 35, 40, 45, 50 situate în București, sector 6 și a sumei de 12.265,95 lei

chirie datorată pentru folosința apartamentelor menționate pentru perioada 1

octombrie 2008 – 31 decembrie 2008.

Prin decizia comercială nr. 254 din 21

aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca

nefondat apelul reclamantei declarat împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii,

reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA, Regionala București, a declarat recurs, întemeiat

pe dispozițiile art. 299-319 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și a

sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii sale.

În criticile formulate

recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de apel nu

i-a admis apelul, în condițiile în care a probat existența raportului juridic

existent între părți, folosința spațiului locativ de către pârâți, ignorându-se

dovezile depuse în acest sens, respectiv chitanțele cu care a achitat

contravaloarea chiriei, procesul-verbal de conciliere încheiat la 5 iulie 2007

și corespondența dintre părți, care probează realizarea acordului de voință

între acestea și achitarea chiriei după cumpărarea imobilelor de către

reclamantă.

Intimatul-pârât C.S.R. București

prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția nulității recursului pentru

neîncadrarea motivelor de recurs în art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte, față de dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., va examina cu precădere excepția nulității recursului

invocată de intimatul-pârât C.S.R. București în temeiul art. 302

1

C.

proc. civ., care stabilește condițiile obligatorii pe care trebuie să le

cuprindă cererea de recurs sub sancțiunea nulității printre acestea

înscriindu-se și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Deși recurenta-reclamantă a formulat

critici, se reține că acestea nu fac referire la dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., iar dezvoltările motivelor de recurs făcute nu indică în mod concret

dispoziția legală încălcată sau greșit aplicabilă, astfel că acestea nu pot fi

încadrate potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea

hotărârii atacate, și nici nu pot face obiectul controlului de legalitate.

Conform art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de

nelegalitate prevăzute expres la pct. 1-9, iar potrivit dispozițiilor art. 306

alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

Cum din criticile dezvoltate în

scris în motivarea recursului nu rezultă greșita aplicare și interpretare a

vreunei dispoziții legale de către instanța de apel, recurenta reclamantă, mărginindu-se

să reia apărările și criticile formulate în faza apelului și relatarea

situației de fapt, aserțiuni a căror încadrare din oficiu într-unul din

motivele prevăzute de legea procedurală este imposibilă, astfel că, față de

situația dată se va admite excepția invocată de intimat, privind nulitatea

recursului conform art. 302

1

lit. c) coroborat cu dispozițiile art. 306

alin. (1) C. proc. civ. urmând a se constata nulitatea recursului reclamantei C.N.C.F.C.F.R.

SA, regionala București.

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamanta C.N.C.F.C.F.R.

SA, Regionala București, împotriva deciziei comerciale nr. 254 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3

februarie 2011.

Sursă