ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1917/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1917/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată că prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la

data de 20 decembrie 2007, reclamanta SC A.R.A. SA a chemat în judecată pe

pârâta A.S.I. CO cu sediul în Emiratele Arabe Unite pentru ca în temeiul

dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., instanța să constate

intervenirea rezilierii Contractului de reasigurare din data de 17 ianuarie 2007

încheiat între SC A.R.A. SA în calitate de reasigurator și A.S.I. CO Dubai

în calitate de asigurat, pentru neplata la termen de către pârâtă a

primei de asigurare.

Prin Sentința

comercială nr. 1395 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, instanța a

respins acțiunea formulată de reclamantă, considerând că

jurisdicția de soluționare a contractelor de asigurare și

reasigurare încheiate în condițiile prevăzute de clauzele MAR 91,

aparține în exclusivitate instanțelor engleze.

Împotriva acestei

sentințe comerciale reclamanta a declarat apel, iar prin Decizia comercială

nr. 344 din 26 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială, acesta a fost respins ca nefondat.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de control judiciar a

reținut că din examinarea conținutului poliței de asigurare

încheiată de părțile în litigiu, Curtea, constată faptul

că, în cuprinsul contractului de reasigurare, părțile nu au

prevăzut expres jurisdicția instanțelor din România, sau din

orice alt stat, mențiune absolut obligatorie în ipoteza în care s-ar fi

dorit o derogare de jurisdicție conferită de formularul MAR 91,

astfel încât, așa cum corect a reținut instanța de fond, în

cauză se aplică regula competenței exclusive a instanțelor

angleze, regulă impusă de tipul de poliță de asigurare

pentru care au optat părțile.

În acest context,

Curtea va respinge ca neîntemeiate, susținerile apelantei reclamante

potrivit cărora din dreptul maritim englezesc ar fi fost preluate în

contractul de asigurare doar clauzele exclusiv tehnice nu și cele

referitoare la jurisdicția engleză, deoarece însăși

apelanta în susținerea cererii de reziliere a contractului face referire

la existența unor clauze care țin de dreptul material englezesc.

Curtea nu va putea

primi nici susținerile apelantei referitoare la faptul că dacă

ar fi dorit să opteze pentru jurisdicția engleză atunci ar fi

prevăzut o clauză expresă în acest sens, întrucât, așa cum

s-a arătat deja conform dreptului maritim englezesc regula în materia

contractelor de asigurare care includ formularul MAR 91 este aceea a

competenței exclusive a jurisdicției engleze iar excepția, o

reprezintă competența altei jurisdicții care trebuie însă

să fie stipulată în mod expres.

În această

situație, Curtea apreciază că în cauză nu pot fi incidente

dispozițiile art. 103 lit. d) din Legea nr. 105/1992 deoarece

părțile au convenit în mod expres cu privire la legea și jurisdicția

aplicabilă prin încheierea poliței de asigurare în forma MAR 91,

și prin neinserarea unor dispoziții contrare în polița de

reasigurare, derogatorii de la clauzele convenite inițial.

Referitor la

motivarea „lapidară” a sentinței atacate, Curtea constată

că aceasta din urmă îndeplinește condițiile impuse de

dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., și chiar dacă au

fost prezentate în mod succint, argumentele judecătorului sunt clare.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs reclamanta care a Împotriva acestei decizii a

declarat apel reclamanta care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de apel

a reținut în mod corect faptul că litigiul nu este de

competența instanțelor judecătorești din România, întrucât

contractul de reasigurare ce face obiectul dosarului a fost încheiat în forma

MAR 91, formă supusă exclusiv legii engleze și jurisdicției

engleze.

Sunt neîntemeiate

și nu pot fi primite susținerile recurentei SC A.R.A. SA referitoare

la faptul că hotărârea instanței este dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii și este

lipsită de temei legal - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sunt neîntemeiate

și nu pot fi primite susținerile recurentei SC A.R.A. SA cu privire

la faptul că instanța de apel calificând contractul de reasigurare ca

fiind un contract de adeziune, a încălcat prevederile art. 973 C. civ.

Instanța de apel

nu a încălcat prevederile art. 973, așa cum susține recurenta,

față de caracterul adezionar al acestui contract în raport cu

contractul de asigurare inițial, în lipsa unor clauze exprese derogatorii.

Înscrisurile depuse

de pârâta A.S.I. CO Dubai vin în susținerea celor afirmate și cuprind

corespondența purtată pe e-mail în vederea încheierii contractului

precum și condițiile de reasigurare ce au fost acceptate de

reasiguratorul SC A.R.A. SA.

Astfel, A.S.I CO Dubai

prin intermediul broker-ului Z.S. Beirut a făcut o ofertă de reasigurare

către SC A.R.A. SA, ofertă la care a atașat condițiile

contractului de reasigurare. SC A.R.A. SA a acceptat oferta de reasigurare în

conformitate cu termenii și condițiile din polița propusă

de A.S.I. CO Dubai.

