ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2014/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 17 din 23 martie 2009, Tribunalul Caras Severin, secția penală, a hotărât, în ce îl privește pe inculpatul B.C.G. (fiul lui G. și M.), după cum urmează: - în baza art. 11 pct. lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003; - în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea la 15 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege); - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea la 10 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

(cu excepția dreptului de a alege); - în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, condamnarea la 2 ani închisoare; În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și de 5 (cinci) ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen., (cu excepția dreptului de a alege). În baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe durata executării pedepsei rezultante privative de libertate.

Totodată, a fost menținută măsura arestării preventive dispusă, față de acest inculpat, prin încheierea nr. 4 din 14 februarie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin (mandat de arestare preventivă nr. 2 din 14 februarie 2008). În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a drogurilor rămase în urma efectuării constatării tehnico-științifice efectuate în cauză, precum și distrugerea acestora, cu păstrarea de contra probe (art. 18 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 143/2000), respectiv: 0,6 grame pulbere conținând MDMA cumpărată în data de 26 august 2007 de la inculpatul G.C.C. (raportul de constatare tehnico-științifică din 30 august 2007, fila 136 vol. II - dos.u.p.); 0,2 grame pulbere conținând MDMA provenită de la cele două pastile ecstasy cumpărate de la inculpatul S.Z.J.

în data de 19 octombrie 2007 (raportul de constatare tehnico-științifică din 25 octombrie 2007, fila 174 vol. III - dos.u.p.); 2,1 grame canabis ridicate de la domiciliul inculpatului B.C.G. (fila 134 vol. ll - dos.u.p.); 27,8 grame rezină de canabis și 8,5 grame semințe de canabis ridicate de la domiciliul inculpaților B.O.A. și B.L. (fila 113 vol. ll - dos.u.p.); 1862 pastile ecstazy și 4,0 grame pulbere conținând MDMA (fila 151-155 vol. ll, dos.u.p.). Alături de inculpatul B.C.G., prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații: S.Z.J. (fost M.), D.S.A. (fost S.), B.O.A., B.L., P.N.V., P.F.C., M.H.C., D.D., B.A.D., G.C.C. și C.D.A. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Ministerului Public, D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Caras Severin nr. 4D/2007, inculpatul B.C.G. a fost trimis în judecată, împreună cu ceilalți inculpați mai sus arătați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în rezumat starea de fapt ce urmează: Pe raza municipiului Reșița, s-a cristalizat, treptat, în ultimii doi ani, un grup infracțional (fără atribuții și roluri bine determinate), ce avea ca scop traficul și consumul ilicit de droguri de risc și de mare risc (cannabis, hașiș și ecstasy).

Procurarea drogurilor s-a realizat, în cele mai multe cazuri, prin introducerea acestora - folosindu-se diferite metode - din străinătate în România, după care acestea erau distribuite membrilor grupului sau altor persoane, precum și folosite de către aceștia pentru consum propriu; legătura dintre membrii grupului infracțional s-a realizat, în general, pe baza unor înțelegeri tacite și, de cele mai multe ori, spontane, nefiind vorba de o înțelegere preordinată între aceștia. În aceste condiții grupul infracțional a existat pentru o perioadă lungă de timp și a acționat constant în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave de trafic, introducere în țară și consum de droguri de risc și mare risc.

În unele cazuri, după procurarea drogurilor, acestea au fost consumate împreună de către membrii grupului cărora li s-au alăturat și alte persoane, această împrejurare determinând corelativ și existența infracțiunii de trafic de droguri (art. 2 din Legea nr. 143/2000), nu numai infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu (în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 2744 din 20 mai 2004, Buletinul Jurisprudenței, Culegere de decizii pe anul 2004, Editura A.B., București 2005, pag.

816). Prin activitățile lor, membrii grupului au creat un pericol social concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din însăși natura infracțiunilor săvârșite, care prezintă prin ele însele, un grad ridicat pericol social, raportat și la starea de insecuritate creată în rândul comunității locale și la mediul în care se „foloseau" (distribuiau, consumau), care era frecventat de persoane tinere,predispuse unor astfel de tentații (date fiind "atmosfera", vârsta și anturajul). Principalul furnizor de droguri al grupului a fost inculpatul B.C.G., zis D. sau B., acesta având preocupări în aducerea drogurilor în Reșița, Lugoj, Timișoara. El distribuia direct contra unor sume de bani, drogurile la diferite persoane de pe raza municipiului Reșița, Lugoj sau Timișoara, sau prin intermediul inculpaților P.F.C., S.Z.J., zis N., C.D.A.

