ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2014/2010

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 17 din

23 martie 2009, Tribunalul Caras Severin, secția penală, a hotărât, în ce îl

privește pe inculpatul B.C.G. (fiul lui G. și M.), după cum urmează:

- în baza art.

11 pct. lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 11

din Legea nr. 39/2003;

- în baza art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., condamnarea la 15 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege);

- în baza art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., condamnarea la 10 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege);

- în baza art.

4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, condamnarea la 2 ani închisoare;

În baza art. 33

lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

15 ani închisoare și de 5 (cinci) ani interzicere a drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen., (cu excepția dreptului

de a alege).

În baza art. 71

C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (cu

excepția dreptului de a alege), pe durata executării pedepsei rezultante

privative de libertate.

Totodată, a

fost menținută măsura arestării preventive dispusă, față de acest inculpat,

prin încheierea nr. 4 din 14 februarie 2008 a Tribunalului Caraș-Severin

(mandat de arestare preventivă nr. 2 din 14 februarie 2008).

În baza art. 17

alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea

specială a drogurilor rămase în urma efectuării constatării tehnico-științifice

efectuate în cauză, precum și distrugerea acestora, cu păstrarea de contra

probe (art. 18 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 143/2000), respectiv: 0,6

grame pulbere conținând MDMA cumpărată în data de 26 august 2007 de la

inculpatul G.C.C. (raportul de constatare tehnico-științifică din 30 august 2007,

fila 136 vol. II - dos.u.p.); 0,2 grame pulbere conținând MDMA provenită de la

cele două pastile ecstasy cumpărate de la inculpatul S.Z.J. în data de 19

octombrie 2007 (raportul de constatare tehnico-științifică din 25 octombrie 2007,

fila 174 vol. III - dos.u.p.); 2,1 grame canabis ridicate de la domiciliul

inculpatului B.C.G. (fila 134 vol. ll - dos.u.p.); 27,8 grame rezină de canabis

și 8,5 grame semințe de canabis ridicate de la domiciliul inculpaților B.O.A. și

B.L. (fila 113 vol. ll - dos.u.p.); 1862 pastile ecstazy și 4,0 grame pulbere

conținând MDMA (fila 151-155 vol. ll, dos.u.p.).

Alături de

inculpatul B.C.G., prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpații: S.Z.J.

(fost M.), D.S.A. (fost S.), B.O.A., B.L., P.N.V., P.F.C., M.H.C., D.D., B.A.D.,

G.C.C. și C.D.A.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Ministerului Public, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras Severin nr. 4D/2007,

inculpatul B.C.G. a fost trimis în judecată, împreună cu ceilalți inculpați mai

sus arătați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1)

raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în rezumat

starea de fapt ce urmează:

Pe raza municipiului

Reșița, s-a cristalizat, treptat, în ultimii doi ani, un grup infracțional

(fără atribuții și roluri bine determinate), ce avea ca scop traficul și

consumul ilicit de droguri de risc și de mare risc (cannabis, hașiș și

ecstasy). Procurarea drogurilor s-a realizat, în cele mai multe cazuri, prin

introducerea acestora - folosindu-se diferite metode - din străinătate în

România, după care acestea erau distribuite membrilor grupului sau altor

persoane, precum și folosite de către aceștia pentru consum propriu; legătura

dintre membrii grupului infracțional s-a realizat, în general, pe baza unor

înțelegeri tacite și, de cele mai multe ori, spontane, nefiind vorba de o

înțelegere preordinată între aceștia. În aceste condiții grupul infracțional a

existat pentru o perioadă lungă de timp și a acționat constant în scopul

săvârșirii unor infracțiuni grave de trafic, introducere în țară și consum de

droguri de risc și mare risc.

În unele

cazuri, după procurarea drogurilor, acestea au fost consumate împreună de către

membrii grupului cărora li s-au alăturat și alte persoane, această împrejurare

determinând corelativ și existența infracțiunii de trafic de droguri (art. 2

din Legea nr. 143/2000), nu numai infracțiunea de deținere de droguri în

vederea consumului propriu (în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, Decizia nr. 2744 din 20 mai 2004, Buletinul Jurisprudenței,

Culegere de decizii pe anul 2004, Editura A.B., București 2005, pag. 816).

Prin

activitățile lor, membrii grupului au creat un pericol social concret pentru

ordinea publică, pericol ce rezultă din însăși natura infracțiunilor săvârșite,

care prezintă prin ele însele, un grad ridicat pericol social, raportat și la

starea de insecuritate creată în rândul comunității locale și la mediul în care

se „foloseau" (distribuiau, consumau), care era frecventat de persoane

tinere,predispuse unor astfel de tentații (date fiind "atmosfera",

vârsta și anturajul).

Principalul

furnizor de droguri al grupului a fost inculpatul B.C.G., zis D. sau B., acesta

având preocupări în aducerea drogurilor în Reșița, Lugoj, Timișoara. El

distribuia direct contra unor sume de bani, drogurile la diferite persoane de

pe raza municipiului Reșița, Lugoj sau Timișoara, sau prin intermediul

inculpaților P.F.C., S.Z.J., zis N., C.D.A. sau D.S.A. În general, distribuirea

drogurilor s-a realizat doar persoanelor cunoscute și de mare încredere pentru

membrii grupului infracțional, astfel încât a fost îngreunată foarte mult

activitatea de probare a preocupărilor infracționale ale acestora; prin

folosirea unor investigatori și colaboratori sub acoperire, s-a reușit totuși

efectuarea unor cumpărări autorizate de droguri de risc și mare risc de la

membrii grupului.