Nu poate fi

primită critica recurentei cu privire la faptul că din niciun înscris

depus la dosar nu rezultă că s-ar fi ales automat sau explicit

competența prin contract. De asemenea, recurenta susține nefondat

că "simpla referire" la forma MAR 91 nu implică automat

legea și competența engleză.

Contractul de

reasigurare, așa cum a fost calificat și de instanța de apel în

speța de față, este un contract de adeziune. În mod corect,

instanța de apel l-a calificat ca fiind unul de adeziune, raportat la

faptul că dacă părțile nu au inclus în contract prin

prevederi exprese, clauze derogatorii de la cele inserate în contractul

inițial de asigurare, atunci nici nu pot fi invocate.

În mod evident,

atunci, prevederile asigurării originare sunt preluate de către

contractul de reasigurare facultativă și in mod automat, clauzele

contractului de asigurare se aplică și în contractul de reasigurare.

Părțile nu

au modificat dispozițiile privitoare la jurisdicția căreia

trebuie să ii fie supuse litigiile legate de contractul de reasigurare -

de vreme ce nu le-au negociat în mod expres - aplicabilă rămânând

norma de alegere a competenței cuprinsă în polița MAR 91.

Reasigurarea nici nu putea fi încheiată într-o altă formă decât

MAR 91, atât timp cât condițiile asigurării au fost stabilite prin

Institute Time Clauses, precum și alte clauze, “Institute Clauses”, care

prevăd în mod expres în cuprinsul lor că se pot utiliza numai cu

formularul actual de asigurare MAR, în speța de față formularul

MAR 91. Atât formularul MAR 91 cât și “Institute Clauses”, prevăd în

mod expres în cuprinsul lor faptul că sunt supuse legii și

jurisdicției britanice, atât timp cât părțile nu prevăd

altfel.

Făcând trimitere

directă către această formă de reasigurare,

părțile au avut în vedere toate aspectele legate de aceasta, inclusiv

acelea privind jurisdicția și legea aplicabilă contractului

astfel încheiat.

Între reclamanta SC

A.R.A. SA și pârâta A.S.I. CO Dubai s-a încheiat un contract de

reasigurare facultativă. Astfel, brokerul numit de către A.S.I. CO Dubai,

respectiv Z.S. Beirut, i-a transmis reasiguratorului o ofertă fermă

de a subscrie un procent de risc aferent asigurării maritime originare

încheiate de către A.S.I. CO Dubai cu armatorul.

Unicul aspect asupra

căruia s-a purtat negocierea dintre broker și reasigurator a fost

cota cedată, așa cum o dovedește corespondența

părților și practica reasigurărilor.

Motivul pentru care

reasigurarea aceasta poartă denumirea de "facultativă" este

acela că reasiguratorul poate doar să accepte sau să refuze

întreaga afacere așa cum este ea oferită pe piață.

Odată încheiat

contractul de reasigurare prin acceptarea expresă a ofertei - ca în

speță - reasiguratorul devine răspunzător de acoperirea

daunelor plătite de către reasigurat asigurătorului originar

(armatorul), în limita cotei procentuale cedate.

Reasiguratul (prin

broker) și reasiguratorul nu au negociat nici un alt element al

poliței, cu excepția cotei cedate. Reasiguratorul nu poate modifica

condițiile asigurării originare pe care o subscrie, condiții

care reglementează și raporturile dintre reasigurat și

reasigurator cu caracter obligatoriu.

În aceste

condiții, atât timp cât părțile nu au prevăzut în mod

expres o altă jurisdicție, devine pe deplin aplicabilă regula

competenței exclusive a instanțelor engleze, impusă de tipul de

poliță de reasigurare pentru care părțile au optat,

respectiv forma MAR 91.

Așadar, atât

instanța de fond cât și cea de apel au apreciat în acest sens în mod

corect, iar dacă s-ar fi dorit o derogare de jurisdicție

conferită de formularul MAR 91, părțile ar fi trebuit să

facă o mențiune absolut obligatorie și să prevadă în

mod expres jurisdicția instanțelor din România.

Cu privire la

criticile privind încălcarea de către instanța de apel a

dispozițiilor legale direct aplicabile în România, ca efect al

aderării României la Uniunea Europeana, nici acestea nu pot fi

reținute.

În ceea ce

privește Regulamentul CE nr. 44/2001, art. 4 arată că în ipoteza

în care pârâtul este domiciliat într-un stat membru, competența

jurisdicțională se stabilește de normele interne în materie ale

statului reclamantului. În speță, pârâtul are sediul în Emiratele

Arabe Unite, iar reclamanta are sediul în România.

Prin urmare,

competența jurisdicțională se stabilește potrivit Legii nr.

105/1992 care in Cap XII, secțiunea I, art. 148 - 157 stabilește

normele de competență jurisdicțională, adică normele

pentru determinarea competenței instanțelor judecătorești

române pentru soluționarea proceselor dintre o parte română și o

parte străină.

