ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7843/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 noiembrie 2010, revizuentul B.P. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 844 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 7453,18/315/2007, întrucât este potrivnică Deciziei civile nr. 86 din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul nr. 3434/315/2007, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești.

Se arată că cele două hotărâri sunt contradictorii, potrivnice, fiind date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. În fapt, se motivează că prin Încheierea nr. 13194 din 09 mai 2007, conexată cu nr. 18555, O.C.P.I. Dâmbovița a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul teren curți-construcții intravilan în suprafață de 9185 m.p., cu construcțiile CI - vestiar în suprafață de 267 m.p. și C2 - tribună în suprafață de 511m.p., situat în Târgoviște, Parcul Chindia și înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului descris cu titlul de adjudecare în favoarea petentului B.P.

Înscrierea dreptului de proprietate asupra respectivului imobil a fost la acel moment, provizorie, întrucât Încheierea din 19 februarie 2007 a Judecătoriei Târgoviște (încheiere prin care s-a lămurit dispozitivul Sentinței nr. 280/2004), pronunțată în Dosarul nr. 6222/2003, prin care se stabilise că anularea formelor de executare dispusă prin Sentința nr. 280/2004 nu face referire la actul de adjudecare din 17 decembrie 2003 al revizuentului, era la acea dată definitivă, ea devenind irevocabilă prin respingerea recursului SC U. SA. Ulterior rămânerii irevocabile a Încheierii din 19 februarie 2007 a Judecătoriei Târgoviște, O.C.P.I. Dâmbovița a emis Încheierea nr. 38125 din 16 august 2007 prin care a justificat înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris anterior în favoarea lui B.P.

Intimata SC U. SA a formulat plângere, atât împotriva încheierii de întabulare provizorie, cât și împotriva încheierii de justificare a întabulării provizorii. În aceste condiții s-a ajuns la pronunțarea Deciziei nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a respins plângerea SC U. SA împotriva Încheierii de întabulare provizorie nr. 13194 din 09 mai 2007, conexată cu nr. 18555, soluție menținută de Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010. Ulterior, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat Decizia nr. 844 din 25 octombrie 2010, în cauza ce a avut ca obiect plângerea SC U. SA împotriva Încheierii nr. 38125 din 16 august 2007 prin care s-a justificat întabularea provizorie, hotărâre evident potrivnică Deciziei nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmbovița ce devenise irevocabilă și intrase sub autoritatea de lucru judecat.

Prin această ultimă decizie a Curții de Apel Ploiești s-a anulat Încheierea nr. 38125 din 24 august 2007 emisă de O.C.P.I. Dâmbovița și, pe cale de consecință, s-a respins ca neîntemeiată cererea de justificare a înscrierii provizorii - întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, în condițiile în care anterior, prin Decizia nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmbovița, confirmată de Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, plângerea SC U. SA împotriva încheierii de întabulare provizorie fusese respinsă, constatându-se respectarea de către O.C.P.I. Dâmbovița a tuturor condițiilor de legalitate ce trebuiau avute în vedere în momentul întabulării.

Așa cum se arată în doctrină, în asemenea situații, este practic inadmisibilă o a doua plângere îndreptată împotriva justificării întabulării provizorii a dreptului de proprietate, întrucât instanța nu mai are a se pronunța în privința legalității întabulării, aceasta fiind deja analizată cu ocazia plângerii împotriva încheierii prin care s-a dispus întabularea provizorie. Prin urmare, plângerea SC U. SA împotriva încheierii de justificare a întabulării provizorii era nu numai lipsită de obiect, dar poate fi catalogată ca un veritabil abuz de drept și sancționat ca atare. În aceste condiții, se impune admiterea cererii de revizuire și anularea ultimei Decizii nr. 844 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmbovița.

Examinând cererea de revizuire prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză.

După cum rezultă din cererea de revizuire formulată de revizuentul B.P., acesta a solicitat anularea Deciziei nr. 844 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la care susține că este contradictorie, potrivnică Deciziei civile nr. 86 din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești. În speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece hotărârile potrivnice invocate nu au fost pronunțate în una și aceeași pricină, ci în pricini diferite. Astfel, prin Încheierea de C.F.

nr. X conexată cu nr. 18555, s-a dispus admiterea cererii și înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului de la A+1, cu titlul de adjudecare la prețul de 350.500 RON în favoarea lui B.P. Prin Sentința civilă nr. 5224 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Târgoviște s-a admis plângerea formulată de petenta SC U. SA, în contradictoriu cu intervenientul B.P., s-a dispus anularea parțială a Încheierii de C.F. nr. X, cât privește înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului de la A+1, cu titlul de adjudecare în favoarea lui B.P.

