ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7843/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 noiembrie 2010,

revizuentul B.P. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea Deciziei civile nr. 844 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în

Dosarul nr. 7453,18/315/2007, întrucât este potrivnică Deciziei civile nr. 86

din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul nr. 3434/315/2007,

hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Ploiești.

Se arată că cele două

hotărâri sunt contradictorii, potrivnice, fiind date în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În fapt, se motivează

că prin Încheierea nr. 13194 din 09 mai 2007, conexată cu nr. 18555, O.C.P.I.

Dâmbovița a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul teren

curți-construcții intravilan în suprafață de 9185 m.p., cu construcțiile CI -

vestiar în suprafață de 267 m.p. și C2 - tribună în suprafață de 511m.p.,

situat în Târgoviște, Parcul Chindia și înscrierea provizorie a dreptului de

proprietate asupra imobilului descris cu titlul de adjudecare în favoarea

petentului B.P.

Înscrierea dreptului

de proprietate asupra respectivului imobil a fost la acel moment, provizorie,

întrucât Încheierea din 19 februarie 2007 a Judecătoriei Târgoviște (încheiere

prin care s-a lămurit dispozitivul Sentinței nr. 280/2004), pronunțată în

Dosarul nr. 6222/2003, prin care se stabilise că anularea formelor de executare

dispusă prin Sentința nr. 280/2004 nu face referire la actul de adjudecare din

17 decembrie 2003 al revizuentului, era la acea dată definitivă, ea devenind

irevocabilă prin respingerea recursului SC U. SA.

Ulterior rămânerii

irevocabile a Încheierii din 19 februarie 2007 a Judecătoriei Târgoviște,

O.C.P.I. Dâmbovița a emis Încheierea nr. 38125 din 16 august 2007 prin care a

justificat înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului

înscris anterior în favoarea lui B.P.

Intimata SC U. SA a

formulat plângere, atât împotriva încheierii de întabulare provizorie, cât și

împotriva încheierii de justificare a întabulării provizorii.

În aceste condiții

s-a ajuns la pronunțarea Deciziei nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului

Dâmbovița, prin care s-a respins plângerea SC U. SA împotriva Încheierii de

întabulare provizorie nr. 13194 din 09 mai 2007, conexată cu nr. 18555, soluție

menținută de Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010.

Ulterior, Curtea de

Apel Ploiești a pronunțat Decizia nr. 844 din 25 octombrie 2010, în cauza ce a

avut ca obiect plângerea SC U. SA împotriva Încheierii nr. 38125 din 16 august

2007 prin care s-a justificat întabularea provizorie, hotărâre evident potrivnică

Deciziei nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmbovița ce devenise

irevocabilă și intrase sub autoritatea de lucru judecat.

Prin această ultimă

decizie a Curții de Apel Ploiești s-a anulat Încheierea nr. 38125 din 24 august

2007 emisă de O.C.P.I. Dâmbovița și, pe cale de consecință, s-a respins ca

neîntemeiată cererea de justificare a înscrierii provizorii - întabularea

dreptului de proprietate în cartea funciară, în condițiile în care anterior,

prin Decizia nr. 86 din 09 martie 2009 a Tribunalului Dâmbovița, confirmată de

Decizia nr. 62 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, plângerea SC U.

SA împotriva încheierii de întabulare provizorie fusese respinsă,

constatându-se respectarea de către O.C.P.I. Dâmbovița a tuturor condițiilor de

legalitate ce trebuiau avute în vedere în momentul întabulării.

Așa cum se arată în

doctrină, în asemenea situații, este practic inadmisibilă o a doua plângere

îndreptată împotriva justificării întabulării provizorii a dreptului de

proprietate, întrucât instanța nu mai are a se pronunța în privința legalității

întabulării, aceasta fiind deja analizată cu ocazia plângerii împotriva

încheierii prin care s-a dispus întabularea provizorie. Prin urmare, plângerea

SC U. SA împotriva încheierii de justificare a întabulării provizorii era nu

numai lipsită de obiect, dar poate fi catalogată ca un veritabil abuz de drept

și sancționat ca atare.

În aceste condiții,

se impune admiterea cererii de revizuire și anularea ultimei Decizii nr. 844

din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a încălcat

autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 86 din 09 martie 2009 a

Tribunalului Dâmbovița.

Examinând cererea de

revizuire prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct.

7 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte a constatat următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există

hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Invocarea acestui

motiv de revizuire presupune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să

fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea

proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a

fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară

anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză.

După cum rezultă din

cererea de revizuire formulată de revizuentul B.P., acesta a solicitat anularea

Deciziei nr. 844 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la care

susține că este contradictorie, potrivnică Deciziei civile nr. 86 din 09 martie

2009 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.

62 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești.

În speță, nu sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 322

pct. 7 C. proc. civ., deoarece hotărârile potrivnice invocate nu au fost

pronunțate în una și aceeași pricină, ci în pricini diferite.

Astfel, prin

Încheierea de C.F. nr. X conexată cu nr. 18555, s-a dispus admiterea cererii și

înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului de la A+1,

cu titlul de adjudecare la prețul de 350.500 RON în favoarea lui B.P.

Prin Sentința civilă

nr. 5224 din 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Târgoviște s-a admis plângerea

formulată de petenta SC U. SA, în contradictoriu cu intervenientul B.P., s-a

dispus anularea parțială a Încheierii de C.F. nr. X, cât privește înscrierea

provizorie a dreptului de proprietate asupra imobilului de la A+1, cu titlul de

adjudecare în favoarea lui B.P.