Prima

instanță a reținut că:

- fapta

inculpatului B.C.G. de a fi introdus în țară droguri de risc și de mare risc

(cannabis și ecstasy) constituie infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- fapta

aceluiași inculpat de a fi distribuit, în repetate rânduri, în mod evident, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, droguri de risc și mare risc (cannabis

și ecstasy) altor persoane, astfel cum rezultă din probele administrate în

cauză, constituie infracțiunea de trafic de droguri, faptă prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta

inculpatului B.C.G. de a fi deținut droguri de risc și de mare risc, pentru

consum propriu, constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței

penale nr. 17 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Caras Severin au

declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras Severin și inculpații P.N.V.,

S.Z.J. (fost M.), B.O.A., B.L.D.S., A. (fost S.), P.F.C., B.A.D., G.C.C., D.D.M.H.C.,

C.D.A. si B.C.G.

Curtea de

Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 37/ A din 11 martie

2010, a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caras

Severin și inculpații P.N.V., S.Z.J. (fost M.), B.O.A., B.L., D.S.A. (fost S.),

P.F.C., B.A.G., C.C., D.D., M.H.C., C.D.A. și B.C.G., a desființat sentința

apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond,

respectiv, Tribunalul Caras Severin.

În temeiul art.

350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților P.N.V.,

S.Z.J. (fost M.), B.O.A., B.L., D.S.A. (fost S.) și P.F.C.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a

decide astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

La termenul

de judecată din 17 septembrie 2009, apărătorul ales al inculpatului B.C.G. a

solicitat citarea acestuia la reședința sa din Germania, precum și la

Penitenciarul din Karlsruhe, unde acesta s-ar afla deținut de mai mult de 6

luni, urmare a comiterii unor infracțiuni pe teritoriul german (filele 179 -

181 dosar apel), depunând, în acest sens, mai multe înscrisuri netraduse în

limba română; urmare a acestei solicitări, instanța de apel a făcut demersuri

pentru verificarea situației de fapt prezentate de apărător, solicitând relații

și prin intermediul M.J. - Direcția Drept Internațional și Tratate, Serviciul

cooperare judiciară internațională în materie penală (fila 260 dosar apel),

demersuri consecutiv cărora autoritățile germane au comunicat (fila 318 și urm.

dosar apel) că, pe numele inculpatului B.C.G., s-a emis un ordin de arestare de

către procuratura din Karlsruhe, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri.

Urmare

corespondenței purtate de Curtea de Apel Timișoara s-a comunicat de către

procuratura din Phorzheim (fila 350 dosar apel) că inculpatul B.C.G. a fost

condamnat la 2 ani și 4 luni închisoare, fiind internat într-un centru de

dezintoxicare și aflându-se în arest la Clinica N., încă din 29 ianuarie 2009.

Deși,

potrivit art. 177 alin. (6) C. proc. pen., deținuții se citează la locul de

deținere prin administrația acestuia, din analiza dosarului de fond instanța de

apel a reținut că instanța de fond -deși fusese încunoștințată cu privire la

încarcerarea inculpatului B.C.G. într-un penitenciar din Germania - a omis să

întreprindă demersuri pentru verificarea susținerilor apărătorului și a

procedat la judecarea cauzei cu nesocotirea normelor de procedură privind

citarea și prezența inculpatului arestat, ceea ce a avut ca urmare lipsirea

acestuia de posibilitatea de a-și expune în mod direct și nemijlocit, în fața

primei instanțe, apărările și excepțiile sale, drept consacrat de art 6 din C.E.D.O.

și care celorlalți inculpați Ie-a fost respectat prin audierea lor atât de

către prima instanță cât și de către instanța de apel (filele 221- 227 dosar

apel); totodată sus- numitul inculpat a fost privat de posibilitatea propunerii

unor probe în apărare. Interesul reluării cercetării judecătorești în fața

primei instanțe și a audierii acestui inculpat este și al celorlalți inculpați

trimiși în judecată, în condițiile în care se reține în actul de sesizare a

instanței comiterea de către aceștia și a infracțiunii prevăzute de art. 7 din

Legea nr. 39/2003, care presupune, ca element material, acțiunea de inițiere,

constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, infracțiune

pentru care instanța de fond a dispus achitarea.

Împotriva acestei

din urmă decizii inculpatul B.C.G. a declarat recursul de față, pe care nu l-a

motivate nici prin declarația scrisă de recurs (fila 2 dosar recurs), semnată

probabil, de avocatul său ales de la apel, nici printr-un memoriu separat, în

condițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., și a cărui

soluționare apărătorul desemnat din oficiu în acesta fază procesuală a

învederat că o lasă la aprecierea instanței.

În aceste

împrejurări, Înalta Curte, văzând, pe de o parte, prevederile art. 385

10

alin. (3) C. proc. pen., iar pe de altă parte că, în raport cu conținutul

deciziei pronunțate de instnța de apel - vădit și neîndoielnic favorabilă sus -

numitului inculpat - acesta nu putea avea nici un interes să o recureze,

constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 37/

A din 11 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 mai 2010.