ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1165/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 18 aprilie 2006 reclamanta SC T.S. SRL București a chemat în judecată pe

pârâta SC C&J E. SRL solicitând să se dispună obligarea pârâtei să constate

deficiențele de construcție apărute la construcția hala industrială edificată în

județul Ilfov; obligarea pârâtei de a prezenta soluții privind remedierea

deficiențelor de construire în raport cu obligațiile legale și contractuale

asumate; obligarea pârâtei de a remedia deficiențele de construire pe

cheltuiala proprie; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că a încheiat cu pârâta un contract de antrepriză lucrări nr. 116 din 27

mai 2004 în temeiul căruia a fost edificată o construcție tip hală industrială

în județul Ilfov, comuna Bragadiru.

Reclamanta a mai arătat că a

recepționat construcția în condiții aparent corespunzătoare însă la scurt timp

după darea în folosință a obiectivului, în condiții de funcționare normale, la

baza construcției (pardoseala) au apărut deficiențe (fisuri). Deficiențele au fost

constatate prin procesul-verbal încheiat la data de 4 noiembrie 2005 însă

pârâta nu a întreprins nici un demers pentru a le remedia.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la

19 mai 2006 pârâta SC C&J E. SRL a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive arătând că a subcontractat lucrările privind pardoseala de

beton, angajând pentru realizarea acesteia, prin contractul nr. 137 din 28

martie 2005, ca subantreprenor de specialitate pe societatea T.C. SRL care l-a

rândul său a angajat ca executant pe SC C.F. SRL.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că

și-a îndeplinit obligațiile contractuale în sensul că a respectat detaliile de

execuție cu privire atât la dimensiunile platformei cât și la calitatea

betonului turnat.

În cuprinsul întâmpinării pârâta a

solicitat introducerea în cauză a societății C.F. SRL, cerere calificată de

către instanță ca fiind de chemare în garanție.

Tribunalul București, secția comercială,

prin sentința nr. 5110 din 30 martie 2009 a respins acțiunea ca neîntemeiată cât și cererile de chemare în garanție.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond având în vedere probele administrate inclusiv rapoartele de expertiză

efectuate în cauză a reținut că reclamanta nu a contestat că ar fi solicitat

schimbarea modului de armare a plăcii și că, deși nu recunoaște expres această

situație prin răspunsurile la interogatoriu (filele 172, 174), acceptul său

reiese din perfectarea contractului de antrepriză și implicit a anexei 2,

anterior menționate, în această formă, respectiv armare cu un singur strat de

plasă de Buzău (filele 69-76).

În considerarea concluziilor

expertizei M.L.P.A.T. (împotriva cărora reclamanta nu a formulat obiecțiuni) în

sensul că „execuția a realizat umpluturi, strat de balast, betoane

corespunzătoare capacității portante a proiectului) și că așezarea armăturii la

partea inferioară deși constituie o greșeală de execuție nu este cauza

crăpăturilor în placă, tribunalul apreciază că nu sunt întrunite condițiile

răspunderii civile contractuale în ceea ce-l privește pe antreprenor,

neexistând o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a acestuia (executarea

armăturii la partea inferioară a plăcii) și prejudiciul cauzat reclamantei -

beneficiar al lucrării prin apariția fisurilor în placă care nu mai permite

exploatarea acesteia în condițiile dorite.

Răspunzând criticilor formulate de

reclamantă Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr.

204 din 21 aprilie 2010 a respins ca nefondat apelul.

În fundamentarea soluției, instanța

de control judiciar a reținut că susținerea apelantei, potrivit căreia prima

instanță a interpretat probele administrate numai în favoarea intimatei-pârâte,

nu justifică, prin ea însăși, o schimbare a sentinței, atât timp cât probele

administrate și, în special, expertiza M.L.P.A.T. atestă că pardoseala halei

s-a crăpat din cauza tasărilor mari produse atât ca urmare a înmuierii

stratului de praf argilos la adâncimea de 1,80 m – 4,20 m, cât și din cauza lipsei unui calcul de dimensionare a plăcii, care are o capacitate mică de încărcare.