Prin Decizia civilă nr. 86 din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul nr. 3434/315/2007, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis apelul declarat de apelantul intervenient B.P.; s-a schimbat în tot Sentința civilă nr. 5224 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Târgoviște, în sensul respingerii plângerii formulată de SC U. SA. Prin Încheierea nr. 38125 din 24 august 2007 a Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița s-a admis cererea introdusă de B.P. și s-a dispus justificarea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate în cartea funciară asupra imobilului de la A+1, cu titlul de adjudecare în favoarea petentului.

Prin Sentința civilă nr. 2858 din 21 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în Dosarul nr. 7453/315/2007, s-a respins plângerea formulată de SC U. SA, în contradictoriu cu pârâtul B.P., împotriva acestei încheieri. Prin Decizia civilă nr. 123 din 18 martie 2010, Tribunalul Dâmbovița a respins apelul declarat de reclamanta SC U. SA împotriva Sentinței civile nr. 2858 din 21 mai 2009 a Judecătoriei Târgoviște. Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta. Prin Decizia civilă nr. 844 din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursul declarat de reclamanta SC U. SA; a modificat în tot Decizia civilă nr. 123 din 18 martie 2010 a Tribunalului Dâmbovița și Sentința civilă nr. 2858 din 21 mai 2009 a Judecătoriei Târgoviște și, pe fond: S-a admis plângerea formulată de SC U. SA Târgoviște.

S-a anulat Încheierea nr. 38125 din 24 august 2007 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița în Dosarul nr. 38125/2007 și, pe cale de consecință, s-a respins ca neîntemeiată cererea de justificarea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate asupra imobilului în cartea funciară, în favoarea lui B.P. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. După cum se poate observa din considerentele de mai sus, în speță este vorba despre două cauze diferite, ce au făcut obiectul a două dosare distincte. Astfel, într-o cauză este vorba despre înscrierea provizorie în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului (plângerea împotriva Încheierii de C.F.

nr. X - obiect al Dosarului nr. 3434/315/2007 al Judecătoriei Târgoviște), iar în cea de a doua, despre justificarea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate asupra imobilului (plângerea împotriva Încheierii nr. 38125/24 august 2007 - obiect al Dosarului nr. 7453/315/2007 al Judecătoriei Târgoviște).

Potrivit art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri: - întabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; - înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; - notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale (…). Înscrierea provizorie poate fi cerută raportat la condițiile existente la momentul efectuării înscrierii și la cazurile expres prevăzute de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, verificându-se dacă poate fi înscris provizoriu în cartea funciară dreptul de proprietate, iar justificarea înscrierii provizorii se face în condițiile menționate la alin. (4) al art. 29 din lege, verificându-se de această dată, dacă poate fi întabulat definitiv același drept de proprietate.

Prin urmare, cele două încheieri de carte funciară cuprind două tipuri de înscrieri în cartea funciară cu regim juridic distinct, stabilit și bine definit în două aliniate distincte ale art. 29 din Legea nr. 7/1996. În consecință, în speță, cele două cauze în care, în opinia revizuentului, s-au pronunțat hotărâri potrivnice, contradictorii au ca obiect încheieri de carte funciară diferite, care reglementează situații juridice diferite, respectiv întabularea provizorie și întabularea definitivă (justificarea întabulării provizorii) a dreptului de proprietate. Definitivarea înscrierii provizorii este condiționată de justificarea sa ulterioară, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, situație în care înscrierea provizorie a fost desființată, tocmai prin efectul nejustificării sale ulterioare, fiind vorba despre două pricini distincte.

După cum s-a arătat în precedent, condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. impun să existe hotărâri judecătorești definitive, potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Acest caz de revizuire este incident dacă s-a încălcat puterea lucrului judecat a primei hotărâri pronunțate, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două sau mai multe hotărâri și se sancționează cu nelegalitatea ultimei hotărâri și imposibilitatea executării ei. De fapt, acest motiv de revizuire este prevăzut pentru situația în care aceeași pricină purtată între aceleași părți cu același obiect, a făcut obiectul a mai multor dosare diferite și s-au pronunțat hotărâri ireconciliabile.

În speță, se observă că hotărârile judecătorești invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunțate în aceeași pricină, nefiind îndeplinită această condiție de admisibilitate a cererii de revizuire. Lipsa triplei identități face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, astfel încât, Înalta Curte, în raport de toate considerente, urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B.P. împotriva Deciziei nr. 844 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.