sau D.S.A. În general, distribuirea drogurilor s-a realizat doar persoanelor cunoscute și de mare încredere pentru membrii grupului infracțional, astfel încât a fost îngreunată foarte mult activitatea de probare a preocupărilor infracționale ale acestora; prin folosirea unor investigatori și colaboratori sub acoperire, s-a reușit totuși efectuarea unor cumpărări autorizate de droguri de risc și mare risc de la membrii grupului. Prima instanță a reținut că: - fapta inculpatului B.C.G.

de a fi introdus în țară droguri de risc și de mare risc (cannabis și ecstasy) constituie infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta aceluiași inculpat de a fi distribuit, în repetate rânduri, în mod evident, în baza aceleiași rezoluții infracționale, droguri de risc și mare risc (cannabis și ecstasy) altor persoane, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, constituie infracțiunea de trafic de droguri, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta inculpatului B.C.G. de a fi deținut droguri de risc și de mare risc, pentru consum propriu, constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 17 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Caras Severin au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras Severin și inculpații P.N.V., S.Z.J. (fost M.), B.O.A., B.L.D.S., A. (fost S.), P.F.C., B.A.D., G.C.C., D.D.M.H.C., C.D.A. si B.C.G. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 37/ A din 11 martie 2010, a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras Severin și inculpații P.N.V., S.Z.J. (fost M.), B.O.A., B.L., D.S.A. (fost S.), P.F.C., B.A.G., C.C., D.D., M.H.C., C.D.A. și B.C.G., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, respectiv, Tribunalul Caras Severin.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților P.N.V., S.Z.J. (fost M.), B.O.A., B.L., D.S.A. (fost S.) și P.F.C. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: La termenul de judecată din 17 septembrie 2009, apărătorul ales al inculpatului B.C.G. a solicitat citarea acestuia la reședința sa din Germania, precum și la Penitenciarul din Karlsruhe, unde acesta s-ar afla deținut de mai mult de 6 luni, urmare a comiterii unor infracțiuni pe teritoriul german (filele 179 - 181 dosar apel), depunând, în acest sens, mai multe înscrisuri netraduse în limba română; urmare a acestei solicitări, instanța de apel a făcut demersuri pentru verificarea situației de fapt prezentate de apărător, solicitând relații și prin intermediul M.J.

- Direcția Drept Internațional și Tratate, Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală (fila 260 dosar apel), demersuri consecutiv cărora autoritățile germane au comunicat (fila 318 și urm. dosar apel) că, pe numele inculpatului B.C.G., s-a emis un ordin de arestare de către procuratura din Karlsruhe, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Urmare corespondenței purtate de Curtea de Apel Timișoara s-a comunicat de către procuratura din Phorzheim (fila 350 dosar apel) că inculpatul B.C.G. a fost condamnat la 2 ani și 4 luni închisoare, fiind internat într-un centru de dezintoxicare și aflându-se în arest la Clinica N., încă din 29 ianuarie 2009. Deși, potrivit art. 177 alin. (6) C. proc.

pen., deținuții se citează la locul de deținere prin administrația acestuia, din analiza dosarului de fond instanța de apel a reținut că instanța de fond -deși fusese încunoștințată cu privire la încarcerarea inculpatului B.C.G. într-un penitenciar din Germania - a omis să întreprindă demersuri pentru verificarea susținerilor apărătorului și a procedat la judecarea cauzei cu nesocotirea normelor de procedură privind citarea și prezența inculpatului arestat, ceea ce a avut ca urmare lipsirea acestuia de posibilitatea de a-și expune în mod direct și nemijlocit, în fața primei instanțe, apărările și excepțiile sale, drept consacrat de art 6 din C.E.D.O. și care celorlalți inculpați Ie-a fost respectat prin audierea lor atât de către prima instanță cât și de către instanța de apel (filele 221- 227 dosar apel); totodată sus- numitul inculpat a fost privat de posibilitatea propunerii unor probe în apărare.

Interesul reluării cercetării judecătorești în fața primei instanțe și a audierii acestui inculpat este și al celorlalți inculpați trimiși în judecată, în condițiile în care se reține în actul de sesizare a instanței comiterea de către aceștia și a infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care presupune, ca element material, acțiunea de inițiere, constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, infracțiune pentru care instanța de fond a dispus achitarea. Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul B.C.G. a declarat recursul de față, pe care nu l-a motivate nici prin declarația scrisă de recurs (fila 2 dosar recurs), semnată probabil, de avocatul său ales de la apel, nici printr-un memoriu separat, în condițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen., și a cărui soluționare apărătorul desemnat din oficiu în acesta fază procesuală a învederat că o lasă la aprecierea instanței. În aceste împrejurări, Înalta Curte, văzând, pe de o parte, prevederile art. 385 10 alin. (3) C. proc. pen., iar pe de altă parte că, în raport cu conținutul deciziei pronunțate de instnța de apel - vădit și neîndoielnic favorabilă sus - numitului inculpat - acesta nu putea avea nici un interes să o recureze, constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 37/ A din 11 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2010.