S-a subliniat poziția apelantei,

care în fața primei instanțe, nu a contestat nici calitatea D-lui M.I.G. de

expert atestat M.L.P.A.T., dar nici concluziile raportului de expertiză,

neînțelegând să formuleze obiecțiuni.

În aceste condiții, interpretarea

probelor în favoarea uneia dintre părți nu este, nicidecum, o măsură nelegală,

atât timp cât aprecierea suverană a judecătorului asupra materialului probator

conduce către o asemenea concluzie.

În speță, expertul M.L.P.A.T. a

stabilit că betonul turnat corespunde mărcii cerute de proiectant și este de

bună calitate, că stratul de balast de sub placă a fost bine compactat, că

terenul de sub placă prezintă între adâncimile 1,80 m – 4,20 m un strat de

prafuri argiloase galbene cu concrețiuni calcaroase și nisipuri loesoide în

stare consistentă spre plastic moale, care prin umezire dă tasări mari și

foarte mari; că la proiectarea plăcii nu a fost o temă care să cuprindă

valoarea sarcinilor și modul de încărcare a plăcii, astfel încât a apreciat că

presiunea pe un picior de raft nu trebuie să depășească în medie 90-160 kg., pentru a se evita apariția unor noi fisuri.

De asemenea, expertul M.L.P.A.T. a

arătat că inițial, în proiect au existat detalii de armare a plăcii cu plasă de

Buzău pe două rânduri, dar că ulterior, la cererea beneficiarului – potrivit

declarației proiectanților – prima planșă a fost înlocuită cu o alta, cu o

singură plasă așezată pe mijloc, ambele fiind executate fără calcule de

rezistență.

Acesta a precizat că pardoseala

halei s-a crăpat din cauza tasărilor mari produse atât ca urmare a înmuierii

stratului de praf argilos la adâncimea de 1,80 m – 4,20 m, cât și din cauza lipsei unui calcul de dimensionare a plăcii, care are o capacitate mică de

încărcare.

În deplin acord cu prima instanță, instanța

de apel a constat că apelanta nu a contestat că ar fi solicitat schimbarea

modului de armare a plăcii și că, deși nu a recunoscut în mod expres această

situație, acceptul său reiese din perfectarea contractului de antrepriză și a

anexei 2 în varianta armării cu un singur strat de plasă.

Cu toate că apelanta a susținut că

au fost administrate dovezi care atestă o situație contrară celei reținute de

Tribunal, acestea nu au fost indicate, subliniindu-se preeminența raportului de

expertiză administrat în cauză față de raportul extrajudiciar al apelantei,

care are doar valoare de înscris, nu și de opinie a specialiștilor, în sensul

art. 201 și urm. C. proc. civ.

În considerarea argumentelor

prezentate mai sus, s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii

civile contractuale în ceea ce îl privește pe antreprenor – care a executat

lucrarea potrivit proiectului pus la dispoziție de către apelantă.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că deși evidente,

responsabilitățile intimatei E.H. izvorâte din prevederile legale și din

contractul dintre părți în virtutea cărora aceasta avea obligația legală de a

garanta lucrarea efectuată aceste considerente sunt ignorate cu bună știință de

ambele instanțe, nu se face nici o referire la acestea.

Se ia în considerație doar cea de-a

doua expertiză efectuată la fond și este trecută sub tăcere prima expertiză

care are concluzii diametral opuse.

„În deplin acord cu prima instanță,

Curtea constată că apelanta nu a contestat că ar fi solicitat schimbarea

modului de armare a plăcii și că, deși nu a recunoscut în mod expres această

situație, acceptul său reiese din perfectarea contractului de antrepriză și a

anexei 2 în varianta armării cu un singur strat de plasă”.

