ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2194/2012

Asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 910/F din 14 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția I penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I.A. împotriva sentinței penale nr. 764 din 08 octombrie 2010 a Tribunalului București. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București, secția I penală a reținut că prin sentința penală nr. 764 din 08 octombrie 2010 a aceleiași instanțe revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 23 ani închisoare pentru infracțiunile de omor calificat și tâlhărie, iar criticile aduse prin cererea de revizuire nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 394 C. proc.

pen. În acest sens, prima instanță a precizat că nu există nicio o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului care să constate că raportul de expertiză psihiatrică efectuat este fals sau că expertul și martorii audiați în cauză au comis infracțiune de mărturie mincinoasă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, cale de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală nr. 82/ A din 07 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, întrucât nu s-a făcut dovada printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului că expertul care a efectuat expertiza psihiatrică și martorii audiați ar fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se solicită.

Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de către revizuentul C.I.A., care a arătat martorii audiați în cauză au declarat mincinos, iar expertul a falsificat raportul de expertiză psihiatrică. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate și a cazului de casare în care se încadrează formal, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel că, în mod firesc, nu poate fi promovată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și numai în condițiile prevăzute de lege (cu referire la termenul de introducere a cererii de revizuire, persoanele ce pot solicita revizuirea etc). În cauză, petentul condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) și c) C. proc.

pen., invocând faptul că martorii G.S. și B.G. au făcut declarații care nu corespund adevărului, precum și că expertiza psihiatrică a fost falsificată. Înalta Curte constată că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) și C. proc. pen., martorii care au declarat în cauză trebuie să fi fost condamnați definitiv sau printr-o ordonanță a procurorului să se fi dispus asupra fondului cauzei în sensul constatării săvârșirii mărturiei mincinoase. Or, în speță, nu există o atare soluție de condamnare pentru martori sau o ordonanță a procurorului de netrimitere în judecată prin care, deși se reține că activitatea desfășurată de aceștia se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 260 C. pen., se constată că există o cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

Nici susținerile recurentului în legătură cu comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri de către expertul care a efectuat expertiza psihiatrică nu se confirmă în lipsa unei hotărâri sau unei ordonanță a organului de urmărire penală prin care să se constate că raportul de expertiză care a servit la pronunțarea soluției de condamnare a revizuentului este fals. Prin urmare, toate aspectele invocate de revizuent, neputând servi la dovedirea netemeinicei hotărârii de condamnare, nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1l) lit. b) și c) C. proc. pen. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul C.I.A..

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 82/A din 7 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2012.