Instanța de apel

nu a încălcat prevederile internaționale în materie, fiind

învestită în judecarea apelului cu privire la excepția necompetentei

instanțelor judecătorești române. Recurenta susține, prin

invocarea art. 23 al Regulamentului CE nr. 44/2001, imposibilitatea alegerii în

mod valabil de către părțile asigurării inițiale a

instanțelor britanice, raportat la norma MAR 91, ceea ce ar atrage

inclusiv necompetența instanțelor britanice. Acest aspect nu poate fi

pus în discuție, obiectul dedus judecății fiind tocmai

contractul de reasigurare, iar nu valabilitatea contractului de asigurare

inițial, încheiat între A.S.I. CO Dubai cu armatorul.

Cu privire la

valabilitatea contractului de asigurare, se va pronunța instanța competentă,

respectiv cea britanică.

Nu poate fi

primită susținerea SC A.R.A. SA referitoare la aplicabilitatea art. 4

din Regulamentul CE nr. 44/2001, respectiv încălcarea lui de către

instanța de judecată, întrucât i se opune textul de excepție

prevăzut în art. 23 al aceluiași Regulament. Părțile au

derogat prin convenție (MAR 91) de la regulă, stabilind

convențional competența jurisdicțională.

În aceste

condiții, atât instanța de fond cât și instanța de apel, în

mod corect au apreciat faptul că părțile au ales legea și

jurisdicția britanică să guverneze raporturile contractuale

dintre ele, și, pe cale de consecință, a respins cererea.

În mod eronat

recurenta SC A.R.A. SA își fundamentează apărarea depunând la

dosar opiniile juridice ale diferiților judecători din Anglia cu

experiență amplă la Secția Maritimă a Înaltei

Curți de Justiție din Londra. Precum în mod corect a reținut

și instanța de apel, opiniile exprimate de specialiști englezi

în urma consultanței juridice solicitate de către SC A.R.A. SA, nu pot

avea ca efect înlăturarea condițiilor concrete în care a fost

încheiat contractul de reasigurare. De asemenea, trebuie avută în vedere

și rezerva exprimată chiar de către experți, în sensul

că opiniile de specialitate au fost exprimate fără prezentarea tuturor

polițelor de asigurare și de reasigurare inițiale, ci doar în

baza expunerilor privind situația de fapt și de drept ale reclamantei

SC A.R.A. SA.

Nu pot fi primite

nici susținerile SC A.R.A. SA că polița nu este validă

întrucât nu este semnată și ștampilată de către

autoritățile engleze.

Obligația ca

polița să fie ștampilată de către Departamentul

Polițe de Asigurări al Institutului Asigurătorilor Maritimi din

Londra, operează doar în ipoteza în care această asigurare este

emisă de Institut. În speță, reasigurarea a fost emisă de A.S.I.

CO Dubai, care a făcut trimitere la prevederile cuprinse în formularul MAR

91.

Astfel,

dispoziția privind aplicarea ștampilei Institutului este

inaplicabilă - polița va fi semnată și ștampilată

de către A.S.I. CO Dubai, în calitate de emitent al reasigurării.

Valabilitatea

încheierii contractului în forma MAR 91 va fi apreciată de către

instanțele britanice, potrivit dispozițiilor privitoare la

jurisdicție cuprinse în formular, și nu de către instanțele

române.

În ceea ce

privește susținerile recurentei SC A.R.A. SA asupra faptului că

la dosarul cauzei intimata A.S.I. CO Dubai ar fi depus doar un formular în alb

MAR 91, în mod corect instanța de apel a reținut că acest

formular nu este unul în alb, pe formular fiind menționate toate datele de

identificare a navelor asigurate, sumele asigurate, destinațiile

comerciale acoperite de asigurare și condițiile de asigurare (Oferta

finala referitoare la Reasigurare pentru corpul navei și mașini).

Examinând

înscrisurile depuse, Curtea de Apel în mod corect a reținut faptul că

între părți s-a încheiat un contract de reasigurare facultativă

în forma MAR 91, formă ce atrage jurisdicția exclusivă a

instanțelor britanice, cu excepția cazului în care în cuprinsul

poliței părțile optează pentru o altă

jurisdicție.

Sunt de asemenea

neîntemeiate și nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la

faptul că decizia recurată cuprinde motive contradictorii și

străine de natura pricinii, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, în mod greșit

apreciază recurenta SC A.R.A. SA că instanța de apel a

reținut ca izvor de drept practica maritimă engleză.

Soluția instanței de apel se fundamentează pe forma contractului

de reasigurare încheiat de părți, și nicidecum pe practica

maritimă engleză. Curtea de Apel în mod corect a reținut faptul

că între părți s-a încheiat un contract de reasigurare

facultativa în forma MAR91, formă ce atrage jurisdicția

exclusivă a instanțelor britanice, cu excepția cazului în care

în cuprinsul poliței părțile optează pentru o altă

jurisdicție. În oferta de reasigurare propusă de brokerul Z.S. Beirut

în numele A.S.I. CO Dubai, se face trimitere expresă la formularul MAR 91

al Institute of London Underwriters (Institute of London Underwriting Companies

Marine Policy Form - MAR91).

Pentru aceste

considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.R.A. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. nr. 344

din 26 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A.R.A. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 344

din 26 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.