ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2194/2012

Asupra

cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 910/F din 14 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția I

penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuentul C.I.A. împotriva sentinței penale nr. 764 din 08 octombrie 2010 a

Tribunalului București.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Tribunalul București, secția I penală a reținut că

prin sentința penală nr. 764 din 08 octombrie 2010 a aceleiași instanțe

revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 23 ani închisoare

pentru infracțiunile de omor calificat și tâlhărie, iar criticile aduse prin

cererea de revizuire nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în

art. 394 C. proc. pen. În acest sens, prima instanță a precizat că nu există

nicio o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului care să constate

că raportul de expertiză psihiatrică efectuat este fals sau că expertul și

martorii audiați în cauză au comis infracțiune de mărturie mincinoasă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, cale de atac ce a fost respinsă,

ca nefondată, prin decizia penală nr. 82/ A din 07 martie 2012 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, întrucât nu s-a făcut dovada printr-o hotărâre

judecătorească sau ordonanță a procurorului că expertul care a efectuat

expertiza psihiatrică și martorii audiați ar fi comis o infracțiune în legătură

cu cauza a cărei revizuire se solicită.

Decizia

dată în apel a fost atacată cu recurs de către revizuentul C.I.A., care a

arătat martorii audiați în cauză au declarat mincinos, iar expertul a

falsificat raportul de expertiză psihiatrică.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate și a cazului de casare în

care se încadrează formal, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Revizuirea

este o cale extraordinară de atac, astfel că, în mod firesc, nu poate fi

promovată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. și numai în condițiile prevăzute de lege (cu referire la termenul de

introducere a cererii de revizuire, persoanele ce pot solicita revizuirea etc).

În

cauză, petentul condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. b) și c) C. proc. pen., invocând faptul că martorii G.S. și B.G. au

făcut declarații care nu corespund adevărului, precum și că expertiza

psihiatrică a fost falsificată.

Înalta

Curte constată că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. b) și C. proc. pen., martorii care au declarat în cauză trebuie

să fi fost condamnați definitiv sau printr-o ordonanță a procurorului să se fi

dispus asupra fondului cauzei în sensul constatării săvârșirii mărturiei

mincinoase.

Or,

în speță, nu există o atare soluție de condamnare pentru martori sau o ordonanță

a procurorului de netrimitere în judecată prin care, deși se reține că

activitatea desfășurată de aceștia se circumscrie infracțiunii prevăzute de

art. 260 C. pen., se constată că există o cauză de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale.

Nici

susținerile recurentului în legătură cu comiterea infracțiunii de fals în

înscrisuri de către expertul care a efectuat expertiza psihiatrică nu se

confirmă în lipsa unei hotărâri sau unei ordonanță a organului de urmărire

penală prin care să se constate că raportul de expertiză care a servit la

pronunțarea soluției de condamnare a revizuentului este fals.

Prin

urmare, toate aspectele invocate de revizuent, neputând servi la dovedirea

netemeinicei hotărârii de condamnare, nu se încadrează în dispozițiile art. 394

alin. (1l) lit. b) și c) C. proc. pen.

Față

de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul C.I.A..

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la

cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a

exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I.A. împotriva deciziei penale

nr. 82/A din 7 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 21 iunie 2012.