În acest raport, la capitolul X,

concluzii pct. 2 fila 8 din raport, după ce se preciza culpa evidentă a

intimatei, menționându-se în extenso cauzele probabile, se făcea următoarea

mențiune:

„Cauzele exacte pot fi stabilite

numai în cadrul unei expertize tehnice întocmite de un expert atestat M.L.P.A.T.”.

De asemenea, după ce făcea unele

considerații cu privire la posibilele soluții de remediere a deficiențelor

constatate, expertul menționa: „soluțiile definitive se pot stabili numai în

cadrul unei expertize tehnice întocmite de un expert atestat M.L.P.A.T.”.

În aceste condiții, pentru

precizarea în detaliu a cauzelor și soluțiilor ce se impun pentru remedierea

deficientelor instanța a dispus o nouă expertiză tehnică judiciară având

obiectivele menționate la fila 225 din dosarul de fond.

Cel de-al doilea raport de expertiză

tehnică judiciară a fost întocmit de către M.I.G. expert tehnic judiciar în

specialitatea construcții atestat M.L.P.A.T. cu certificatul 05768 în exigența

AF pentru următoarele cerințe: „Rezistența și stabilirea terenului de fundare a

construcțiilor și a masivelor de pământ”.

Deși a învederat instanțelor de

judecată că acest expert nu are specializarea necesară efectuării expertizei în

raport cu obiectivele suplimentare ale expertizei, în considerația principiului

disponibilității și pentru că partea adversă a înțeles să constituie această

probă, s-a dispus efectuarea acestei expertize.

Recursul este nefondat.

Aplicabilitatea pct. 8 și 9 art. 304

C. proc. civ. se face în situația când instanța interpretând greșit actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia și când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.

reglementează situația în care judecătorii fondului procedează la interpretarea

unui act juridic dedus judecății, cu toate că nu aveau dreptul să o facă,

clauzele stipulate fiind clare și precise.

Mai mult decât atât procedând la

interpretarea actului în aceste condiții, instanța schimbă natura actului sau

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În speță critica se referă la modul

de interpretare a probatoriilor, a faptului că s-a luat în considerare un

raport de expertiză din cele efectuate în cauză, administrarea probatoriilor și

modul de interpretare a acestora vizând aspecte de netemeinicie.

Pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. se

referă la încălcarea sau aplicare greșită a legii.

Doctrina a interpretat noțiunea de

lege în sens larg, incluzând și actele normative subordonate acesteia și, mai

mult decât atât, a considerat, cu deplin temei, că acest motiv de recurs

vizează nesocotirea normelor de drept substanțial, ceea ce nu este cazul în

speță.

Așa cum a reținut și instanța de

apel (motivele de recurs fiind identice cu cele din apel) susținerea

recurentei, potrivit căreia instanța a interpretat probele numai în favoarea

intimatei-pârâte nu se justifică atâta timp cât probele administrate

demonstrează contrariul.

În ce privește excepția nulității

raportului de expertiză luat în considerare de instanțele anterioare care a

stat la baza soluțiilor pronunțate, motivat de faptul că la data efectuării

acesteia nu avea această calitate, reprezintă în situația în care s-ar

justifica o nulitate relativă care poate fi invocată în fața instanței de

recurs în limitele termenului de recurs, de partea interesată dacă a invocat-o

în fața instanței a cărei hotărâre se atacă și aceasta a respins-o sau a

lăsat-o nesoluționată.

Or, în speță instanța de apel a

subliniat poziția reclamantei-recurente care în fața primei instanțe nu a

contestat nici calitatea expertului M.G. de expert atestat M.L.P.A.T. și nici

concluziile raportului de expertiză neînțelegând să formuleze obiecțiuni.

Aceste aspecte au fost cuprinse în

concluziile scrise ale intimatei, care a anexat și legitimația expertului ce a

funcționat până în anul 2009.

Văzând dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.S.

SRL București împotriva deciziei nr. 204 de la 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă reclamanta la plata sumei de 1000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 martie

2011.