ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3539/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul F.D. a chemat în judecată în calitate de pârâți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții sa-i acorde asistență medicală și medicamente gratuite. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 127219 din 2 septembrie 2004 actualizată Ia data de 23 decembrie 2008, i s-a stabilit pensie de serviciu. La data de 19 mai 2009, a formulat cerere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți prin care a solicitat să fie trecut în tabelul cu pensionarii din parchet, pentru a primi medicamente gratuite.

Cererea a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție pentru aprobare. La data de 9 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți i-a adus la cunoștință reclamantului prin adresa nr. 684 din 5 iunie 2009 că nu i s-a aprobat cererea neavând dreptul la medicamente și asistență gratuită întrucât la data pensionării nu era procuror. Cu această ocazie reclamantului i s-a înaintat și adresa nr. 152 din 4 iunie 2009 spre justificare. Reclamantul a arătat că refuzul celor două parchete de a-i acorda asistență medicală și medicamente este nelegal, deoarece dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992 în baza cărora s-a adoptat H.G. nr. 409/98 invocată prin adresa nr. 152 din 4 iunie 2009 au fost abrogate prin Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 247/2005.

Atât H.G. nr. 409/98 cât și Normele comune nr. 318/FB-64-807/ C din 26 mai 1999 pe care le invocă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a justifica refuzul de a primi medicamente gratuite sunt abrogate prin O.U.G. nr. 150/2002, care, la rândul ei, a fost abrogată prin Codul fiscal. A mai susținut reclamantul că prin Legea nr. 247/2005 au fost modificate dispozițiile art. 78 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 în sensul că magistrații în activitate și pensionari, beneficiază de asistență medicală și medicamente gratuite în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor la asigurările sociale, condiție pe care reclamantul o îndeplinește. În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 78 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 modificat prin Legea nr. 247/2005.

La data de 09 iulie 2009 pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți au formulat întâmpinări prin care, în prealabil, în temeiul art. 10 alin. (3) și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, raportat la art. 5 C. proc. civ., au invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. O altă excepție invocată prin întâmpinare a fost aceea a lipsei procedurii prealabile întemeiată pe dispozițiile art. 7 și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rep., art. 109 alin. (2) și art. 137 C. proc. civ., motivat de faptul că reclamantul avea obligația de a solicita emitenților, mai întâi, revocarea adreselor de care face vorbire în acțiunea sa, în termenul stabilit de lege, obligație ce nu a fost îndeplinită.

Asupra fondului cauzei, s-a arătat că în mod greșit reclamantul și-a fundamentat pretențiile pe dispozițiile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din cadrul justiției, și art. 79 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și completată, întrucât, raportului de drept dedus judecății i se aplică normele incidente tuturor categoriilor de asigurați. Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Președintelui C.N.A.S. nr. 255/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2008 aplicabil în speță, prevede conținutul pachetului de servicii medicale, tipul tratamentelor și procentul care este suportat de stat pentru fiecare categorie în parte.

Astfel, pentru fiecare intervenție medicală, ordinul mai sus-amintit precizează procentul de compensare și tarifele la care se aplică aceste procente. În aceste condiții, contravaloarea tratamentelor medicale ce vor fi solicitate va fi mai mare dacă acestea vor fi fost realizate la tarife superioare celor stabilite prin amintitul ordin. În consecință, Ministerul Public a procedat în mod legal în speță după primirea de instrucțiuni în acest sens de la Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu dispozițiile Contractului - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008 și Normelor metodologice de aplicare a acestuia.

Curtea de Apel Craiova a analizat în prealabil excepțiile invocate în cauză și a procedat la respingerea acestora, pentru următoarele considerente: Referitor la competența teritorială de soluționare a cauzei s-a reținut că, art. 10 alin (3) din Legea nr. 554/2004, prin derogare de la dreptul comun, reprezentat în materie de dispozițiile Codului de procedură civilă, reglementează o competență alternativă ce dă posibilitatea reclamantului de a opta între instanța competentă material în soluționarea litigiului de la domiciliul său sau cea de la domiciliul pârâtului.

