ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 684/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 684/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosarul cauzei, constată următoarele:
Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru
cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 94 din 18 noiembrie 2010, a respins
ca nefondată plângerea formulată de petentul B.E. împotriva Rezoluției din 21
septembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în Dosarul
nr. 71/P/2010, rezoluție pe care a menținut-o.
În baza art. 192 C.
pen., l-a obligat pe petent să plătească 50 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî
astfel a reținut următoarele:
Petentul B.E. a
formulat plângere împotriva numitei M.A. - judecător în cadrul Judecătoriei
Iași, acuzând-o de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.
246 C. pen.
A susținut în
motivarea plângerii că este nemulțumit de faptul că magistratul-judecător nu a
analizat motivele pentru care a formulat cerere de recuzare în dosarul în care
este parte, (Dosarul civil nr. 7790/245/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Iași)
respingând-o în mod nejustificat și, încălcându-i astfel dreptul la un proces
echitabil în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția
României și art. 6 din Convenția Europeană.
În urma efectuării de
acte premergătoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate de petent,
prin rezoluția din data de 21 septembrie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de magistratul judecător cu motivarea că acesta a acționat în
soluționarea dosarului în care petentul este parte cu respectarea normelor
procedurale, iar soluția pronunțată nu poate fi contestată în alt mod decât
prin exercitarea căilor legale de atac.
Soluția adoptată în
Dosarul nr. 71/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost
atacată cu plângere de petent și supusă controlului procurorului general care,
prin Rezoluția nr. 693/II/2/2010 din 22 octombrie 2010 a respins ca
neîntemeiată plângerea și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Nemulțumit și de
această soluție petentul s-a adresat cu plângere conform art. 278
1
C. proc. pen. la judecător.
Verificând conform
art. 278 alin. 7 C.proc. pen. rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și
materialului de la dosar, judecătorul a constatat că soluția de neîncepere a
urmăririi penale este legală și temeinică, nemulțumirile petentului referitor
la respingerea unei cereri de recuzare urmată de amendarea sa cu suma de 700
RON, neputând fi reținute ca indicii privind săvârșirea faptei penale
reclamate.
Împotriva sentinței a
declarat recurs petentul care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea
recursului a susținut în esență că instanța i-a încălcat dreptul de a se apăra
și a-și susține cauza refuzând să-i admită cererea de amânare a judecării la un
alt termen; a refuzat să trimită cauza la Curtea Constituțională care să se
pronunțe asupra excepțiilor de neconstituționalitate pe care le-a invocat; nu a
efectuat nici un fel de cercetări cu privire la actele depuse de părțile
adverse, pe care petentul le consideră false.
Recursul este
nefondat.
În soluționarea
plângerii formulate de petent s-a stabilit termen de judecată la 4 noiembrie
în ziua de 3 noiembrie 2010 petentul a depus la dosar o cerere de amânare
în vederea consultării dosarului cum și un memoriu prin care susține că a
formulat plângere penală împotriva mai multor procurori și judecători și că
înțelege să extindă plângerea împotriva magistraților procurori și judecători
de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Curtea de Apel Iași.
Prin Încheierea din 4
noiembrie 2010 s-a amânat judecarea cauzei la data de 18 noiembrie 2010, Curtea
solicitându-se pentru acel termen, înaintarea Dosarului nr. 71/P/2010 și
relații privind respectarea de către petent a dispozițiilor art. 275 - 278 C.
proc. pen.
Rezultă din cele de mai sus că petentul a avut
posibilitatea să consulte dosarul și să pregătească apărarea până la următorul
termen fixat la 18.XI.2010.
Verificând hotărârea
atacată cu recurs Înalta Curte constată că instanța a procedat conform
dispozițiilor care reglementează procedura plângerii în fața judecătorului
împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale și a verificat rezoluția
în raport de plângerea formulată și de persoana pe care a vizat-o - intimata
M.A. - judecător la Judecătoria Iași.
A reținut și motivat
că din analiza întregului material probator rezultă că intimata judecător nu a
făcut altceva decât să-și îndeplinească îndatoririle de serviciu, fără a
manifesta părtinire în soluția și măsurile dispuse, din situația de fapt expusă
de petent nereținându-se elementele săvârșirii unei infracțiuni, simpla
împrejurare că soluția pronunțată este nefavorabilă petentului nu este de
natură să declanșeze procesul penal.
Criticile formulate
prin recursul declarat fiind nefondate Înalta Curte urmează să respingă
recursul conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și să-l
oblige pe petent la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul
B.E. împotriva Sentinței penale nr. 94 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel
Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul
petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 22 februarie 2011.