ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2210/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4776 din 4 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de M.E.M. împotriva sentinței civile nr. 39 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că recurenta nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, conform art. l 1 alin. (l) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale O.G. nr. 32/195 privind timbrul judiciar, de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbrul judiciar în valoare de 0.15 lei, deși a fost citată cu mențiune în acest sens.

Împotriva deciziei nr. 4776 din 4 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta M.E. M. a formulat contestație în anulare, susținând, în esență, că instanța de recurs în mod greșit a pronunțat soluția susmenționată, deși la data de 3 noiembrie 2010 a depus la dosarul de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei. În susținere, contestatoarea a depus, în copie, chitanța nr. 5001623 seria CF din 03 noiembrie 2010 emisă de C.N.P.R. SA – D.R.P.B. – O.B. 37. Intimata P.C. Spineni a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, susținând, în esență, că M.E.M.

nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de a achita taxele judiciare de timbru. Curtea constată că este întemeiată contestația în anulare pentru motivele expuse în continuare. Prin hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de M.E.M. împotriva sentinței civile nr. 39 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, instanța de recurs reținând, în esență, că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, deși a fost citată cu mențiune în acest sens. Se constată, însă, că recurenta M.(N.)E.M.

a depus la dosarul de recurs, la data de 3 noiembrie 2010, chitanța nr. 5001623 seria C.F. din 03 noiembrie 2010 emisă de C.N.P.R. SA – D.R.P.B. – O.B. 37 care atestă faptul că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, precum și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei. În aceste condiții, se constată că instanța de recurs a pronunțat decizia nr. 4776 din 4 noiembrie 2010 fără a observa documentul care atesta îndeplinirea de către recurentă a obligației de achitare a taxelor judiciare de timbru. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 318 C. proc. civ., instanța va admite contestația în anulare, va anula decizia nr. 4776 din 4 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va fixa termen pentru rejudecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de M.(N.)E.M. cu privire la decizia nr. 4776 din 4 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Anulează decizia nr. 4776 din 4 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 29 iunie 2011, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.