Odată făcuta această opțiune de către reclamant prin investirea uneia dintre cele două instanțe deopotrivă competente în soluționarea litigiului, nici reclamantul și nici pârâtul nu mai pot invoca necompetența teritorială a instanței investite, dispozițiile Codului de procedură în materia competenței teritoriale a instanțelor ne fiind incidente, în speță, ca o consecință a aplicării principiului potrivit căruia prioritate în aplicare are norma specială, derogatorie de la dreptul comun. Nici excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 de către reclamant, nu a fost reținută ca întemeiată, deoarece reclamantul s-a adresat instanței ca urmare a refuzului de a fi trecut în tabelul pensionarilor din parchet pentru a putea beneficia de asistență medicală și medicamente gratuite similar cu aceștia.

Or, adresele contestate de reclamant reprezintă refuzul autorităților publice pârâte de a soluționa favorabil cererea reclamantului și în această ipoteză sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora nu este obligatorie plângerea prealabilă în situația acțiunilor întemeiate pe refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept al persoanei ce se consideră vătămată. Pe fond, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 354 din 9 octombrie 2009, a admis acțiunea formulată de F.D., a anulat adresa nr. 684 din 5 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și adresa nr. 152 din 4 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a obligat pârâții să-i recunoască reclamantului dreptul de a beneficia în mod gratuit de asistență medicală și medicamente în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din O.U.G.

nr. 27/2006. A reținut că potrivit art. 25 din O.U.G. nr. 27/2006, procurorii în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. Condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamente și protezelor se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului. Cum reclamantul a dovedit că are calitatea de procuror pensionar și calitatea de asigurat al C.A.S.O.P. – S.N.A.J., iar în această calitate i se reține contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, acesta a făcut dovada că îndeplinește condițiile prevăzute lege pentru a beneficia în mod gratuit de asistență medicală și medicamente în condițiile art. 25 din O.U.G.

nr. 27/2006. În consecință, distincția făcută de pârâte între procurorii pensionari, care la data pensionării, îndeplineau această funcție și situația reclamantului care la data pensionării nu îndeplinea funcția de procuror, apare ca fiind fără justificare în actualul context legislativ, având în vedere că H.G. nr. 409/1998 și Normele comune nr. 316/FB-64-807/C, pe care se întemeiază refuzul au fost emise în aplicarea dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, dispozițiile abrogate prin art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004.

Împotriva acestei sentinței a formulat recurs pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziții legale potrivit cărora înainte de a se adresa instanței, reclamantul trebuia să solicite autorității emitente revocarea adreselor ce constituie obiectul acțiunii; - raportului de drept dedus judecății i se aplică prioritar normele incidente tuturor categoriilor de asigurați, deoarece textul art. 25 alin. (2) din O.U.G.

nr. 27/2006 republicată, cât și al art. 79 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată, precizează că gratuitatea privind asistența medicală, medicamentele și produsele de care beneficiază anumite categorii profesionale, judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, se aplică doar în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale și a celor privind pachetul de servicii medicale acordate, tipul tratamentelor și prețul care este suportat de stat pentru fiecare categorie în parte, prevăzute de Ordinul comun al M.S. și al P.C.N.A.S. nr. 255/2008. Recurentul și-a încadrat motivele de recurs din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 3,4 și 9 C. proc.

civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de pârâtul – recurent, deoarece potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă nu este obligatorie în cazul prevăzut de art. 2 alin. (2) din lege, respectiv în cazul refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. În speță, prin adresele contestate, pârâtul - recurent a comunicat reclamantului - intimat tocmai acest refuz de rezolvare a cererii, astfel că nu mai era necesară o reclamație administrativă prealabilă împotriva acestui refuz.

În ceea ce privește fondul cauzei instanța de fond a decis în mod corect că reclamantul - intimat, în calitate de magistrat pensionar, beneficiază de asistență medicală și medicamente gratuite, fără a se face distincție după cum avea sau nu calitatea de magistrat la data pensionării. În acest sens, instanța a făcut o corectă interpretare a H.G. nr. 409/1998 care, fiind dată în aplicarea Legii nr. 92/1992 se referă la cei care aveau calitatea de magistrați în momentul pensionării, în prezent Legea nr. 303/2004 republicată și O.U.G. nr. 27/2006 nemaifăcând distincție, în ceea ce privește drepturile acordate, între foștii magistrați, care aveau această calitate la data pensionării și cei care exercitau o altă activitate la data respectivă.

Pentru considerentele menționate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 354 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iulie 2010.