ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 316/ F din 11 octombrie 2010, Curtea de Apel București,

secția I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Chitaru

Alecu împotriva rezoluției nr. 1587/11-2/2010 din data de 11 august 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a respins

plângerea petentului împotriva și a soluției adoptată în Dosarul nr. 1009/P/2010

al aceleiași unități de Parchet.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că petentul C.A. a formulat plângere împotriva procurorului

G.A. referitor la modul în care a fost cercetat în Dosarul nr. l808/P/2006.

A mai arătat că procurorul a sustras de la dosar

anumite înregistrări audio-video care erau concludente și utile cauzei.

S-a reținut de instanța de fond că prin rezoluția nr.

1009/P/2010 din 15 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul G.A. - procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul infracțiunii prev. de art.

242 alin. (1) și alin. (3) și art. 248

1

C. pen.

Prin rezoluția nr. 1587/11/2/2010 din 11 august 2010,

Procurorul General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de numitul C.A. împotriva

soluției emisă la data de 15 iulie 2010 în Dosarul nr. 1009/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva sentinței penale nr. 316/ F din 11

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs

petiționarul C.A. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 16, 18 și 19 C. proc. pen., susținând că înscrisul semnat de către

Inspectoratul Poliției Române confirmă că în data de 23 martie 2006 s-ar fi

efectuat și înregistrări video-audio de către Serviciul Criminalistic, iar cu

ocazia cercetărilor intimatul G.A. a sustras o parte dintre acestea.

A mai susținut că doamna procuror M.C. a semnat

neînceperea urmăririi penale în cauză.

Cu privire la sentința atacată a arătat că în partea

introductivă figurează președinte N.S., grefier M.S., iar procuror M.M.

Apreciază că această sentință, prin care i s-a

respins plângerea ca nefondată, este lovită de nulitate, întrucât este semnată

de președinte V.B.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Verificând sentința atacată prin prisma motivului de

recurs invocat de petiționar, respectiv acela că în partea introductivă Curtea

este compusă din președinte N.S. și grefier M.S., iar la dispozitivul

sentinței, aceasta este semnată de președinte V.B., Înalta Curte constată că

cele invocate reflectă realitatea.

În această situație, nu se poate verifica componența

reală a completului de judecată, câtă vreme în preambulul sentinței figurează

un nume la președintele de complet, iar dispozitivul este semnat de un altul.

Această neconcordanță face imposibilă verificarea

sentinței sub aspectul legalei constituiri a completului de judecată, al

continuității sale și al deliberării.

Ca atare, recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l

admite, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., a casa sentința pronunțată și a trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționarul C.A. împotriva

sentinței penale nr. 316/ F din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2011.