Prin Decizia civilă

nr. 86 din 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul nr.

3434/315/2007, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 62 din 26 ianuarie

2010 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis apelul declarat de apelantul

intervenient B.P.; s-a schimbat în tot Sentința civilă nr. 5224 din 11

noiembrie 2008 a Judecătoriei Târgoviște, în sensul respingerii plângerii

formulată de SC U. SA.

Prin Încheierea nr.

38125 din 24 august 2007 a Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Dâmbovița s-a admis cererea introdusă de B.P. și s-a dispus

justificarea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate în cartea

funciară asupra imobilului de la A+1, cu titlul de adjudecare în favoarea

petentului.

Prin Sentința civilă

nr. 2858 din 21 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în Dosarul nr.

7453/315/2007, s-a respins plângerea formulată de SC U. SA, în contradictoriu

cu pârâtul B.P., împotriva acestei încheieri.

Prin Decizia civilă

nr. 123 din 18 martie 2010, Tribunalul Dâmbovița a respins apelul declarat de

reclamanta SC U. SA împotriva Sentinței civile nr. 2858 din 21 mai 2009 a

Judecătoriei Târgoviște.

Împotriva deciziei

tribunalului a declarat recurs reclamanta.

Prin Decizia civilă

nr. 844 din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis recursul declarat de reclamanta SC U.

SA; a modificat în tot Decizia civilă nr. 123 din 18 martie 2010 a Tribunalului

Dâmbovița și Sentința civilă nr. 2858 din 21 mai 2009 a Judecătoriei Târgoviște

și, pe fond:

S-a admis plângerea

formulată de SC U. SA Târgoviște.

S-a anulat Încheierea

nr. 38125 din 24 august 2007 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Dâmbovița în Dosarul nr. 38125/2007 și, pe cale de consecință, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de justificarea înscrierii provizorii a

dreptului de proprietate asupra imobilului în cartea funciară, în favoarea lui

B.P.

S-a luat act că nu

s-au solicitat cheltuieli de judecată.

După cum se poate

observa din considerentele de mai sus, în speță este vorba despre două cauze

diferite, ce au făcut obiectul a două dosare distincte. Astfel, într-o cauză

este vorba despre înscrierea provizorie în cartea funciară a dreptului de

proprietate asupra imobilului (plângerea împotriva Încheierii de C.F. nr. X -

obiect al Dosarului nr. 3434/315/2007 al Judecătoriei Târgoviște), iar în cea

de a doua, despre justificarea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate

asupra imobilului (plângerea împotriva Încheierii nr. 38125/24 august 2007 -

obiect al Dosarului nr. 7453/315/2007 al Judecătoriei Târgoviște).

Potrivit art. 26

alin. (4) din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară sunt de trei

feluri:

- întabularea, având

ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale;

- înscrierea

provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare;

- notarea, având ca

obiect înscrierea drepturilor personale (…).

Înscrierea provizorie

poate fi cerută raportat la condițiile existente la momentul efectuării

înscrierii și la cazurile expres prevăzute de art. 29 alin. (2) din Legea nr.

7/1996, verificându-se dacă poate fi înscris provizoriu în cartea funciară

dreptul de proprietate, iar justificarea înscrierii provizorii se face în

condițiile menționate la alin. (4) al art. 29 din lege, verificându-se de

această dată, dacă poate fi întabulat definitiv același drept de proprietate.

Prin urmare, cele

două încheieri de carte funciară cuprind două tipuri de înscrieri în cartea

funciară cu regim juridic distinct, stabilit și bine definit în două aliniate

distincte ale art. 29 din Legea nr. 7/1996.

În consecință, în

speță, cele două cauze în care, în opinia revizuentului, s-au pronunțat

hotărâri potrivnice, contradictorii au ca obiect încheieri de carte funciară

diferite, care reglementează situații juridice diferite, respectiv întabularea

provizorie și întabularea definitivă (justificarea întabulării provizorii) a

dreptului de proprietate.

Definitivarea

înscrierii provizorii este condiționată de justificarea sa ulterioară, ceea ce

în speță nu s-a întâmplat, situație în care înscrierea provizorie a fost

desființată, tocmai prin efectul nejustificării sale ulterioare, fiind vorba

despre două pricini distincte.

După cum s-a arătat

în precedent, condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 322

pct. 7 C. proc. civ. impun să existe hotărâri judecătorești definitive,

potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate. Acest caz de revizuire este incident dacă s-a încălcat

puterea lucrului judecat a primei hotărâri pronunțate, făcând astfel imposibilă

executarea simultană a două sau mai multe hotărâri și se sancționează cu

nelegalitatea ultimei hotărâri și imposibilitatea executării ei.

De fapt, acest motiv

de revizuire este prevăzut pentru situația în care aceeași pricină purtată

între aceleași părți cu același obiect, a făcut obiectul a mai multor dosare

diferite și s-au pronunțat hotărâri ireconciliabile.

În speță, se observă

că hotărârile judecătorești invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunțate

în aceeași pricină, nefiind îndeplinită această condiție de admisibilitate a

cererii de revizuire.

Lipsa triplei

identități face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie

posibilă, astfel încât, Înalta Curte, în raport de toate considerente, urmează

să respingă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul B.P. împotriva Deciziei nr. 844 din 25 octombrie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.