ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 58/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 58/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ.,
asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin
decizia civilă nr. 169/A din 8 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantul M.I.D.M. împotriva
sentinței civile nr. 257 din 12 februarie 2007 pronunțată de Tribunalului București,
secția a III-a civilă. A schimbat în parte sentința în sensul că a admis
contestația, a anulat decizia nr. 225/2006 emisă de A.V.A.S. și a obligat
pârâta la emiterea unei noi decizii pentru acordarea de măsuri reparatorii
pentru reclamant cu privire la imobilul compus din teren în suprafață de 13.416
mp situat în Oravița, județ Caras Severin și un număr de 34 de construcții
existente la data preluării abuzive.
Pentru a decide astfel, în respectarea cerințelor art.
315 alin. (1) C. proc. civ., instanța a arătat că prin expertiza efectuată în
cauză s-a stabilit că, la data inițierii procedurii lichidării judiciare, în
patrimoniul SC V. SA Oravița existau pe terenul în litigiu 34 de construcții,
iar după anul 1965 au fost edificate 7 construcții. Cele 34 de clădiri au fost
edificate până în anul 1952, existând astfel pe teren la data preluării
abuzive.
A.V.A.S. a declarat recurs, întemeiat în drept pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
Din analiza actelor și materialului probator în cauză
se poate constata că nu sunt îndeplinite cerințele art. 6 alin. (2) din Legea nr.
10/2001.
Bunurile solicitate de reclamant nu pot fi
identificate și nu au fost regăsite pe lista de casare a mijloacelor fixe.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că
intimata nu a făcut dovada existenței în prezent a utilajelor naționalizate.
Obținerea de măsuri reparatorii pentru utilajele și
instalațiile naționalizate este condiționată de existența lor fizică la data
intrării în vigoare a legii. Dacă între timp utilajele sau instalațiile
respective au fost înlocuite nu se pot acorda măsuri reparatorii, nici în
natură nici în echivalent.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a
solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat și va fi respins pentru
următoarele considerente:
Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin
imobile, în sensul acestei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără
construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod
abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste
construcții.
Prin raportul de expertiză, efectuat după casarea cu
trimitere, au fost identificate în patrimoniul SC V. SA Oravița, la data
inițierii procedurii lichidării judiciare, pentru că existau pe terenul în
litigiu și la momentul preluării abuzive de către stat, 34 clădiri ce fuseseră
edificate până în anul 1952.
In aceste condiții, în mod corect instanța de apel a
obligat A.V.A.S., instituția care a efectuat privatizarea societății comerciale
în patrimoniul căreia se află construcțiile - la emiterea unei decizii prin
care să propună acordarea de măsuri reparatorii și pentru aceste imobile.
Deși A.V.A.S. și-a motivat recursul pe interpretarea
greșită a art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acest text nu este incident
în cauză, de vreme ce instanța de apel nu a obligat la emiterea unei decizii
prin care să se acorde măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile
preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul.
Ca atare, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe
textul de lege aplicabil situației de fapt pe care a stabilit-o corespunzător
dovezilor administrate, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc
cerințele art. 304 pct. 9 C proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a
apreciat că recursul nu este întemeiat astfel încât l-a respins, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii
atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVEi
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S.
împotriva deciziei nr. 169/A din 8 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie
2011.